430 matches
-
o structură ușor diferită a răspunsurilor comparativ cu celelalte țări. Cantitativ, dacă în Polonia sau Cehoslovacia interviurile deveniseră mai scurte, la noi ele deveniseră mai lungi. Și nu doar pentru că oamenii se cunoșteau de acum și stăteau mai mult la taclale, ci și pentru că românii și bulgarii aveau mai multe de spus acum despre trecutul lor comunist decît avuseseră prima dată. Polonezii și cehii aveau tendința să curme discuția, spunînd, pe scurt, că asta a fost și cu asta, basta, acum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
speranței viitoare, care avea în centru ideea învierii. Ei nu credeau pur și simplu în viața de după moarte petrecută într-un fel de sferă platonică, în care sufletele drepților morți mergeau în cer și, într-o beatitudine platonică, stăteau la taclale toată ziua despre filosofie. De fapt, primii creștini rareori vorbesc despre intrarea în cer după moarte. Căutând în Noul Testament, vom găsi puține dovezi despre această idee. În această perioadă provizorie există pasaje care vorbesc despre „a merge pentru a fi
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pentru a căror onestitate am fi garantat ! în permanență se spun secrete pe care într-o oră le va ști orașul și se vorbește interminabil despre venalitate, bani publici deturnați, corupție, iarăși venalitate și trădare ! Ore întregi de cozerii și taclale din care cine mai poate rămâne neatins, dacă nu de insultă și calomnie, măcar de o insinuație subțire ? Pentru că de la dușmani trecem la amicii neaflați de față, răul nefiind, bineînțeles, numai în tabăra celorlalți. La fiecare dintre ai noștri am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
căpitan cu ordin de serviciu să-i facă un comision, prilej cu care o să-și petreacă și el Revelionul acasă. E un tip subțire, blond, pare un tip onest, de treabă. Se vede cum toată reticența lui inițială, stînd la taclale În compartiment (interlocutorul lui e un tip Îmbrăcat ciudat, cu o sprînceană rasă În care se vede o cicatrice urîtă și niște resturi de vînătăi sub ochi), dispare cînd Îi relatez În cuvinte puține și bine alese povestea mea. Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prânzului, oră la care e mare aglomerație. Sunt și înotători de seară, chiar mulți dintre cei care s-au scăldat dimineața. Persoanele fără slujbe, adică gospodinele și mamele cu copii vin la ore mai puțin aglomerate și se așază la taclale. Înotăm în toate anotimpurile. Baia Exterioară, puternic iluminată după căderea întunericului, are un farmec cu totul special în timpul iernii, când alergăm din cabine, dezbrăcați, străbătând o scurtă pârtie de gheață sau zăpadă și plonjăm în apa caldă, peste care planează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ocupe de el. Îi punea în farfurie, apoi se așeza în capul mesei, pe un taburet, își lăsa mâinile în poală și n-avea alt țel decât să sporovăiască. Daniel ar fi vrut să nu-i asculte cum stau la taclale, dar n-avea de ales. Acuma lucrurile s-au lămurit, o auzea pe maică-sa spunând. Continua o discuție începută mai înainte. Cu capul pe perna acoperită de cuvertura patului, Daniel îi vedea chipul și observa cu mirare un zâmbet
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bilingvă, Editura PIM, Iași, 2012 Vrăjitorul cuvintelorLelia Mossora Volum de poezie, Editura PIM Iași 2012 Dor de Bucovina - Marian Malciu Volum de proză, Editura PIM Iași -2012 Lacrima tăcerii-Violetta Petre Volum de poezie, Editura PIM Iași, 2012 Despre îngeri... La taclale (vol II) - Radu Vasile Chialda, Ramona Elena Dună, Volum de proză,Editura RCV Publishing, Avrig, 2012 Noi, fără noiLavinia Stoișor Volum de poezie, Editura PIM Iași,2012 Picături de suflet Carmen Antoaneta Marcean Volum de poezie, Editura PIM Iași, 2012
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mă opream la Șura Bărgăuanu, unde dormeam, iar Vladimir mai făcea doi trei kilometri până la Bulgărica unde îl așteptau nevasta și fetița. La Șura mai veneau seara Vanea Arnăutu, secretarul primăriei și notarul Costea Machedonschi. Mai ceva nalangâte, ceva băutură, taclale ca la 22 de ani, dar mereu, din risipa de nume de fete, dintr-un abur risipit pe peronul gării Traian Val revenea imaginea plăpândei domnișoare cu bască albă. Era învățătoare nouă la Tabacu dar nici colegii n-o știau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
îl chema Corini și nu ținea cont nici de martori nici de dreptate. În comună, în afara de cîrciuma lui Demirov mai era cârciuma lui Diacov, unde sâmbăta ne duceam la el la crama din vie. Beam, mâncam și stăteam la taclale. Mergeau preotul, notarul, învățătorii bărbați, impiegați de mișcare și alți salariați. Popa pleca pe la 12 noaptea fiindcă a doua zi trebuia să se împărtășească și să facă slujba la biserică. Mai erau și două mici băcănii, a lui Țoev, aproape de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
vilei se urâțesc, brusc, atunci. Trupurile bronzate dispar sub haine. Pe faleză, apar "pietoni". Locatarii "Casei scriitorilor" se plimbă, să treacă timpul, sau se trântesc pe fotoliile de plastic de pe terasă, de-a lungul zidului, sub copertină și stau la taclale. Ideile mele despre antici și despre clasicitate suferă, probabil, de toate metehnele romantice. Pe Acropole, am plătit din plin tributul, specific romantic, de a da mai multă importanță ruinelor decât construcției din care provin. La Delfi, ruinele sanctuarului lui Apolo
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un vapor, contradicțiile mele se accentuează, văd. Constat că m-am "sălbăticit" de tot. Și mă surprind, deseori, uitîndu-mă cu invidie la cei care au norocul să fie naturali în orice situație, fie că joacă poker, fie că stau la taclale. Eu sunt de ajuns de zgârcit ca să nu pot juca decât prost poker, așa că n-am chef să arunc banii în buzunarul lui Ulici, și îmi lipsește degajarea necesară pentru a fi un bun partener de șuetă. N-am prejudecăți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Râșcanu dispune și de mult timp liber. Ce face, el,în timpul său liber? Stă la taifas. Cu prietenii și cu neprietenii. Când zic asta, nu trebuie să înțeleagă, eronat, cineva, că bea. Gustă, doar, sprițurile. Și din pahare și din taclale. Mai cu seamă din taclale. Că, beat,încă nu l-a văzut, nimeni, vreodată. Iar, după ce se retrage acasă, pentru odihnă, e ceva la care, de obicei,nu renunță, pentru nimic în lume. La fiecare apariție editorială, Emil primește, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
timp liber. Ce face, el,în timpul său liber? Stă la taifas. Cu prietenii și cu neprietenii. Când zic asta, nu trebuie să înțeleagă, eronat, cineva, că bea. Gustă, doar, sprițurile. Și din pahare și din taclale. Mai cu seamă din taclale. Că, beat,încă nu l-a văzut, nimeni, vreodată. Iar, după ce se retrage acasă, pentru odihnă, e ceva la care, de obicei,nu renunță, pentru nimic în lume. La fiecare apariție editorială, Emil primește, cu dedicație, un exemplar, din partea autorilor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
măicuța Îi deschidea ușa și se uita În urma lui cum se Îndepărtează În Întunericul galeriei. Cobora scările și o lua Înspre curte, unde mai rămîneau mereu cîțiva elevi, de obicei frații Arenas, care spuneau tot felul de porcării, stînd la taclale Între ei sau cu grădinarul. Stăteau tocmai În Chorillos și părinții veneau să-i ia acasă foarte tîrziu, poate de aceea n-aveau timp să se spele sau să li se curețe uniformele. Aproape Întotdeauna rămînea pînă mai tîrziu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ceva bani. Julius rămase cu gura căscată Își aminti că Juan Lucas se plîngea că Îl costă o avere casa: „Arhitectul și inginerul se Îmbogățesc pe spinarea mea, spusese el odată: whisky-ul curge gîrlă, toată ziua stau la taclale și cînd vine ziua de plată te jupoaie nu altceva“. Juan Lucas stăpînea perfect jargonul creol și-l folosea adesea. „Bună ziua, doamnă“, spuse meșterul și Julius Întoarse capul și se uită cu luare-aminte la femeia care sosise tocmai atunci. Venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Mai du-te dracului! Suge mai repede! Meșterul le porunci să treacă din nou la lucru, dar numai vreo doi, trei Îl ascultară și se alăturară celor care Încă nu stătuseră la masă. Ceilalți voiau să stea mai departe la taclale cu Julius și să se distreze ascultîndu-l cum vorbește. Îl Învățară o grămadă de Înjurături ca premiu pentru că se urcase cu găleata pînă sus. Acum nu-l mai tratau ca pe o domnișoară și Începură să-și spună păsul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vârstă au copiii, trebuia neapărat să-i vezi?” “Ce știi matale, tovarășu’? Avem și noi normative, regulamente, nu facem așa, după cum ne taie capul” “Dar timpul îl pierdeți din belșug. Hai, că și noi ne grăbim, n-avem vreme de taclale” “Da? Și cine a-nceput primul, vă rog? Eu? Parcă nu, dacă-mi aduc bine aminte” “O, ce plăcere! Ce mai faceți, domnule Alexandrescu!” “Să trăiești, Aurică! Dar, de când mă domnești tu pe mine, măi?” “Așa vine vorba, Paule dragă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Weber. Ecosisteme complexe, dar fragile... Cei trei se holbau la reprezentația necunoscutului în cămașă de mătase. Weber spuse povestea unei femei de patruzeci de ani, pe nume Maria, care suferea de ceva care se numea sindromul Anton. Am stat la taclale cu ea în casa ei din Hartford, impecabil mobilată. Era o femeie vioaie, atrăgătoare, care fusese multă vreme avocată de succes. Părea fericită și întreagă în toate privințele, în afară de faptul că avea impresia că vede. Când i-am sugerat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acest cvartal erau variațiuni pe tema Homestar. Cartierul ivit recent din senin conținea primele clădiri noi cu care se îmbogățise Farview, un oraș mort după criza fermelor. Pe toată strada fluturau perdele, dar nimeni nu ieși afară ca să stea la taclale cu mașinistul de la abator cu creierul bolnav. Mark se plimba în susul străzii, clătinându-se. —Trebuie să fi costat o avere. Probabil că mă țin sub observație grupa mare. Aș vrea să știu doar de ce am devenit atât de important. Bonnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din România și despre integrarea muflonului și a șacalului în fauna autohtonă etc., simțindu-ne legate printr-o comunicare secretă, privilegiată, împărtășind aceeași înțelegere, cumva non explanatorie, a lumii și vieții. Ai spune că, dacă niște mame pot sta la taclale fără odraslele lor, o vor face pentru a vorbi despre altele, dar mai devreme sau mai târziu conversația revine la copii. Cum se transformă ei de la o zi la alta, cum trec prin câteva zile de umbră în care, ca
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
că e îngrijorat și îndrăgostit: — Mare noutate, ziseră aproape într-un glas Marioara și Mișu. Sora le turnă cafea în serviciul Limoges, în care cafetiera, zaharnița și ceștile aveau toartele în așa fel răsucite una spre alta de parcă stăteau la taclale, iar cafetiera și zaharnița chiar într-un aparté, bârfeau vreo ceașcă, pesemne. — De cine? întrebă Marioara, nu prea curioasă. Era obosită să se tot împrietenească cu doamnele și domnișoarele pe care i le prezenta Alexandru, iar apoi, când el le
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
oră la coadă, declară din senin Șerbănică. O brânză magnifică! Grasă, albă, complet nesărată. Nevastă-sa ridică plictisită din umeri. ― Veșnic umbli după chilipiruri. Dădeai câțiva lei în plus și luai de la țărani... Ei, ce facem, jucăm sau stăm la taclale? Traseră locurile. Florence începu să împartă, expertă, cărțile. Bucățile de carton zburau prin aer în volte îndrăznețe, plonjau exact cu un plescăit ușor. Operația sugera aproape profesionalismul. În ochii doamnei Miga se aprinseră focuri albastre, simțeai instinctiv cartoforul înnăscut, pătimaș
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lână pe deget și începu să tricoteze. ― Asta calmează nervii, dragul meu, și oferă în același timp un spectacol liniștitor. Da, acesta e termenul: li-niș-ti-tor. Îți face impresia că nu s-a petrecut nimic rău. Doi prieteni care stau la taclale într-o seară de toamnă. Afară plouă și o doamnă distinsă croșetează un ciorap roșu. Știu, ce am eu în poală nu va ajunge niciodată ciorap pentru că în afară de tricotatul pe față, alandala, n-am învățat nimic altceva, acesta este însă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cineva, și cu atît mai mult pe tata? Deschideam ușa zicînd: „Eu sînt!“, iar el se oprea pe dată din lucru. Își trăgea scaunul Înapoi, Își scotea țigara din gură, Îmi deschidea brațele zîmbind și mă săruta. Ne puneam pe taclale. Eu Îl Întrebam dacă lucrul mergea bine. Cercetam hîrtiile care se găseau pe masă, cărțile care tocmai sosiseră și pe care refuza să mi le Împrumute, spunînd că le voi citi cînd voi fi mai mare. Aveam dreptul la cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cîțiva metri de Cazinoul municipal unde tata, abandonîndu-se În chip necondiționat divinei providențe, cîștigase banii care Îi lipseau pentru a cumpăra casa de vacanță - el, care detesta jocurile de noroc aproape la fel de mult ca adulterul! - avusesem norocul să stau la taclale cu un om bătrîn pe care soarta mi-l scosese În drum, un chelner de cafenea care jucase În viața mea rolul prezicătorului din tragediile grecești, cel pe care-l puteam numi Tiresiasul meu, și, ca orice erou tragic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]