1,982 matches
-
ei: - Vă rog, să-l ajutați, părinte, să se mărturisească, că el singur n-o să spună păcatele. Părintele a venit, numai că, din cauza că bolnavul nu dorea să spună nimic, n-a putut să-l ajute. După ce a plecat părintele, tanti Alexandra l-a întrebat: - De ce nu vreai să te mărturisești, omule? Știi că te așteaptă iadul și pieirea? - O să mă mărturisesc, dar acum n-am putut. - Dar dacă nu mai ajungi până altădată, ce faci? El n-a răspuns nimic
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de lumină, a zis bărbatul. A doua zi, s-a împărtășit. După aceea, la scurt timp, s-a mutat la Domnul, așa cum ceruse soția lui, mărturisit, împărtășit și împăcat cu Dumnezeu. Toate celelalte le-a făcut după cerințele creștine. Spune tanti Alexandra că îl visează des. Când îi este greu, îi spune lui prin vis: - Sunt singură și îmi este greu, Leonid. - Eu nu te las singură, Alexandra.Te ajut de fiecare dată când îți este greu. Tu ai fost pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de fiecare dată când îți este greu. Tu ai fost pentru mine îngerul meu cel păzitor de pe pământ. Îți mulțumesc mult, Alexandra. Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut și faci pentru mine. Ultima data când am văzut-o pe tanti Alexandra, îmi povesti toate acestea și o altă întâmplare mai recentă, care este destul de interesantă. Părintele din sat organizase o călătorie la mănăstirea Orheiul Vechi din satul Butuceni. Duminică dis-de-dimineață, se adunară toți doritorii la biserică, venise autobuzul și plecară
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că nu le pot mărturisi nici la un preot. Mi s-a arătat astă noapte Domnul în vis și mi-a zis să mă apropii de tine și să mă mărturisesc ție, că apoi tu le vei mărturisi preotului tău. Tanti Alexandra se sperie: - Ce-i cu mata, mătușă? Eu nu sunt preot ca să mi te mărturisești mie! Eu am păcatele mele, nu vreau să știu nimic de ale altora, pentru aceasta sunt preoții, uite câți sunt. Mergi la care vrei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vreau să știu nimic de ale altora, pentru aceasta sunt preoții, uite câți sunt. Mergi la care vrei și-i spune. Bătrâna nu auzea nimic. Începu să-i înșire păcatele pe care, din rușine mare, le ținuse ascunse ani mulți. Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire. - Eram cuprinsă de groază și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zisei eu. Copilul ascultă și făcu ce-i spusesem. După ce-l spălasem, îmbrăcându-l, el zise trist: - Mamă, astăzi tanti Genia nu ne-a adus pâine și plăcinte. Eu nu observasem aceasta, dar copilul așteptase toată după amiaza ca să vină tanti Genia cu pâinica și plăcinta caldă. Suferea și nu înțelegea cum de putuse uita tanti de noi. Stătea deja în pătucul lui. Îmi plăceau suflețelele lor curate și sincere. Încercasem să-i dau vreo explicație care să-l fi ajutat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zise trist: - Mamă, astăzi tanti Genia nu ne-a adus pâine și plăcinte. Eu nu observasem aceasta, dar copilul așteptase toată după amiaza ca să vină tanti Genia cu pâinica și plăcinta caldă. Suferea și nu înțelegea cum de putuse uita tanti de noi. Stătea deja în pătucul lui. Îmi plăceau suflețelele lor curate și sincere. Încercasem să-i dau vreo explicație care să-l fi ajutat să adoarmă mai ușor. - Eu cred că ea nici n-a copt astăzi, că se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că se mai întâmplă câte o sâmbătă când nu coace. - A copt, mi-a zis Petrică, când eram la sanie! (Petrică era copilul vecinei) Eram gata să-i zic că aveam, doar, pâine acasă, să-i explic că nu putea tanti Genia de fiecare dată cand cocea să ne aducă și nouă, că poate în acea zi nu uitase de noi, ci era obosită... dar nu reușisem, căci chiar în acel moment auzim boc-boc în geam și cuvintele: - Deschide-mi, sunt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de noi, venise cu pâinica proaspătă și cu plăcinte. Pe fața copilul o expresie de bucurie se născuse. Vecina se grăbea, își ceruse iertare că venise așa târziu și se îndreptă spre ușă. Copilul îi zise: - Eu te-am așteptat, tanti Genia! Vecina, care avea o inimă atât de bună ca și pâinea pe care o cocea, cuprinse copilul, îl sărută și îi zise: - Știam, puiule, de aceea și am venit. Ieșisem să-mi petrec vecina. Când intrasem, copilul mânca cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ca pâinea, o fire sensibilă și emotivă, era credincios și foarte muncitor”), Moș Ion Vinaru („caracterul opus al vecinului său; o fire mai dură, lacom și setos de avere, foarte muncitor, dar înjurăturile nu lipseau de pe limba lui”), Alexandra („Pe tanti Alexandra o cunosc toți din sat. Nu pot să spun nici mai mult, nici mai puțin despre ea, decât că este, fără îndoială, un om al lui Dumnezeu, Căruia cu dragoste și evlavie I s-a închinat încă din tinerețile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ar fi rostit, în prezența lui Vișinel, cu glas tare acest gând, cu siguranță i-ar fi răscolit amintiri care nu trecuseră în umbra timpului. Au ținut să fie prezenți la această sărbătoare părinții Inei și ai lui Alex, și tanti Aglaia, o mătușă îndepărtată a Inei, nelipsită de la orice festin. Dacă de la o masă putea lipsi sarea și piperul, tanti Aglaia nu. Prezența ei putea înlocui toate condimentele, fiind o fire veselă, dispusă mereu să spună o șotie care să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dezinvoltură cele 120 de kilograme. Prima vizită o făcu și de această dată, la bucătărie. Glumind, îi reproșă Inei: - Ce faceți dragă, de ce vă tot moșmondiți atâta și nu puneți pe masă toate bunătățile? Am o foame de lup...! - Îndată, tanti, să vină Alex și băieții, îndată, dar dacă ești grăbită, îți pot oferi un picior de pui în avans, zise Ina, convinsă fiind că era firesc să urmeze un refuz politicos. Dar Ina se înșelase. Tanti Aglaia luă de bună
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
foame de lup...! - Îndată, tanti, să vină Alex și băieții, îndată, dar dacă ești grăbită, îți pot oferi un picior de pui în avans, zise Ina, convinsă fiind că era firesc să urmeze un refuz politicos. Dar Ina se înșelase. Tanti Aglaia luă de bună propunerea: - Chiar așa, până vin băieții... Ți-a ieșit un îngeraș din gură, scumpo! Venind lângă Ina o sărută dulce pe obraz, cu un țucăit zgomotos. Dar știi ce? Mai întâi, ca să se facă bine digestia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ina o sărută dulce pe obraz, cu un țucăit zgomotos. Dar știi ce? Mai întâi, ca să se facă bine digestia, toarnă-mi un păhărel din ce ai tu mai tare dintre tării. * Nu dură mult timp și veniră și băieții. Tanti Aglaia terminase de îngurgitat piciorul de pui, se învrednici să toarne în pâlnia gurii două pahare de rachiu, cel oferit inițial de către Ina părându-i-se prea puțin. Acum putea vota cu oricine. Se înregimentă nechemată, în rândul oaspeților și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de bună voie, de bucurie, buchetată cu glume și toasturi adresate celor doi brazi ai familiei și cu felicitări pentru părinții care reușiseră să pună din belșug apă la rădăcina acestor arbori. Își făcură loc și poante rostite teatral de tanti Aglaia care, neținând cont de etichetă, își turna din când în când în paharul mereu gol băuturi din cele mai diverse. Nimeni însă nu o suspecta de impolitețe. Petrecerea dură nesperat de mult peste miezul nopții. După ce plecă și ultimul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe Mihai, cu profesorul Ionescu din Câmpulung, dar a fost o căsătorie formală pentru a nu fi apelată mereu cu titlul de „domnișoara Jeni”. Mariajul nu a durat, profesorul întorcându se la prima sa soție mult mai tânără decât el. Tanti Jeni nu a avut copii, singurul copil al ei am fost eu. Mă dădăcea de la un an, făcându-mi plăcerea de a mă da huța-huța pe picioare sau aruncându-mă în sus cu mâinile și prinzându-mă cu multă siguranță
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
viață. Aveau amândouă un cult pentru băieți, purtătorii numelui de familie din generație în generație. După întoarcerea tatei din pușcărie și recăsătorirea cu mama care l-a așteptat patru ani cu statornica răbdare a Penelopei, am stat împreună și cu tanti Jeni care l-a ajutat financiar să reconstruiască din temelii casa bătrânească și să-i adauge un etaj. În timpul liceului, când pentru o palmă dată unei eleve ciufute, profesorul de franceză Mitică Axentoi s-a transferat disciplinar la Liceul Dragoș
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Viorica, învățătoare la școala din Vama, i-a dat o educație aleasă unicului copil, dar, după majorat, l-a scăpat din mână. Toți cei trei membri ai familiei au avut de suferit, de parcă i-ar fi apăsat blestemul căsătoriei nefirești : tanti Viorica a orbit total la patruzeci de ani, unchiul Milian a fost arestat și condamnat politic, iar după grațiere a fost degradat din drepturile civile, angajându-se, cu greu, ca simplu muncitor la Fabrica de cherestea, iar Ramiro cum am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și „r”, de exemplu, la mere le zicea „maci”. Considerat a fi cauza tuturor relelor, ceea ce nu-mi convenea de multe ori, în semn de recunoștință o trăgeam sever de moț. Luatul în brațe de cei mari, în special de tanti Jeni, și ridicatul deasupra capului lor, era un obicei al casei. Totuși, un eveniment imprevizibil s-a ivit din joacă, atunci când am aruncat o foarfecă spre Dorina, mai mult în glumă, aceasta înțepând-o deasupra ochilor, în regiunea sprâncenară, poate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fașă. Era doar încălzirea pentru slujba mea religioasă ce o oficiam acasă în căsoaie, asistat de vădanele familiei în frunte cu bunica, surorile bunicii: Tasâia Călinescu și Maria lui Toader Axinte, cumnata bunicii, Domnica lui Luca, mătușa Valeria Balintescu și tanti Jeni. Mama nu participa niciodată, căci nu voia să mă fac preot. Viața sufletească a credincioaselor mele era plină de rigori, fără compromisuri, conștiente că au venit pe lume în pielea goală și că vor pleca la fel dincolo. Povestea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
gunoaielor și frunzelor greblate în grădini și curți. Tot în această săptămână sfântă se reînnoia garderoba fiecăruia după posibilitățile financiare ale familiei, căci nu se mergea în noaptea de Înviere fără a purta ceva nou de îmbrăcat sau de încălțat. Tanti Jeni, în fiecare an de Paște, îmi cumpăra pantofi, pantaloni și o pălărie verde de brigadier silvic, căreia îi agățam o pană de păun. În vinerea mare, când se dau foc grămezilor adunate de gunoaie și flăcările se ridică la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Parohii, de Sus și de Jos. O întâmplare nefericită s-a petrecut, într-o primăvară generoasă, cu pomii din grădină în floare și albinele puse pe treabă, când mă jucam cu Gigel, fiul tovarășei învățătoare Andrei, colegă și prietenă cu tanti Jeni. Trăgeam cu arcul spre păsările din copaci și una dintre săgeți l-a nimerit la coborâre pe prietenul meu de până atunci, în vârful capului, provocându-i o plagă deschisă, abundent sângerândă. Bilanțul evenimentului a culminat cu scăderea notei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-o mamei din oficiu, iar pe mine, care eram prezent la proces, ochi și urechi, m-au întrebat la cine din familie prefer să rămân, iar răspunsul a fost surprinzător pentru mama: Eu nu plec de acasă, vreau rămân cu tanti Jeni și bunica Ilinca. Așa am considerat atunci că mama a făcut un act neloial acceptând divorțul. Abia mai târziu am putut s-o înțeleg, altfel, dacă nu accepta divorțul, ar fi fost demisă din învățământ, iar șansele de a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
amar și lipsa căldurii unui cămin de familie normal, așa cum fusese până la fractura sufletească provocată de Securitatea comunistă. Nu am primit mângâiere, în toți cei patru ani de detenție executați de tata, decât de la două rude apropiate, bunicul Nițucă și tanti Jeni, în rest toți mă acuzau că eram ulițarnic și neastâmpărat. Mai ales mama, care mă lua în primire la școală, în pauzele dintre ore, să-mi reproșeze cu catalogul în mână unele note mai mici, trăgându mă de păr
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
trăgându mă de păr și de urechi, de față cu profesorul, care-i era coleg de cancelarie. Eu nu înțelegeam nicicum de ce un copil nesupravegheat, lăsat liber să facă numai ce-și dorește, pregătit doar la franceză și română de tanti Jeni, seara când ne întâlneam, nu poate să mai șchiopăteze, când aveam resurse de recuperare rapidă. Așa am învățat mereu, în salturi cu scurte opriri, ca-n armată, încheind anul școlar printre primii, neavând nimeni ce să-mi reproșeze. De
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]