705 matches
-
urmă cu o clipă se Îndeletnicise cu strânsul În brațe și cu o conversație afectuoasă sărise În picioare, certându-se cu furie. În timp ce tonul urca strident, cei doi Începuseră să se tragă de păr, Îndepărtându-se către partea opusă a tavernei. Dante Își luă cana și, repede, furișându-se pe lângă perete până În spatele grupului, se apropie de locul lăsat liber lângă cei patru; se așeză acolo ca și când tocmai atunci ar fi intrat. Aceștia nu păreau să observe că sosise, prinși cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mișcările celor doi scandalagii și să facă schimb de comentarii zeflemisitoare cu glas scăzut. Dante se rezemă iarăși de perete, continuând să bea cu Înghițituri mici. Reușea să deslușească doar câte un cuvânt pe ici, pe colo, scufundat În rumoarea tavernei. Dar, oricât și-ar fi Încordat auzul, Înțelesul spuselor Îi scăpa În continuare. Simți cum crește În el furia Împotriva acelei gloate de pervertiți care se tot rotea În jurul său. Cum Își permiteau să Împiedice lucrarea justiției cu pălăvrăgelile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se tot rotea În jurul său. Cum Își permiteau să Împiedice lucrarea justiției cu pălăvrăgelile lor desfrânate? Când avea să coboare mâna lui Dumnezeu ca să le șteargă neamul de pe fața pământului? Instinctiv, Își ridicase privirea spre cer, parcă sperând că tavanul tavernei se va despica, sub o neașteptată ploaie de flăcări. Altminteri, avea să aibă el grijă, și Încă repejor, să le poruncească străjerilor un teribil repulisti. Nu o să mai lase piatră peste piatră din spelunca aceea, iar Ceccherino, mistuit sub ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o zbughească spre ieșire. În ușă se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se transformase Într-o bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele unui amfiteatru roman. De cum ajunse afară, o luă la goană, temându-se să nu cumva să fie urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele unui amfiteatru roman. De cum ajunse afară, o luă la goană, temându-se să nu cumva să fie urmărit de careva. Însă ușa tavernei rămase Închisă, ca și când ar fi construit un soi de hotar inviolabil pentru cei care Își găsiseră adăpost Înăuntru. Din precauție, se lipi oricum de zidul unei căsuțe din apropiere, ascunzându-se În umbra unei porți. În clipa aceea, zări două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru cei care Își găsiseră adăpost Înăuntru. Din precauție, se lipi oricum de zidul unei căsuțe din apropiere, ascunzându-se În umbra unei porți. În clipa aceea, zări două siluete cotind-o de pe o străduță laterală și apropiindu-se de tavernă, după ce se asiguraseră, printr-o ocheadă furișă, că nu era nimeni prin preajmă să-i vadă. Din ascunzătoarea lui, le putea vedea bine fizionomiile, conturate În plină lumină. Cecco Angiolieri și tânărul Colonna. Nu ar fi fost neobișnuit ca senezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Judecând după veșminte, erau străini, dar ceva la ei Îi părea familiar. Se apropie curios. Între timp, căuta din răsputeri În memorie un răspuns la acea senzație de familiaritate. Brusc, Își aminti. Erau doi dintre oamenii care ședeau deoparte În taverna lui Ceccherino, aparent străini de atmosfera de perversiune care se respira acolo, și care Îl ajutaseră În momentul fugii. Își iuți pasul, ajungând În spatele lor În clipa În care aceștia se aflau aproape de vechiul puț roman. - Sănătate, messeri, Îi apostrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe-un vis sau vreo cremă. Așa îmi spuneai, printre replici deșarte, Monșer, viața noastră va fi în declin, Mai bine să bem altă sticlă cu vin Și-apoi vom cădea peste visele moarte. Ploua din tavane cu vorbe diverse, Taverne trăiau prin cheflii și păreri, E-aproape uitată beția de ieri, Doar glumele serii sunt, astăzi, neșterse. Vorbeam despre soartă, iubiri și păcate, Apoi ne-ndreptam către case, râzând, Cu viața în frunte, în frunte căzând, Beții fără noimă, beții
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în frunte căzând, Beții fără noimă, beții netrucate. Râdeai de trecut și de viața la țară, Dispar moromeții, monșer, sunt vânduți, Căzuți în răspântii, supuși și pierduți, Se nasc moromeți spre-a trăi într-o doară. Miroase a malț în tavernele goale, Adoarme tristețea la mesele mici, Se zbate uitarea în pocnet de bici, Iar lumea își vede de toate-ale sale. 20 iunie 2011 Botezul gândurilor mele fâșii de gânduri desprinse răbdător una câte una ca niște fâșii smulse din carne
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cufăr. Matinali, Coblinii se duceau la culcare imediat ce cinau, exact ca o familie de țărani. Cinci Proprietăți se scula primul, la trei și jumătate, și îl trezea pe Coblin. Coblin mă lua cu el să mâncăm micul dejun la o tavernă de pe Belmont Avenue, un fel de popas pentru camionagii, vatmani, lucrători la poștă și femei de serviciu din birourile din Loop. Hering marinat și cafea pentru el, clătite și lapte pentru mine. Era tare sociabil în locul ăla, cu ceilalți clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
omenească imposibilă, nici să încerci să aduci laolaltă lucruri ireconciliabile care te-ar distruge, ci să încerci să vezi cu ce ființă omenească ai putea trăi pentru început. Și dacă cea mai nobilă ființă ar fi să apară în acea tavernă pustie și prea încălzită, cu muște și radio care bâzâie între piese și bere îmbuteliată de la Sox Park, ce poți altceva să faci decât să iei acest amestec și să spui că imperfecțiunea este întotdeauna condiția dată; în ciuda frumuseții neștirbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de cărămidă. A trebuit să iau o sacoșă plină cu broșuri și legitimații necompletate și să plec în grabă la gara Illinois Central ca să mă sui în trenul electric și să-l întâlnesc pe Grammick la sediul lui dintr-o tavernă, un loc foarte prăpădit dar care avea o intrare pentru doamne și familii, pentru că o mare parte din cei care răsuceau tifonul erau femei. Nu pot să-mi dau seama cum păstrau pansamentele curate în acel oraș plin de funingine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și ea ce se petrece și când i-am văzut împreună plimbându-se pe afară, am simțit cât de multe înțelegea deja la vârsta ei și mi-a fost milă de ea. Și așa, în anumite după amieze aurii, lângă taverna unde stăteam pe o băncuță în pantalonii mei șifonați și cămașa murdară, neras de vreo trei zile, îmi venea să încep a spune: „O, voi creaturi ce faceți umbră pământului, ce faceți voi! Până și fericirea și frumusețea sunt asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
bătut orașul în lung și în lat. Du Niveau ne-a ajutat mult; l-au plăcut enorm pentru că era aristocrat autentic și deci era tratat cu deferență de o liotă de lingăi de prin restaurante și cluburi de noapte și taverne haute-couture. Stella a dat și ea o mână de ajutor. Ce mai bucățică! mi-a spus Simon. Nu-ți strică deloc să te țină cineva în priză! Voia să spună că faptul că aduci bani într-o casă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
undeva dincolo de peretele din față. Muzica din sala alăturată, prin ușa veșnic întredeschisă, ajunge la ei ca un zgomot continuu, un fel de răget al elefanților din filmele cu Tarzan. Vezi, de-aia nu vin aici zice secretarul literar. O tavernă. Vreau o vodcă, o beau la barul teatrului sau îmi iau o sticlă acasă. Da, dar nu vedeți femei noi și-așa de frumoase arată Mihai cu privirea spre liftul care și-a deschis ușile parcă anume s-o prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu. Vino! Eu am plecat. Vă conduc și eu până la Forum Way. La cârciuma Omul Verde se făcuse aproape ora de închidere. După cum cred că am mai arătat, îndelungile veacuri de protestantism lăsaseră orașul Ennistone foarte sărac în cârciumi. Există Taverna Albert în Victoria Park, și o cârciumă nouă, La Broasca Țestoasă, în Leafy Ridge. Mai există un local luxos, La câinele în goană, care are și restaurant, situat în Biggins, lângă Crescent, și o cârciumă denumită La femeia nevorbăreață (reprezentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și scornise atunci Dănuț o mini-baladă, spre aducere aminte, priceputului meșter. ( G-r-r-r-a-hh! Numiți-mă Paul! le ceruse acesta amicilor, după ce stinsese singur patru mazurci. Patru votci poloneze mari, cu gheață. Faptele se petreceau odinioară, cam pe timpurile acelea când antica tavernă a lui Fane D. Calapod avea să intre, și să nu mai iasă, dintr-o sempiternă renovare. S-a-nțeles și-n spate, la perete? Haa...? Nu, Pale! Fără Pale! Doar Paul! Paul, băi, ciucanilor! Dentiștilor! Mai bine, Henri. Henri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
merișor, care Însă era de mult timp trecută În neființă. Un câine acrobat sau foarte Înalt depusese niște excremente cilindrice pe pământul ars al acesteia semănat cu chiștoace de țigări cu fluturași de hârtie care făceau reclamă meniului restaurantului-pizzerie La Taverna del Duca. În piața pentru pietoni, mașinile invitaților erau totuși parcate: șoferii nici măcar nu se chinuiseră să le parcheze la marginea pieței. Le aranjaseră În centru, În jurul fântânii de secol XV, peste tot, căci oricum gardienii publici nu treceau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în curs de reconstruire (Russell 1908: 7). Primul care afla cînd vreun nou poem de Rowley ajungea în posesia lui Chatterton din depozitul ascuns de manuscrise străvechi al bisericii St. Mary Redcliffe era un anume George Catcott, tinichigiu, iubitor al tavernelor și autor, al cărui frate, Alexander Catcott, era vicar al bisericii parohiale din Bristol; depozitul era cel mai probabil "Arhiva" ("Muniment Room") aflată în vîrful Portalului nordic, adăpostind șase sau șapte cufere încuiate, conținînd pergamente, dosare, acte și alte documente
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
miez de noapte printre coloanele sale, și săpaseră mormintele enoriașilor săi; sau provenind, chiar mai degrabă, de la acel tată al său bețiv și cu ochi sălbatici, pe care nu îl văzuse niciodată, dar care obișnuia să le spună tovarășilor de tavernă că avea credință în Cornelius Agrippa, necromantul - acestea au ieșit la iveală într-un mod care nu se poate să nu fie recunoscut. Din timpul copilăriei sale fuseseră simptome în acest sens - repetatele sale izbucniri în plîns, paroxismele bruște în
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
le trece într-un registru cu surse expresioniste: „Răstigni-m-aș și n-am cui,/ n-am cui să-i tac înfiorarea./ Lumina febrelor refugiindu-se/ în fierul cel vechi al/ unor prea vechi manuscrise,/ nedescifrate uși deschise/ ale unei taverne/ în bobul de grâu”. Vidul interior, proclamat obsesiv, dă la iveală spații unde se înstăpânesc lipsa de iluzii, demitizarea, chiar iconoclastia, uneori textul având rezonanțe de parabolă ironică: „Un șarpe ține loc/ de semn de carte./ Vântul citește la tribună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
epicurian” este întrebuințat de regulă pentru a înfiera, a insulta, a desconsidera. De la purceii contemporani ai lui Horațiu, și chiar din timpul vieții lui Epicur, Grădina era considerată drept un spațiu al perdiției, un lupanar, un loc rău famat, o tavernă în care domnesc desfrâul și imoralitatea. Diogene Laerțiu menționează epitetele infamante colportate pe seama filosofului: grosolan, vulgar, lacom, bețiv, cupid, proxenet, necinstit, hoț de idei, libidinos, vinovat de a-și fi prostituat fratele etc. Această caricatură traversează secolele, servind la discreditarea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Venus dar detestă nu atât religia cât Biserica - în orice caz, pe preoți și pe călugări, pe episcopi și pe papă - pe seniori, pe bogătani dar și pe ceilalți reprezentanți ai ordinii stabilite. Ei slăvesc meritele sărăciei, jocul îde zaruri), tavernele, prietenia și cântul, versificația, primăvara, femeile, sexualitatea ludică, veselă, deculpabilizată. „Să ascultăm de dorințele noastre - e un comportament inspirat de zei”, afirmă unul din autorii anonimi. Inspiratorul adevărat este Epicur, unii știu, poate, dar cea mai mare parte dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fi putut accede la Spiritul Liber prin intermediul celor doi apostoli ai protestantismului! Ambianța sinistră a Evului Mediu este adesea iluminată brusc de unele flashuri luminoase care-și au originea și în afara filosofiei hedoniste. Aceasta mai ales cu goliarzii, cântăreți în taverne, poeți și baladini, îndrăgostiți epicurieni, autori satirici cărora nu le erau pe plac nici ecleziaștii importanți nici mai marii puterii politice, și nici nu erau încântați de felul de a fi al călugărilor. Fie că erau cunoscuți și își semnau
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de comentare, ca și cum ar fi vorba despre legenda unei fotografii sau de o didascalie de teatru: O masă de seară pe sfârșite. Masa este în dezordine. Ofițerii și tiganii fumează țigări. Doi țigani zdrăngăne la chitară într-un colț al tavernei și două țigănci, în mijlocul scenei, dansează 110... Când cotextul o permite, în special dacă frazele sunt scurte, poate exista și un efect de accelerare, prezentul lăsând impresia unei succesiuni pure de procese, în loc să le înlănțuie, după cum face prezentul simplu. Ilustrativ
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]