8,384 matches
-
adevărul” de Lia Bugnar, în interpretarea trupei băcăuane de liceeni A.C.T., precum și cu show-uri de umor interactive oferite de trupa de improvizație ”Obligo” din București. De asemenea, actorii Teatrului Bacovia au prezentat, în afara concursului, spectacole din actuala stagiune teatrală a instituției de cultură din Bacău. Tinerii liceeni-actorii participanți la festival ,,au avut oportunitatea de a lua parte și la ateliere de teatru menite să îi ajute atât în dezvoltarea lor personală, cât și în raportul lor cu artele dramatice
Liceeni timişoreni au câştigat trofeul Festivalului de teatru în limba engleză (ID Fest) [Corola-blog/BlogPost/93906_a_95198]
-
împărtășesc. E o zonă deocamdată neexpusa a mea și mi-a placut perioadă de mister, acum cred că trebuie să eliberez aceste imagini, să aibă drumul lor”, spune Ada Condeescu. O ACTRIȚĂ DE AVENGURĂ EUROPEANĂ. Absolventa a Universității de Artă Teatrală și Cinematgrafică din București, Ada Condeescu a preluat roluri în filme bine cotate încă de la debutul sau în lungmetraj, în filmul “Eu când vreau să fluier, fluier”, producție cu care regizorul Florin Șerban a câștigat Ursul de Argint la Berlinală
“Colentina”, prima expoziție de fotografie a actriței Ada Condeescu [Corola-blog/BlogPost/93984_a_95276]
-
îexplica' și a îse explica' poate duce până la un fel de ură, de tensiune maximă între el și lector, actor și spectator, ca în următoarea mărturie a dramaturgului din interivul cu Anne-Marie Cusac (2001): îUna dintre cele mai însemnate seri teatrale pentru mine a fost premiera la The Homecoming din New York. Venise publicul. Era în 1967. Nu știu dacă s-au schimbat de atunci. Chiar erau la haină de nurcă și costum. Bani, nu glumă. Iar când a început piesa, le-
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
în 1997, în National Review, următoarele: îîncă de când i-am văzut primele piese de un act în anii '50 în Londra de nord, era clar că Pinter are un fler impresionant de meșteșugar dramatic. Noutatea din lada lui cu șmecherii teatrale - pe atunci noi și inovatoare, iar acum ades satirizate - era descoperirea că cea mai banală conversație poate deveni intensă și plină de un "sens" aparent dacă introducem pauze arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis un vid pe care
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
sens" aparent dacă introducem pauze arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis un vid pe care criticii au dat năvală să-l umple cu propriile lor speculații despre profunzime nerostită și "amenințare". Pinter s-a trezit etichetat ca guru teatral, a cărui operă dezvăluie adâncimea experienței umane, vieții și morții etc. Lucrul era cu atât mai surprinzător cu cât Pinter nu avea nici un fel de pretenții intelectuale. Terminase liceul, scurtcircuitase universitatea făcându-se actor și trecuse la scrierea de piese
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
îexplica' și a îse explica' poate duce până la un fel de ură, de tensiune maximă între el și lector, actor și spectator, ca în următoarea mărturie a dramaturgului din interivul cu Anne-Marie Cusac (2001): Una dintre cele mai însemnate seri teatrale pentru mine a fost premiera la The Homecoming din New York. Venise publicul. Era în 1967. Nu știu dacă s-au schimbat de atunci. Chiar erau la haină de nurcă și costum. Bani, nu glumă. Iar când a început piesa, le-
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
în 1997, în National Review, următoarele: îîncă de când i-am văzut primele piese de un act în anii '50 în Londra de nord, era clar că Pinter are un fler impresionant de meșteșugar dramatic. Noutatea din lada lui cu șmecherii teatrale - pe atunci noi și inovatoare, iar acum ades satirizate - era descoperirea că cea mai banală conversație poate deveni intensă și plină de un "sens" aparent dacă introducem pauze arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis un vid pe care
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
sens" aparent dacă introducem pauze arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis un vid pe care criticii au dat năvală să-l umple cu propriile lor speculații despre profunzime nerostită și "amenințare". Pinter s-a trezit etichetat ca guru teatral, a cărui operă dezvăluie adâncimea experienței umane, vieții și morții etc. Lucrul era cu atât mai surprinzător cu cât Pinter nu avea nici un fel de pretenții intelectuale. Terminase liceul, scurtcircuitase universitatea făcându-se actor și trecuse la scrierea de piese
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
este compus din secvențe scurte și are un ritm alert (cinematografic; de altfel a și fost ca acceptat ca scenariu pentru un nou film regizat de Dan Pița, care semnează și prefața cărții). Autorul alunecă uneori într-un patetism excesiv (teatral, nu cinematografic) și își divulgă preferința pentru o simbolistică expresionistă, cu termenul de garanție depășit. Ioan Alexandru, Amintirea poetului, ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, prefață de Aurel Rău, București, Ed. Palimpsest, 2003. 216 pag. Ion Cocora, bun cunoscător de
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
excelență mimică. Luat pe neașteptate, sufereai un șoc; în același timp însă erai cucerit prin vivacitatea și cadența ritmică a ceea ce se petrecea pe scenă, aidoma unui straniu ritual magic. în fond, poetul se autorecita, oferindu-ți un spectacol eminamente teatral, cu o sonoritate particulară ca și a versurilor sale, numai că le declama gestual și grimasier, asemenea eroilor din Commedia dellțarte. Reprezentația era de neuitat! Am socotit de cuviință să-i împărtășesc cititorului și această latură comportamentală a celui ce
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
Nu-mi dau seama ce se întîmplă, dar dacă se mărește spațiul pentru literatură e bine. Din 16 pag., 5 de beletristică, iată o enigmă autumnală! Numai de-ar ține! Zi veștedă în care zac, literalmente zac, după o premieră teatrală urmată de o masă a actorilor ce s-a prelungit pînă-n zori. îmi simt sufletul murdar, mi l-aș spăla cu detergenți, l-aș freca bine, dar nu am putere. O amărăciune imensă că mi-am rupt din trup încă
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
și reactualizat de poetica modernă, cea de azi" (1932). Petru Comarnescu are o viață literar-artistică și socială foarte bogată: publică în mai multe reviste, traduce Straniul interludiu de O� Neill, se duce la spectacole și concerte, susține cronica plastică și teatrală, vizitează expozițiile și atelierele artiștilor, participă la reuniuni mondene, conferințele devin aproape o permanență, călătorește în străinătate în Italia, Franța, Belgia și Anglia. La Paris l-a ascultat pe Aragon vorbind la un congres antifascist și tot atunci, o conferință
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
Recunoștința lui Ion Manolescu s-a exprimat prin invitarea la spectacol a doctorului și a familiei sale. Iată-ne deci - tata, mama și eu - instalați în primul rînd de fotolii al teatrului-cinema “Regal”. Sala, în ciuda titulaturii, nu era adecvată reprezentațiilor teatrale: nu dispunea nici de culise, nici de cabine, nici de spații pentru decoruri, iar distanța dintre rampă și întîiul șir de spectatori era atît de mică încît iluzia scenică se putea lesne transforma în deziluzie. Dar ce contau toate astea
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
Brașov, aducând o serie de elemente noi, necesare pentru o mai bună urmărire și înțelegere a spectacolelor. Iată ce scria ziarul în acest sens: „Mâine și poimâine, Duminecă și Luni seara, cum am anunțat, se vor da aici două reprezentații teatrale japoneze de trupa d-nei Hanako. Pentru orientarea publicului nostru, care va cerceta aceste reprezentații, dăm în cele ce urmează conținutul pe scurt al celor două „drame”, care se vor da în amândouă serile. „Dramele” sunt luate din viața japoneză și
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
comentariu pe marginea celor ce brașovenii au avut de văzut timp de două seri în premieră. Marele noroc al ziarului - și al nostru - a fost acela că la reprezentații a participat și unul dintre cei mai buni cunoscători ai fenomenului teatral românesc și străin, publicistul Horia Petra Petrescu, care, cu puțin timp înainte, tocmai își susținuse teza de doctorat la Universitatea din Leipzig cu o temă legată de dramaturgia lui Caragiale. Deși locuia la Sibiu, el a venit în mod special
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
caracterizată de un cronicar francez drept „Sarah Bernard a japonezilor” și care se bucura, după cum arată citatele din criticii dramatici extrase pentru programul de sală, de o bună apreciere din partea criticii europene. În ceea ce-l privește însă pe cronicarul nostru teatral, el n-a fost prea încântat de calitatea spectacolelor la care a asistat. Mai întâi el se declară nu prea mulțumit de înfățișarea literar-artistică a dramelor lui Loi-Fu, al căror cuprins i se pare prea brutal, de o cruzime pe
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
literare, oficiale, în calitate de președinte al Societății Scriitorilor Români și de director al Teatrului Național, „circulări”, „scrisori deschise”, rapoarte către Comitetul de lectură al Teatrului Național. Ele completează sau confirmă informația despre fuga în Moldova în 1918, dau relații despre viața teatrală și a S.S.R. Pe acest fond predominant pragmatic, Rebreanu își regăsește uneori nervul epic, sensibilitatea artistică. Iată cum se plânge lui Mihail Dragomirescu de situația mizeră, desperată, ca deținut la Văcărești: „Pe lângă că mi s-au umflat oasele de scândurile
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
ton polemic și revoltat, ca în scrisorile trimise lui Al. Davila, director al Teatrului Național, care i-ar fi nedreptățit soția, actriță, și protestând către același pentru eliminarea din repertoriu a piesei Manasse de Ronetti-Roman: „În calitatea noastră de cronicari teatrali ai ziarelor și revistelor românești ținem, domnule director general, să protestăm împotriva măsurii ce ați luat de a nu se mai juca Manasse, măsură care jignește publicul, și critica, și în special, literatura. Piesa lui Ronetti-Roman a trecut prin îndoita
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
mai fi trecut prin draconicul filtru. Venea Boușcă, se făcea liniște își panota singur și pleca. Incredibil! Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător la maximum, hipnotic prin crîncenă privire, capul, cu bască rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc... nostalgic în dreptul autoportretului. Formidabil: ceea ce nu observasem acum jumătate de secol, observ acum: garoafa
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
reluare, adăugam, suprimam; nu numai replici, dar chiar și scene întregi. La unele piese însă - Meșterul Manole, Atrizii, spre-o pildă - nu am revenit, le-am lăsat în "haina" lor inițială. D. T.: - "Primatul textului - iată comandamentul suprem al artei teatrale!", ați afirmat dumneavoastră în articolul Regizorul și textul, de prin 1939, articol inclus și în relativ recentul dumneavoastră volum Oameni de teatru. Subscrieți la această afirmație și azi, după mai bine de trei decenii? V. E.: - Evident, părerea mea a
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
de la Văcărești, morga), unități militare (cazarma Cuza din Dealul Spirei, Malmaison etc.). În ton cu tabieturile vremii, Caragiale înșiră locurile de întîlnire ale intelighenției băștinașe, locuri frecventate de el însuși cu asiduitate în calitate de reporter vînător de subiecte ori de autor teatral în căutare de personaje, situații, expresii. În paginile publicate ori inedite sunt enumerate cîteva duzini de stabilimente unde se povestea, colportîndu-se zvonuri și se glumea, bînd bere, sorbind cafea ori ingurgitînd mâncăruri tradiționale. Sunt amintite vechile hanuri (Hanul Roșu, al
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
se apropie o persoană, care înainta spre noi, pășind vesel, fluturînd brațele, mărturisind o bucurie disproporționată și nelalocul ei. Acesta mă salută cu o cordialitate deplasată, întorcîndu-se spre Maestru, pe care începu să-l copleșească cu o ploaie de exclamații teatrale, subliniind plăcerea și uimirea de a-l fi întîlnit pe vechiul său prieten cu care petrecuse împreună cîțiva ani, în tinerețea lor la Paris, în compania unei tinere doamne al cărei roman de debut, apăruse de curînd în librăriile bucureștene
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
un proiect coerent, despre capacitatea acestei literaturi de a încorpora și utiliza modele culturale ieșite astăzi din uz, dar definitorii pentru tiparele de gîndire ale unor epoci anterioare, cum ar fi cele retorice cu scop fie persuasiv, fie dialogic, disputational, teatral în ultimă instanță. Cartea lui Gabriel Mihăilescu plasează problemă barochismului lui Cantemir în contextul conexiunilor barocului din sec.al XVII-lea și al XVIII-lea cu rolul crescut al elocintei, respectiv al retoricii, în reprezentările sociale, în arhitectură complicată a
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
rege decăzut, misterios și singuratic, care trăiește într-un turn construit de el însuși pentru a scăpa de demonii lumii, dar unde nu reușește să scape de demoni proprii. Singur în mijlocul unui decor fabulos, Thiérrée pune în mișcare toate mașinăriile teatrale, care dau naștere unei lumi fermecate. Zic criticii: Frumos și tulburător precum confesiunea unui om singur în inima vieții.- Le Monde Singur pe scenă, James Thierrée ține sală cu sufletul la gură prin vechea magie a spectacolului complet.- Le Figaro
Teatru, magie, dans și nebunie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82508_a_83833]
-
foarte apropiată de “Warum warum”, dar care se structurează în cele din urmă într-o poveste foarte puternică și cu foarte multă emoție. Rețin, totuși, ca Peter Brook nu a gândit un spectacol propriu-zis, ci “a theatre research” (“un studio teatral”, au tradus organizatorii), așa că poate așteptările mele au fost nedrept de mari. Aș mai vedea, în schimb, oricând un spectacol cu Miriam Goldschmidt, actrița principala, pentru ca, deși nu cred că am văzut tot ce poate să dea pe scenă, mi-
De ce? De ce? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82611_a_83936]