3,383 matches
-
reconstituin-d-o din mărturiile disparate și confesiunile dezlânate ale tatălui său. Vasi, acum aproape orb, e un portret emblematic de viveur ajuns la bătrânețe. Bucuriile fiului său au fost mai ales prin procură. Neputând să trăiască nici dulce, ca hahalera de taică-său, dar nici amar-auster, precum unchiul mort de tânăr, el încearcă să le preia și să le topească biografiile într-o poveste coerentă și semnificativă. Plăcerile sale, câte sunt, aparțin umilului cronicar al unei mari familii. Alternarea celor două planuri
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
clienți până la tejghea. Proprietarul magazinului de bijuterii se numea domnul Hobmeier. Un grăsan mustăcios, cu un râs înspăimântător. Nu-l vedeam nicăieri pe domnul Hobmeier, în schimb am dat cu ochii de fiul lui. Fiul domnului Hobmeier semăna leit cu taică-său, doar că n-avea mustață. Și nici acel râs înspăimântător. Amândoi erau așa de servili față de mama, încât ți se făcea greață. Cum l-am zărit pe fiul domnului Hobmeier, am început să dau din mâini, de parcă era gata
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
sunt de coșmar, iar apartamentul în care trebuie să se înghesuie cu toții stârnește acel apetit al romancierului pentru descrierea detaliată a promiscuității. Ajunși la ai lui, la Pitești, filologii necăjiți trec prin alte peripeții. Cezar ajunge să se bată cu taică-său, montat împotriva Luminiței de un amic perfid. Nebunia își sticlește ochii la tot pasul. Cuscrii îi cad în plasă unul câte unul, cel din urmă fiind cel dintâi: tatăl lui Cezar începe să deseneze cruci pe pereți, cu anunțul
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
de creație, pe bune, l-am avut în 1958, în vacanța de vară, cînd, student la Medicină, între anul III și anul IV, am fost pentru prima oară, după refugiu, în Basarabia, în Fundurii Vechi, sat în care se născuse taică-meu. Era fabulos! Toți umblau îmbibați de smahoncă, un fel de rachiu tare, bestial, vînăt, fabricat din sfeclă. Verișoarele mele pieptoase și curoase mîncau prune, delicat, din farfurie, cu furculița, și se hlizeau erotic. Apoi se luau de talie și
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
fragede de vacă, copleșit de lumină, de șanțurile pline dis-de-dimineață de roua sferulată minuțios, de aerul mișcînd veșnic salcîmii de lîngă linia ferată ce trecea la cîțiva metri, cumva singur (în sensul că nu mă mai pisa maică-mea și taică-meu), împrejmuit sufletește de garduri cu leațuri fine, ademenitoare întru pipăit noduri și fibre tari, îmbujorat de răsuflarea lacomă a fîntînilor adînci, absorbante, umblînd nonstop și liric prin cămeruța mea cam pustie ziua, cu asupra de măsură de amoroasă noaptea
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
mult sau mai puțin celebre din cărți este întortocheată, precum mintea unui intelectual care a trecut prin textualism: "niște cărți pe rafturi închipuim noi în bloc:/ fetele lăutarului din fanfara fostului Combinat/ de fire și fibre sintetice sunt sigur ŤApolodorť: taica/ plecat în Italia câștigă bine cu goarna lui uriașă, iar ele/ visează casa promisă (cu baie mare și balcon)/ ca pinguinul sus-zis Labradorul; Iedera, copila peltică/ de asistentă, e ŤMicul prințť; ea cade-n șpagat sub bătător,/ să ne uimească
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
de căpetenie a Magistrului Casvaneus și anume fuga de generalizarea aplatizantă în favoarea factorului particular. Deviza sub care își așează, pe jumătate serios pe jumătate zeflemitor, concepția este patafizica, "știința soluțiilor imaginare", dar și cult al faptului neîncadrabil, "simbolizat de bastonul Taicăi Ubu". Ne balansăm între definițiile "iluzorii" și libertatea unei lumi care nici nu îmbunățește nici nu înrăutățește starea lucrurilor, care neavînd legi nu se poate găsi în afara legii, care nu stabilește vreo valoare socotind valorile drept simple "fapte de opinie
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
oraș, spre răsărit. Acolo-i casa mea. Credeam că ești din Paris. —Lucrez la Paris, zise avocatul. Când o să ies la pensie, o să mă retrag la St Jean. Casa mi-a lăsat-o tata. Și lui i-a lăsat-o taică-său. — Ce a fost tatăl dumitale? întrebă Janvier cu o ușoară urmă de curiozitate. —Avocat. —Și tatăl lui? Tot avocat. O fi o meserie bună pentru unii oameni, comentă funcționarul. Mie mi se pare cam prăfuită. Dacă mi-ai da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în casa lor. Pentru ei eram un copchil acolo...Ei vorbeau fără să mă bage în seamă... Părinții lui au așteptat multă vreme să se întoarcă băiatul, dar și-au pierdut până la urmă și ultimul strop de nădejde. Moș Toader - taică su - s-o dus și în târg pe la regiment, să afle ce-i cu băiatul lor, dar în zadar. De unde să știe cei de la regiment pe ce drumuri horhăia feciorul lui? ... Se împlinea cam o jumătate de an de când nenea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
O vindea cu cofa. Se întâmplă, însă, că îi moare gloaba...Intr-una din nopți pe când evreul dormea dus după o zi de muncă pe ruptelea, feciorul său, de vreo opt anișori, se scoală pe la miezul nopții și strigă la taică-su: „Tată! Aprinde lamba, să mă ghindilesc.” „Da’ ce, pe întuneric nu poți?” „Nu văd să mă ghindilesc, tată. Numai cu lamba aprinsă pot.” Aprinde evreul lampa și îl întreabă pe fecior: „La ce vrei să te gândești așa de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
seară ca Toader să nu treacă pragul fetei. Si nu o zi și nu două și nu o lună și nu două, ci mai mult de un an...Intr-una din zile, Toader se hotărăște să stea de vorbă cu taică-su: „Tată! Eu vreau să mă însor cu Măndița lui Pospai, că tare mi-i dragă!” Taică-su se gândește, se răsgândește și îi spune: „Dacă-i așa, atunci să mergem să pețim fata, că doar așa-i obiceiul.” „Bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o lună și nu două, ci mai mult de un an...Intr-una din zile, Toader se hotărăște să stea de vorbă cu taică-su: „Tată! Eu vreau să mă însor cu Măndița lui Pospai, că tare mi-i dragă!” Taică-su se gândește, se răsgândește și îi spune: „Dacă-i așa, atunci să mergem să pețim fata, că doar așa-i obiceiul.” „Bine, tată.” Si uite-așa, într-o bună sâmbătă seara, Toader Stup cu ai lui se duc în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și noi tot atâta până ai să ne spui care îi baiul - a intervenit moș Dumitru. Deodată, flăcăul - a pornit brusc să povestească Hliboceanu - Toader adică, cu ochii plângăcioși, și-o îndreptat fața întâi spre maică-sa și apoi spre taică-su...Ei o făcut ochii mari, nepricepând despre ce ar fi vorba. Până la urmă, Toader și-o luat inima în dinți și o grăit, cam cu jumătate de glas: „Amu...amu ce să fac, tată? Omoară-mă, dar eu trebuie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trei surori vitrege... Când am pocnit-o nu le venea să creadă. Păi cum?!: Îmi dădea ea mie aur inele și cercei doar ca să stau cu ea? Da până atunci nici nu am existat, nu? aveam bani și... de? De taică-meu nici nu are rost să vorbesc... e un pierde-vară, un gunoi pentru mine, nu dau nici doi bani pe el... Singurele persoane la care țin sunt verișorii mei, pentru care aș face crimă dacă s-ar atinge cineva de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
iaca cum: întâi vând boii, pe urmă cumpăr alții mai mici și-un car, îți iau și ție casâncă și mai încarc pe jumătate carul cu cucoșei de turtă dulce pentru copii, apoi pe urmă vin acasă. SMARANDA: Da' pe taica potropopu' nu-l pui deasupra? Că-ți mai rămâne loc destul! Doamne, măi omule, tu te-ai stricat de tot! De unde până unde ți-a venit să vinzi boii? DĂNILĂ: Dac-aș avea eu vreme, ți-aș spune de unde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
noaptea, când am mas aici. CODÂRLIC (râde încântat): D-apoi? Am fost, eu și cei doi și jumătate ai mei. DĂNILĂ: Așa! Și cine te-a învățat să-mi spui ce mi-ai spus mai înainte? CODÂRLIC: Apoi, Întunecimea Sa taica Săcăluș, carele este mai mare și mai tare la noi, în fundul bălții. Și el ne poruncește, ca unul care-i meșter la încurcat ițele. Și noi stăm la ascultare strașnică, altfel ne-am ras! DĂNILĂ: Foarte mă bucur! Și zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spre ceilalți) Iaca am venit. DUMITRAȘ (vine la Sisoe, se uită la el din toate părțile, îl sucește): Și zi așa, tu ești popa care face minuni? SISOE: Eu, cu voia Celui Preaînalt. DUMITRAȘ: Așa? Tare bine! Cum te cheamă, taică părinte? SISOE: Sisoe mă cheamă. DUMITRAȘ: Hm! Frumos nume, nimic de zis. Se cunoaște că nu ți l-a dat nașul la botez; ți l-ai ales singur când te-ai tuns călugăr. Bun! Sisoe... și mai cum? SISOE: Sisoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-l cheamă și Pitac. NIȚĂ: Iară eu sunt popa Niță Pantilimon. SISOE: Pe sfântul Pantilimon îl știu și eu. Numai că-i mai puțin gros decât sfinția ta. DUMITRAȘ: Lasă-l pe-acela. Ce ți-am spus eu ai înțeles, taică părinte? SISOE: N-am ce înțelege acolo unde nu-i nimica de înțeles. Pe mine nu mă cheamă decât Sisoe, și altfel nu! DUMITRAȘ: Te-om ajuta noi să-ți amintești și celălalt nume... Da' de unde vii dumneata, părinte Sisoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu praznic la călindar. NIȚĂ: Cu praznic la călindar? ILINCA: Nu te spăimânta, părinte, că pân-atunci mai este. Mai are treabă pe-aici sfinția sa. DUMITRAȘ (supărat): Ilincă, ți-am mai spus: stăi cuminte acolo unde te afli! Și mie taica Sisoe să-mi răspundă ce și cum l-oi întreba, da' de-adevăratele, că altfel, cuvioase, am și eu minunile mele, care se cheamă 25 de trăgători la cinstitu-ți dos; și-apoi mai este o minune care se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care spune baba Rada. Osebit de toate acestea, mai știu face și alte minuni, care de care mai de mirare, de-i zice "ia-mă, mamă!" după ce te-i întâlni cu ele... PITAC (încântat): Halal liturghie-i trage, așa-i, taică părinte? DUMITRAȘ (îl privește urât): Mă! Nu crâcni, că te umflu! Hai, cuvioase, dă-i drumu'; spune tot ce știi! ILINCA (se burzuluie): Ia-n ascultă, dom' șef! La o adică să zicem că l-am agonisit eu, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se poate spune că era un individ foarte sociabil. Nu avea copii și nici prieteni. Justificarea lui era că, trăind atâta printre străini, nu-i fusese ușor, iar asta-l transformase într-un individ mai „ciuhurete“, cum zicea cu regret taică-miu. Cu cele cinci volume din Winnetou duceam o muncă de lămurire incredibilă să mi le dea. De multe ori, pretexta că nu găsește cheia. Ținea biblioteca încuiată să nu vină cineva să-l jefuiască. Cărți învelite în hârtie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
perfect Rămânese Zicese Adverb Ezact Averb Mărci Mufatlar Malboro Viceroi Warburg Folsfagen Renault Olsit Cazone Plutoner Arpaletă Anatomice Febră mușchiulară Genuchi O zi minunată pentru mâncat banane Maică-sa a plecat puțin până la bucătărie și el a rămas doar cu taică-su’, față în față, știe că acum trebuie să găsească ceva de zis și asta adâncește un oarecare impas în conversație. - Ai văzut ce-a făcut Villarealul? tușește ăsta bătrân, iar întrebarea despre un meci mai mult decât obscur are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
îl scotea din debara numai joia. Nu se știe de ce joia. Și asculta ăl bătrân Adriano Celentano și Tom Jones. Mai avea câteva colinde din zona Sibiului, pe care le scotea de la naftalină la ocazii. La Revelion, din patriotism local. Taică-su’ a venit în București din zona Sibiului de undeva. De fapt, Călin acolo s-a născut. Venetic din Ardeal, taică-su nu prea și-a făcut prieteni. Nici faptul că era profesor de matematică nu i-a permis treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
avea câteva colinde din zona Sibiului, pe care le scotea de la naftalină la ocazii. La Revelion, din patriotism local. Taică-su’ a venit în București din zona Sibiului de undeva. De fapt, Călin acolo s-a născut. Venetic din Ardeal, taică-su nu prea și-a făcut prieteni. Nici faptul că era profesor de matematică nu i-a permis treaba asta. Aici îi lipseau și rudele. De-aia pomeneam de Revelion, petreceau doar ei trei, aici de față, plus fratele, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dat și lui frate-su’. L-a introdus în combină, a frecat cu telecomanda începutul fiecărei piese și a conchis că e bun. - Hai, nu vrei o banană? Te rog io! Ce să-ți dau? N-avem decât mâncare pentru taică-tu’ că nu i-au ieșit analizele prea grozav. - Nu vreau banane! Ar urma presupunerile că precis n-a mâncat iar nimic azi, uite-l cum arată! Străveziu. Și pantalonii ăia. N-ai bani, mamă să-ți cumperi alții? - Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]