618 matches
-
autoare Cella Negoiescu. Dacă Oleg Shuplyak "îmbină portrete ale unor personaje emblematice în istoria omenirii cu peisaje pentru a crea imagini cu dublu conținut", doamna Cella Negoiescu, subtil și delicat reușește același artificiu în "Stalactite și stalacmite", "Cascada", "Nori", "Păpădia", "Talaz". De fapt, cele numite (nu doar de Modest Mussorgsky) "Tablouri dintr-o expoziție", merg drept la suflet și îndeamnă să le vezi iar și iar, pentru a le descifra definitiv odată și odată... MIHAI ȘTIRBU( scriitor) Referință Bibliografică: CELLA NEGOIESCU
EXPOZIŢIE DE PICTURĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344772_a_346101]
-
un pic, Eva... îi șoptea el plin de îngăduință, afundându-și fața în părul ei. Și-ți voi așeza lumea la picioare. Vei fi a mea într-o zi. Te voi iubi în taină, vei fi gheara mea în lume, talazul puternic care-și așează spuma albă în jurul stâncii mele întunecate... Îți promit, Eva! Vei fi mângâierea mea eterată, sufletul meu de elită peste care vor trece anii într-o goană nebună și dulce... Dar, mai dă-mi azi un pic
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
au nicio vârstă, nu ajung bătrâne și nu le amenință nicio primejdie de moarte. Pleacă, doar, câteodată, luate de val în spumele largului vieții, dar se întorc pe faleza timpului, ca niște catarge întoarse în port din lungile navigări prin talazuri și furtuni. Cum am uit-o vreodată pe Mireille Mathieu?! Ori de câte ori reapare pe scenă Mireille Mathieu, deși mai rar decât altădată, dovedește iarăși că e una dintre minunatele cântărețe ale lumii, că nu Franța e țara sa, ci lumea, că
PEPINO POPESCU. SUSURUL MUZICII CU MIREILLE MATHIEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347766_a_349095]
-
corabie, albgardistul o ia la fugă și ea nu ezită să-l ia în cătare, să-l asasineze, în ciuda distanței. Așa cum stăteam cu ochii închiși, strivindu-i buzele, parcă îl și vedeam pe ofițerul acela cum se prăbușește peste spuma talazurilor ce veneau la mal, de parcă vântul se plimba pe deasupra apei ca o rindea. Cafeaua, care dăduse în cele din urmă în foc, ne trezi la realitate. Brusc, se desprinse din brațe, oprind ochiul aragazului. În noaptea aceea îmi dăduse termenul
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. MEDITAȚIA
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
știe pe unde. Ana adormi, suspinând în somn ca un copil ce visează ceva ce nimeni nu poate ști. Era parcă pe mare, într-o barcă cu pânze care se legăna din cauza valurilor din ce în ce mai mari. Se repezea cu prova în talazuri, ca apoi să se ridice pe culmile lor, parcă plutea deasupra lumii. Nu se mai vedea uscatul. Doar țipetele pescărușilor o mai însoțeau. Barca nu mai avea nici cârmaci. Unde a dispărut și acesta? De ce au lăsat-o singură? Ce
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
îngrămădit printre cei care dădeau din coate și te călcau în picioare până când am reușit să ocup o poziție strategică să spun așa, în fața subiectului. M-am înfipt apoi bine pe picioare și dacă m-am mai lăsat legănat de talaz la stânga sau la dreapta, în schimb nu am mai cedat nici un centimetru până când nu m-am dumirit deplin ce se petrecea acolo. Subiectul era un negru mititel, grăsan și cu fața atât de strălucitoare de parcă era dată cu Gladis, nu
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > VARA IUBIRII Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 408 din 12 februarie 2012 Toate Articolele Autorului VARA IUBIRII Ai venit din lumină. Ai fost ca zarea Verii. Îngenunchind la granițe- talaz, Prin zidul amintirii. Cu ochii tăi ai colorat și marea, Ca-n vis. Mi-ai reaprins ferestre de topaz. Și ne-am iubit. Ți-am tulburat privirea Cu alabastrul undei. Din cântecul proroc, Prin brațele speranței s-a prăvălit iubirea
VARA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346763_a_348092]
-
-vă! Vi se cuvine, vi se datorează în totalitate. Am plătit-o amarnic cu zâmbetul șters definitiv de pe partea de miazăzi a sufletului. Am renunțat la atâtea lucruri! Altfel, cum aș fi putut să clădesc, din cioburi de luna, din talazuri de roua castele menite ruinei? Mă lepăd de umbre și-mi șterg praful de pe sandalele veacului, de pe surâsul vostru Imbecilizat de trufia că m-ați fi putut dobori cu un gest, cu un cuvânt, cu un rânjet pe care eu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346801_a_348130]
-
la Mamaia și m-a făcut să-mi schimb planul. Deși elanul meu nu mai era cel care să mă îndemne la un așa drum lung și obositor, totuși un resort interior mi-a deschis iarăși calea spre vuietul și talazurile mării noastre, nu atât de neagră pe cât îi este numele, chiar dacă petrecusem împreună cu familia o săptămână de bălăceală în apele Cubei. A doua zi după întoarcerea din Cuba, am înhățat din zbor geamantanele gata pregătite și ață-întinsă în România. Nu
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
notițe la învățământul de partid despre ce făcuse el personal în conducerea primului Comitet Central comunist, Zaharia Stancu dispus sinucigaș să-și renege întreaga operă de până atunci numai pentru a fi susținut de partid, Barbu Lăzăreanu, Dumitru Corbea, G. Talaz, Ștefan Tita, Artur Maria Arsene, Alexandru Jar, Gaal Gabor, prințul Scarlat Callimachi și neamțul Anton Breintenhoffer fructificând serviciile făcute mișcărilor de stânga, iar Demostene Botez, N. Dunăreanu, Mihail Sevastos, Otilia Cazimir și cei din familie, cele făcute personal lui Sadoveanu
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
ce-mi veghează lunecarea, gândul, simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate în larg, ca apoi să se aștearnă liniștea și pacea peste întreaga întindere de apă. Așează asupra sufletului meu liniștea măcar pentru o clipă. Ce va urma nu va mai conta. Ștefan lăsă paharul pe măsuță, o prinse de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
cu insistență. Descoperise o Gloria incredibilă, necunoscută lui până acum. Credea că știe multe despre ea, dar că este o romantică incurabilă și la această vârstă nu s-ar fi gândit niciodată. O femeie care-i vorbea despre luceferi, mare, talazuri, nu putea decât să trăiască într-o relație de dragoste furată, tot ce spunea. Nu putea fi decât o iubită și o amantă ideală, care știe să se dăruiască și să primească darurile oferite de iubirea unui bărbat priceput în
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
culese? Cum altfel chipuri uitate ce apar și dispar, asemenea lui Hermes, de-a lungul și de-a lațul, ca gândul și că vântul, uneltesc în castelul lor sumbru? Mistic este oceanul în care îmi sunt întrebările, purtate de la un talaz la altul, la fel cum e și ecoul meu surd... Se tânguie ale mele strigate... Se aud difuz, din prăpăstioasa depărtare. Oare rolul meu, în teatrul tuturor, aduce neantul existenței și răspândește sămânță morții? Cum oare să mă arăt lumii
SUFLET STINS… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377855_a_379184]
-
le priveam de la fereastra ta marea avea scrașnetul macaralelor și al sirenelor de bun rămas unde te voi regăsi orizontul mi se îneca în albastru spicele grâului ocupau tot geamul meu de la clasa a doua o amintire se juca prin talazuri cu picioarele goale în amurg ... Citește mai mult m-ai surprins într-o noaptecapturându-mi visulm-am așezat pe banca noastrăte-am întrebat unde eștiîmi arătai orizontul pescărușilorși catargele corăbiilorle priveamde la fereastra tamarea avea scrașnetul macaralelorși al sirenelor de bun rămasunde te
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
nisipul ei se desenează o inimă de om. La țărmul ei castele de nisip construite se dărâmă precum iluziile frumoase pe care le vezi pierdute printre lacrimi acolo pe nesfârșitul mării fie în amurg fie la răsărit. Adormi cu zgomotul talazurilor mării chiar dacă te gândești la iubită, totul e zbucium când pierzi iubirea. De ce să mai mergi la mare? Ca să-ți auzi glasul inimii metamorfozat în zbuciumul valurilor!? De ce să mori de dorul clipelor împreună întinzând zadarnic mâinile spre orizontul nesfârșit
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
nisipul ei se desenează o inimă de om. La țărmul ei castele de nisip construite se dărâmă precum iluziile frumoase pe care le vezi pierdute printre lacrimi acolo pe nesfârșitul mării fie în amurg fie la răsărit. Adormi cu zgomotul talazurilor mării chiar dacă te gândești la iubită, totul e zbucium când pierzi iubirea. De ce să mai mergi la mare? Ca să-ți auzi glasul inimii metamorfozat în zbuciumul valurilor!? De ce să mori de dorul clipelor împreună întinzând zadarnic mâinile spre orizontul nesfârșit
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
REVANȘĂ PIERDUTĂ, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către ... Citește mai mult Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ales între cele două diguri din fața bufetului Semiramis, pe unde ieșeam noi cu bărcile, acolo unde valurile se spărgeau de mal. Era destul de riscant de ieșit, dar puteam să ne hotărâm să pornim pe mare, chiar dacă ne legănau destul de violent talazurile, însă situația ar fi fost neplăcută și nu ne-am fi atins scopul, am fi prins doar câțiva guvizi. Mogâldeața, pe care o văzusem în umbră sub copac, se apropie de mașina mea, observând că era o femeie cam de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > VALSUL Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Valsul Aș vrea să valsez, și mișcări de talaz Din suflet să îmi rupă poeme Pe muzica veche, să cad în extaz, Visător, protejat de toteme! Dansând cu o zână născută din nori Intențiile fi-vor tăcute Rătăcind poetic printer muritori Dorința îmi va fi servitute! Când toamnă va
VALSUL de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376632_a_377961]
-
noastre ne scutură furios ultimele rămășițe de verde pictat cu rugină la tâmple din oase și le duce-n vârtejuri nebune spre cer nisipul argintiu din clepsidra vremii ne curge fatidic prin păr peste ploape săpând în scoarța stejarilor adânc talazuri de toamne cafenii îngroapă ultimele tresăriri roșii-chihlimbarii ale iubirii ninge cu aur vechi cu durere și somn visele noastre. Referință Bibliografică: Îngropați în palide toamne / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie 2016. Drepturi
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
stele interesante sunt, Enigmatice, dar totuși reale, Nu ca cea care inima mi-a frânt. Dar ce gânduri mă înconjoară, sumbre, Care nicidecum nu-mi dau răgaz, Să-mi șterg din inimă acele umbre, Ce stăruie încă în al gândurilor talaz. Să șterg nepăsarea care a fost, Să uit că galaxii sunt în Univers, Privind în urmă cu un rost, Înseamnă să fac un nou demers. Eu urmându-mi calea pe orbită, În cercul meu oarecum restrâns, În jurul unui punct atât
314 SATELIT PRIBEAG de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375246_a_376575]
-
nu e rece, dimpotrivă! Dau să probez imersiunea! Sunt imponderabil... Eliberez energii... Luminiscența stranie mă invadează, îmi disipă ființa. Devin halou salin! Sunt aspirat... Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă... Apăsător apus tomnatic. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... O doresc ajunsă pe val. Brațul apără îndârjit comoara. Mă preling forțat în josul pilonilor. E
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]