949 matches
-
de la etajul 8 aveau un băiat Andrei care era de vârsta mea și care urma să intre în clasa întâi la aceiași școală cu mine. Andrei se lipise de tataia și îi sorbea fiecare vorbă. Toți vecinii îl plăceau pe tataia, căci le băgase Athosul în suflet și în jurul imaginii lor înflăcărate despre Muntele Sfânt se structura partea cea mai bună a ființei lor. Dar Andrei era cel mai captivat dintre toți. Când eram singuri nu mai voia să ne jucăm
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
gât și lasă-l să atârne. Binecuvântează părinte - zic eu, iar tu faci semnul crucii de-asupra capului meu și îmi dai icoana să o sărut. Și eu mă pun în genunchi și încep să-ți spun toate secretele mele. Tataia se băga și el în joc cu noi și ne mai spunea câte o întâmplare: - Uite ce mi-a zis odată cuviosul Dometie. Că dracul nu e ceva impersonal, ca o energie negativă, ci e ceva cât se poate de
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
și de minunile care se petreceau acolo. După ce ne întorceam de la școala de muzică ori de la școala generală, ne retrăgeam în părculețul din spatele blocului, unde construisem din cartoane și din scânduri o mică mânăstire în stil athonit, așa cum ne desenase tataia ceea ce văzuse acolo. Iar noi o împodobeam cu icoane desenate de noi, pe care deseori le schimbam, căci ni se părea că nu reușeam să redăm întocmai chipurile sfinților. Așa s-a născut în noi pasiunea pentru pictură și părinții
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
cei aproape treizeci de membri ai “Academiei Păstorel”, cel mai prestigios cenaclu de umor din întreaga țară. Am avut onoarea să-i cunosc pe câțiva din epigramiștii renumiți ai țării - George Petrone, Vasile Larco, Vasile Vajoga, Eugen Deutsch, Constantin Iurașcu Tataia. De altfel, Petrone este considerat cel mai bun epigramist român în viață. În Iași, cu ascuțișul lamei, Învins-au inamici, cu tone, Cei Trei Ierarhi ai epigramei, Vajoga, Larco și Petrone. Nu numai că am fost invitați să participăm și
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
o ulcea de pământ cu lapte de vacă, o sticlă de țuică și o luă agale pe cărăruie până în luncă. Acolo se opri la câțiva pași de corturi și grăi: - Bine ați venit în ținuturile noastre. - Bine te-am găsit, tataie! - Nu sunteți de prin zona noastră!? - Venim din metropolă, zise una din fete zâmbind îmbietor. - Și dacă nu vă este cu supărare, cu ce treburi pe la noi? - Suntem într-o campanie de explorări pentru îmbogățirea tezaurului... - zise unul a cărui
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
al doilea tânăr zâmbind înfumurat. - Apoi dragii moșului, vă vom ajuta cu ce putem în cercetarea voastră. Și pentru că veniți de departe, obosiți de atâta drum, v-am adus niște merinde și o țuiculiță să dormiți neîntorși la noapte! - Mulțumim, tataie și mai poftește pe la noi că ești tare simpatic, zise cu fală una din fete. A doua zi câte o muiere își făcu de lucru prin preajma străinilor. Tinerii aveau interesul să capete încrederea sătenilor. Pe la amiază își făcu apariția Mitru
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
a fost frumoasă în această seară caldă de septembrie. Lume multă în Cișmigiu. Veselă, chiar exuberantă prin zonele mai pline de verdeață și ferite de ochii lumii. Pe "aleea pensionarilor" s-au oprit de câteva ori. Copiii îl căutau pe tataie al lor... - Ce tataie mulți, aicea! a exclamat băiețelul în timp ce-i cerceta cu privire iscoditoare pe bătrânii de pe bănci și din jurul lor. Majoritatea aveau părul alb. - Da, tătăiță al meu nu e, a constat Monica scâncind, gata, gata, sa plângă
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
această seară caldă de septembrie. Lume multă în Cișmigiu. Veselă, chiar exuberantă prin zonele mai pline de verdeață și ferite de ochii lumii. Pe "aleea pensionarilor" s-au oprit de câteva ori. Copiii îl căutau pe tataie al lor... - Ce tataie mulți, aicea! a exclamat băiețelul în timp ce-i cerceta cu privire iscoditoare pe bătrânii de pe bănci și din jurul lor. Majoritatea aveau părul alb. - Da, tătăiță al meu nu e, a constat Monica scâncind, gata, gata, sa plângă. - Ei nu au copii
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
poveste de dragoste îi leagă și pe ceilalți doi bunici ai mei din partea mamei. Orfani amândoi, săraci deopotrivă, s-au luat de tineri și și-au construit o familie așa cum și-ar fi dorit ei să fi avut. Bunelul sau Tataie cu calul, cum i s-a spus în funcție de generațiile de nepoți, a fost omul cel mai harnic și mai devotat familiei pe care l-am întâlnit și, din fericire pentru noi ai lui, încă mai este. Caii lui, botezați invariabil
ENIGMATICI SI CUMINTI… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365550_a_366879]
-
au repezit amândoi la gard, strigând speriați: - Sebastian, Sebastian, ce-ai făcut?! Ajunși la gard, l-au văzut pe copil sub un nuc, țopăind ca o maimuță, cu câinele lătrând în jurul lui și strigând la ei cât îl ținea gura: - Tataii, mamaii, uiti, uiti, n-am nieca, n-am nieca!... Procletul căzuse din nuc, a avut noroc - ramurile elastice i-au atenuat căzătura și acum îi era frică să nu mănânce bătaie de la bunici. Desigur, primul lucru pe care l-au
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
repezit îndată la gard să vadă ce se-ntâmplase. L-au văzut pe Bălan că alerga lătrând în jurul lui Sebastian, iar pe acesta că țopăia și striga cât îl țineau plămânii, vorbea moldovenește, era o plăcere să-l asculți: - Mamaii, tataii, uiti, uiti, n-am pațât nieca, n-am pațât nieca... Șmecherul, voia să preîntâmpine muș- truluiala părinților mei. Aceștia nu l-au bătut, le era prea drag de el ca să facă așa ceva, dar, după ce l-au cercetat cu de-amănuntul
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
dar atât de frumoasă), cu fotografiile de pe pereți, cu calendarul ortodox și candela păzind Estul... pe masa dintre cele două paturi își fac apariția oglinda, pămătuful, aparatul de ras, cana cu apă, pasta de ras, prosopul și ligheanul de aluminiu... tataie se așază pe scaun în fața mesei din dreptul ferestrei care dă spre grădina din fața casei... își pune ligheanul cu apă pe picioare, își potrivește oglinda... înmoaie pămătuful și îl trece o dată pe toată barba... apoi întinde pasta de ras pe
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
a ales de Ur, de Memfis, Heracleopolis, Sușa, orașul în care Alexandru s-a căsătorit cu Stateira, cu Babilonul, cu Turnu Babel, cu Athena și cu Roma? Toate sunt cenușă și fum pe pământ! Nu putea să fie adevărat căci tataie murise decurând, fusese la moartea lui și-l plânsese, poate că murise și el acum și ei s-au țntâlnit undeva în ceruri și acum se găseau în iad, în beciul acela...Cum să fie ei în Iad când o
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
răcni ca înjunghiat în inimă: - Băăă, contrarevoluționaru’ dracu’, pă’ cu unii ca voi nu mai ieream noi acu’ liberi bă, ieream tot sclavi la burghezo-moșerime și nu aveai bă, moșule, nici un drept, că te călca cu tancurile-n picioare! Băi, tataie, mata nu ai habar ce vorbesc io aicilișa, asta-i economie politică, aia în care clasa muncitoare își câștigă drepturile prin luptă sindicală, nu la coadă la compensate cum stai alde matale, așa să știi! Probabil însă că moșul ori
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Spiritual > BRUNO ȘTEFAN - ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) Autor: Bruno Ștefan Publicat în: Ediția nr. 1076 din 11 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Tataia venea uneori la noi cu câte un călugăr ce avea treabă prin București și tata îl întreba unde vrea să doarmă: pe pian sau sub pian, căci alte locuri potrivite pentru a întinde o saltea nu aveam. Unii dormeau în
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
de a povesti, după emoția din voce atunci când vorbeau de Maica Domnului. Nu am cunoscut mai mult de zece călugări care au fost pe Athos până în 1989 la căderea comunismului, dar când îi cunoșteam ni se umpleau inimile de fericire. Tataia știa că pe ei îi voiam - nu doar noi copiii, ci mai toți vecinii - așa că atunci când venea cu un athonit bătea puternic în lift și striga să-l auzim toți: - Am adus un antrenor de sfinți. Zeci de vecini năvăleau
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
e să te pregătești pentru moarte, pentru lumea de dincolo, pentru că cea de aici e acaparată de draci. Tata gândea altfel decât bunicul, dar îi era greu să-și impună modul lui de a gândi în fața autorității socrului lui, căci tataia provenea dintr-una din cele mai vechi familii creștine ale lumii. Am auzit de mai multe ori în casă legenda că Maica Domnului a ajuns prima oară pe Athos din întâmplare, vasul cu care călătorea împreună cu apostolul Ioan și cu
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
mor, cad în plasa diavolului și greu mai pot fi scoase de acolo. Toți avem o menire pe lume - tu nu-ți uita menirea dată ție și neamului tău de Precurata Maică a lui Hristos. Cu inima grea a plecat tataia de pe Athos, dar a plecat cu câteva daruri care au constituit toată viața cele mai de preț comori ale lui. Primul dar a fost icoana dată de Maica Domnului, despre care i-a spus că nu a fost pictată de
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
a ajuns acasă și-a dat seama că l-a uitat și a fost atât de supărat încât a luat trenul înapoi spre Neamț și nu s-a liniștit până nu și l-a pus din nou la mână. - Cum tataie, ai făcut atâta drum pentru o sfoară înnodată? - l-am întrebat eu într-o seară. - Păi fără metanii cum puteam să mai iau legătura cu sfinții mei? - mi-a zis tataia. Într-o zi i s-au rupt de atâta
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
și l-a pus din nou la mână. - Cum tataie, ai făcut atâta drum pentru o sfoară înnodată? - l-am întrebat eu într-o seară. - Păi fără metanii cum puteam să mai iau legătura cu sfinții mei? - mi-a zis tataia. Într-o zi i s-au rupt de atâta folosire și a luat altă brățară de la un magazin de obiecte bisericești, dar parcă noul șirag nu-l mulțumea. A încercat să-l repare pe cel vechi, dar n-a reușit
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
chemat un jurnalist de la presa locală să vadă ciudatul personaj. Asistenta s-a grăbit să-i smulgă sticlele de vin din sacosă să le verse la chiuvetă. - Nu faceți asta, o ruga el insistent. E vin de împărtășanie. - Ești beat tataie, ce vin de împărtășanie - l-a luat femeia la rost, trăgând și mai vârtos să-i smulgă sacoșa din mâini. Părintele Vichentie a început să se agite, să țipe, iar strigătele lui erau însoțite de strigătele personalului medical la adresa lui, iar
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
picur La firul ierbii Asigurare Penumbră rece Toiagul bunicului Senzor încrustat Canină N-au încă nume- A trecut câți ani Stăpâne câinos !? Rocă Clipa curăță Umed pasul sclipirii Piatra ponce Presimțire Bunica mea Cu cerul aspră povară... S-a trezit tataie ! Caier Din copilărie În furca înfuiorată Mătasea broaștei Referință Bibliografică: copilării / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 399, Anul II, 03 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
COPILĂRII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346574_a_347903]
-
privește pe fereastră. Ninge. Noaptea e divină. Profilați pe bolta-albastra, Teiu-n haină de hermina. Are lângă geam și, iată, Șerban poate să o vadă, Chiar o ramura-ncarcata Cu sculptură de zăpadă. Și iar mă trage-ncet în jos : -Zi-mi, tataie, că nu știu, Care este mai frumos, Bradul mort sau teiul viu ? Bradutu-i numai pentru el. S-au zbătut ca să adune Toți podoabe fel de fel Și ce întrebare pune ! Emil Susnea Dec. 2014 Referință Bibliografica: Brăduțul / Emil Șușnea : Confluente
BRADUTUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352232_a_353561]
-
de Crăciun de a împodobi brăduțul cu globulețe și beteală, familia se adună în jurul mesei și toți petrec “în casa primenită cu lumină”. Aceeași autoare desconspiră faptul că “Moș Crăciun era bunicul” - “Nu știu cum, dar mi se pare, / Moșul parcă e tataie? / Chiar și glasul lui scăzut / Mi-este tare cunoscut ... / Și-am fost atât de curios, / Că l-am uimit chiar și pe Moș, / L-am tras de barbă, de căciulă, / Era bunicul!... nu-i o glumă!” La serbarea de Crăciun
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
moment dat am putut distinge silueta unui bărbat pe care-l cunoșteam. Era un unchi de la țară. -Mama nu este acasă, i-am strigat veselă și i-am sărit în brațe. -Știu că este la spital, dar m-a trimis tataie Gogu să vă aduc și vouă ceva de mîncare pentru Paști. I-am luat bucuroasă sacoșă din mînă. S-a oprit în fața mea și privindu-ma cu milă, mi-a spus. -Stii că taica-tu o sa moara ? M-am uitat
PRIMA INTILNIRE CU ISUS de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356370_a_357699]