298 matches
-
drumului, În tufișuri, și ne-am ghemuit după un panou. Mașina a trecut Încet. Am pornit din nou. Începea să mi se facă rău și mă-ntrebam dacă o s-ajung acasă, la sulfatul de morfină pe care-l aveam la tainiță. - CÎnd ne-apropiem, e mai bine să ne despărțim, a zis Roy. Pe-aici putem să ne fim de-ajutor unu’ la altu’. Dacă dăm peste vreun gabor În tură, Îi zicem c-am fost cu niște fete și-acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
alta. Rămîneam Întotdeauna pe uscat la sfîrșitul lunii și eram nevoiți să ne scoatem cu cîteva rețete. Aveam mereu o senzație de nesiguranță cînd rămîneam fără marfă și una plăcută, de siguranță, cînd aveam alea șapte gramos puse bine la tainiță. O dată Ike a luat cinșpe zile la Închisoarea orășenească - la Carmen, cum i se zice - pentru vagabondaj. Eram lefter, așa că n-am putut plăti amenda, și n-am reușit să intru să-l văd decît după trei zile. Corpul Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
al lui Theodor Codreanu, urmărind modul în care provincia a fost mereu un punct de negociere, de schimb, efectuat pentru voința populației de acolo și adesea cu tot concursul politicienilor români. "Impresionează notează exegetul la Eminescu, puterea de pătrundere în tainițele contextului istoric, politic, economic și cultural". Aceste tainițe le sondează și Theodor Codreanu ("subteranele istoriei"), mergând pe modelul eminescian în analiza factorilor politici mai ales, care au concurat la destinul provinciei, până în actualitatea noastră imediată. Pentru perioada interbelică și cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
provincia a fost mereu un punct de negociere, de schimb, efectuat pentru voința populației de acolo și adesea cu tot concursul politicienilor români. "Impresionează notează exegetul la Eminescu, puterea de pătrundere în tainițele contextului istoric, politic, economic și cultural". Aceste tainițe le sondează și Theodor Codreanu ("subteranele istoriei"), mergând pe modelul eminescian în analiza factorilor politici mai ales, care au concurat la destinul provinciei, până în actualitatea noastră imediată. Pentru perioada interbelică și cea de după cel de al doilea război mondial, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cel Mare, după care apoi se auzi un trăsnet înfricoșat, prelung, de mii de ori repetat care a zguduit în adâncuri și ceriul și pământul. Atunci munții, luna, stelele s-au oprit în loc de spaimă, plăieșii, arcașii, pușcașii au dispărut în tainițele lor ca prin farmec, iar noi câteșipatru musafiri ai ruinelor am sărit arși în picioare neștiind ce se petrece. ............................................................................................................................... O piatră enormă se desprinsese de pe vârful unui turn și căzuse alături de noi cu un zgomot cumplit al depărtare de câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-i fi păstrat intactă pentru posteritate strălucita corespondență. Căci bănuiesc că în condițiile momentului istoric actual, când „păltinișenii“, sau cel puțin unii dintr-înșii, sunt ceea ce sunt, n-ar fi chiar atât de anevoie de a scoate la lumină din tainițele fostei Securități un pachet de scrisori prea bine păstrate, ba chiar așezate în ordine cronologică... Ar fi, poate, din partea lor o strădanie meritorie, un act de pietate firească față de mult prea nefericitul lor înaintaș și confrate. Dar câte asemenea incursiuni
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Maruca. Brusc a tăcut, a rămas cu ochii pironiți în gol, n-a mai scos un cuvânt. Mi-a părut rău c-am adus vorba. Se zice c-ar fi fost "marea lui dragoste"... Dragostea dintâi o ascunzi într-o tainiță a inimii și o porți cu tine toată viața; mai ales când e o dragoste neîmplinită... De aici și dragostea lui pentru Alexandru. Asta nu înseamnă că și l-a ales urmaș. Trebuie să înțelegi, e tot ce i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de greu ne-a fost... Am vrut, am visat prea mult poate dar n-am putut, mai mult n-am putut... Și... și, poate, peste o sută sau două sute de ani, cei ce vor veni după noi vor afla în tainița unui altar într-o mănăstire... vor afla "Nemaipomenitul nostru letopiseț", vor ceti și vor înțelege cât de greu, cât de greu ne-a fost... Și pentru toate câte am visat, și câte am făptuit, bun-rău, și... și pentru cât am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Gilbert Joseph, apărută la Albin Michel în septembrie 1991. Autorul este un istoric și un romancier, care a mai scris între altele o lucrare despre diplomatul suedez Wallenberg, apărătorul evreilor la Budapesta în 1944, arestat de sovietici și dispărut în tainițele Gulagului. Titlul cărții e imposibil de tradus în românește fără confuzie. Nu merge nici „o atât de blândă”, nici „o atât de dulce Ocupație”, cu atât mai puțin „atât de plăcută”, deși acestea ar fi accepțiile posibile ale termenului ; cât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
însuși născut din mamă franceză, imaginația și visarea : „ce-ai căutat pe unde plânge doina... Simplul fapt de a releva inscripția funerară și de a recompune în filigran pe marginea ei icoana imaginară a unei domnițe dispărute de veacuri în tainița uitării e în sine un fapt poetic. Radu Boureanu, închipuindu-și viața de supunere și răbdare a domniței străine în umbra castelanului de la Sâmbăta de Sus, îl anticipează pe Lucian Blaga, care o va cânta mai târziu pe Uta, al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a Canalului Mânecii sau la Tekirghiol. Prietenul său, Sașa Pană, Își amintește: „A stat Înțepenit și Înjunghiat de durere zece ani - cu oarecari intermitențe - (imediat după bacalaureat până ce a trecut dincolo de suferință), dar mintea lui a călătorit prin cele mai ascunse tainițe, a scormonit cu Îndârjire de miner străfundurile gândului său bogat, și-ale trupului altoit cu abcese și cangrene (...). Te desprinzi din fiecare pagină ca deșteptat dintr-un vis. Cum sunt unele vise despre care-ți vine greu să crezi că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
parte de calomniile unui dușman lipsit de omenie și scrupule. Acest om vijelios ca un Arhanghel, curat și iertător ca Sfântul Francisc, a fost prea mare ca să-l încapă epoca de pigmei a vremii lui. Fariseii moderni, ucigâdu-l, au căutat tainițe dosnice ca să-l ascundă. Cu toate acestea legionarii nul cred mort și-l trăiesc aievea în sufletul lor. Pe el îl invocă în cântece, pornesc la luptă și mor cu numele său pe buze. De la începuturile de adolescență ale Căpitanului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
parcă se repetă în următorul, dar ,de fapt, nu reprezintă altceva decât cronica continuă a naturii locale, iubită de artist și redată cu emoție deplină. Mare iubitor de natură, s-a trezit frate cu ea și și-a jurat în tainițele spiritului său să o imortalizeze în linii și culori pentru toți iubitorii de frumuseți. Mi-a fost elev?! Ce elev!! Nu știu dacă i-am strecurat cu adevărat în suflet otrava plăcută a celui ce nu are astâmpăr dacă nu
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
holul Bibleotecii “Gh. Asachi”, relevă dorul copilăriei petrecute pe meleagurile de basm ale satului. Ionel Spânu, învățător la Școala Scânteia probabil îndemnat de colegul Dan Hudescu, profesorul de desen a îndrăznit a transpune plastic o parte a vieții, păstrată în tainițele memoriei afective. Oricine visează a fi pictor începe de la Grigorescu, căutând a realiza tablouri încărcate de pitoresc și poezie (“Luminiș”, “Casă bătrânească”). Ionel Spânu dovedește că are disponibilități pentru comunicarea și cultura artistică și mai ales sensibilitate pentru culoarea în
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
parcă se repetă în următorul, dar ,de fapt, nu reprezintă altceva decât cronica continuă a naturii locale, iubită de artist și redată cu emoție deplină. Mare iubitor de natură, s-a trezit frate cu ea și și-a jurat în tainițele spiritului său să o imortalizeze în linii și culori pentru toți iubitorii de frumuseți. Mi-a fost elev?! Ce elev!! Nu știu dacă i-am strecurat cu adevărat în suflet otrava plăcută a celui ce nu are astâmpăr dacă nu
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
holul Bibleotecii “Gh. Asachi”, relevă dorul copilăriei petrecute pe meleagurile de basm ale satului. Ionel Spânu, învățător la Școala Scânteia probabil îndemnat de colegul Dan Hudescu, profesorul de desen a îndrăznit a transpune plastic o parte a vieții, păstrată în tainițele memoriei afective. Oricine visează a fi pictor începe de la Grigorescu, căutând a realiza tablouri încărcate de pitoresc și poezie (“Luminiș”, “Casă bătrânească”). Ionel Spânu dovedește că are disponibilități pentru comunicarea și cultura artistică și mai ales sensibilitate pentru culoarea în
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
surugiii boierești pentru că nu putuseră da în lături la timp înaintea butcei boierului; am fost față de multe ori la sălbatica priveliște a unui nenorocit dus între doi slujitori, condamnat de a primi bice la principalele colțuri ale orașului; am văzut tainița de sub pământ unde se țineau arestații în prevenție, lungiți pe pământ, cu un picior petrecut într-un inel de fier bătut cu butucul cel gros. Am apucat și invazia rusă din 1853 și pe cea austriacă în 1854 și în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dinspre est) și Bâsca Mare (dinspre vest); confluența lor fiind în punctul denumit "Piatra lui Vișan", în apropiere de satul Varlaam. Alți afluenți importanți ai Bâscăi Roziliei sunt Tega, de la care vine numele comunei și localității de reședință și râul Tainița, pe văile cărora se află principalele zone populate. Comuna cuprinde localitățile de pe valea Bâscăi Roziliei, cu excepția satelor Cașoca și Vinețișu (ce aparțin orașului Nehoiu). Aceste localități sunt, în ordine, din aval în amonte: Păltiniș, Furtunești, Nemertea, Gura Teghii, Varlaam, ultimul
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
organiza frecvent serate dansante în salon și focuri de tabără, așa cum arată un document de la 1874. Izvoarele minerale din jurul stațiunii au fost testate chimic de dr. Pascanu de la Școala Superioară de Farmacie din București. Cele trei izvoare erau: izvorul de la Tainița (la 700 m de stațiune) avea apă de izvor obișnuită, ușor mineralizată; izvorul de la Fulgeriș (la 3 km) conținea acid carbonic liber și carbonat de fier, fiind folosită pentru tratarea chloranemiei, dispepsiei și deficienței de fier; izvorul de la Tega (la
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
și adăpostite de două pridvorașe mici cu acoperiș în formă de bulb, precum și printr-o ușă în peretele diaconiconului (de pe latura sudică a bisericii). Interiorul este împărțit în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Deasupra pridvorului se află o tainiță, unde se păstrau odoarele de preț ale mănăstirii. Între pronaos și naos se află doi pilaștri masivi cu capiteluri în stil ionic. În părțile laterale ale naosului sunt scobite abside laterale în grosimea zidurilor. Catapeteasma, ce separă naosul de altar
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
biserică prezintă o serie de trăsături distinctive care o deosebesc de bisericile ștefaniene. Este vorba de lipsa turlei de deasupra naosului, precum și de prezența pentru prima dată, în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis) și a tainiței, încăpere nouă suprapusă încăperii mormintelor. Soclul bisericii este din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside sunt decorate cu firide alungite, iar sub cornișă se află un rând de ocnițe mici. Acoperișul este înalt, cu rupere în pantă, se
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
mormintelor are o boltă semicilindrică, iar naosul are o calotă sferică sprijinită pe un sistem de arcuri în stil moldovenesc. În peretele nord-vestic al încăperii mormintelor se află o ușă către o scară care duce într-o încăpere secretă, numită tainiță, unde se ascundea tezaurul bisericii în caz de primejdie. Între naos și altar se află o catapeteasmă veche, din lemn. În părțile laterale ale altarului sunt înscrise în grosimea zidului cele două nișe tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul. Ancadramentele ușilor și
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
în Moldova, la bisericile lui Miron Barnoschi-Movilă apare turnul-clopotniță lipit de biserică, amplasat deasupra pridvorului. Acesta schimbă și îngreuiază înfățișarea exterioară a bisericii în ansamblul ei. Turla de deasupra pridvorului este un element de fortificație, având la primul etaj o tainiță în care puteau fi ascunse odoarele bisericii la vreme de primejdie și la etajul al doilea o încăpere cu rol de apărare, având practicate în ziduri metereze pentru tras cu pușca. În această turlă se intra printr-o ușă secretă
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
calcar sarmatic de Repedea, material sfărâmicios ales probabil pentru motivul că era mai ușor de adus de la cariera aflată în împrejurimi. Turnul are două etaje; la parter se află o intrare boltită în incinta mănăstirii, la primul etaj se află tainița, având ferestre dreptunghiulare de dimensiuni mici, iar la al doilea etaj este camera clopotelor cu ferestre de dimensiuni mari, terminate la partea superioară în acolade. Acoperișul turnului are forma unui bulb alungit. Intrarea în turn se face pe o scară
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
de-a doua jumătate a sec. al XIX-lea". Săpăturile arheologice efectuate de o echipă de arheologi suceveni (Florin Hău, Ștefan Dejan și Ion Mareș) din cadrul Complexului Muzeal Bucovina cu prilejul restaurării au dus, în iunie 2010, la descoperirea unei tainițe boltite sub platforma altarului (considerată unicat într-un lăcaș de cult ortodox). Tainița se sprijinea pe două arce de piatră. Deoarece în interiorul tainiței nu s-a găsit nimic, arheologul Florin Hău a susținut că "„atunci cînd tainița a fost închisă
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]