440 matches
-
inteligență critică, fapt dovedit cu prisosință de finețea analizelor. Trei sunt aspectele pe care le urmărește cu consecvență criticul pe parcursul demonstrației sale: delimitarea unei arii a liricii dominată tematic de joc, investigarea atitudinii eului liric față de lume și față de limbaj (teatralitatea, asumarea ironică a convențiilor etc.) și raportarea permanentă a acestora la repere ale teoriei ludice a artei. Încă din primul capitol (Jocul ca lume) Ion Pop trece în revistă câteva dintre punctele de vedere cele mai avizate în domeniu (Huizinga
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
simboliste sau decadente, că la lectură impresia de artificialitate este covârșitoare, dar cu toate acestea nu cred că se poate vorbi la Bacovia despre o deplină conștientizare a convenției. La fel ca și incoerența și prozaismul din ultima perioadă, nici teatralitatea și artificialitatea excesivă din prima nu sunt rodul unei intenții. Avem de-a face mai curând cu un poet la care intuiția depășește calculul lucid. E mai firesc, în asemenea condiții, să punem acest "joc cu măștile" în legătură cu constanta obsesie
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
la un moment dat, încălcătoare de tabú-uri, promovînd derapaje verbale mai mult sau mai puțin intenționate. Cea mai vizibilă a fost tendința de sexualizare a limbajului. în campaniile electorale, care au fost dure, violența lingvistică a ținut și de o teatralitate ce implica rivalitatea incorectă, reglarea de conturi, supraviețuirea după legea junglei etc. Nu în ultimul rînd, anumite segmente din mass-media au promovat o violență lingvistică în sens comercial, pentru a seduce subliminal publicul (într-o captatio benevolentiae de tip morbid-insidios
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
conștiințe superioare. Din această ambiguitate se naște și poezia lui Dan Coman, niște nepotriviri ale ființei - marca întregii creații. Nu vor surprinde alternanța unor capitole scrise eliptic în stilul lui Palahniuk și altele poetice, antologice din punct de vedere al teatralității. Mai multe episoade sunt savuroase în acest sens: erotismul dintre „Chela” Mîrza și cei doi frați, scena de la stomatolog, tentativa de „a prinde” finala televizată de la Campionatul European de Fotbal din 1988 prin copaci, scena în care preotul din satul
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
București a mai spus că actualul primar general dă dovadă de ipocrizie atunci când susține că nu se bucură de sprijinul PDL. "I-am susținut toate proiectele utile Bucureștiului, pentru că noi nu am vrut să-l victimizam. Cunoscându-i apetenta pentru teatralitate, nu am vrut să-l vedem ieșind și povestind cum nu-l susține pe el PDL. Am putea scrie o carte cu greșelile și nerealizarile lui Sorin Oprescu", a explicat Elenă Udrea. În acest context, ea a afirmat că "la
Elena Udrea: Monica Macovei ar fi util ca primar al Capitalei care să ducă o reală luptă cu corupţia din administraţie () [Corola-journal/Journalistic/47098_a_48423]
-
abia la pagina 88 a studiului, accepțiunea impusă chiar de Catrinel Popa: În ceea ce privește poezia ultimei jumătăți de secol, nu este nevoie de foarte mult efort pentru a înțelege că, în contextul schițat, esențială se dovedește și la acest capitol înscenarea, teatralitatea. S-a vorbit mult despre coborârea poeziei în stradă, s-au vehiculat concepte ca acela de realism poetic, de poezie a realului, etc., dar mai rar s-a observat faptul că până și cea mai Ťtransparentăť însemnare de acest fel
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
unei tinereți fără posibilități. Fără speranțe concrete. Arcuri în timp dau seamă de triste epiloguri, precum moartea lui Nicolae Velea, găsit înghețat. Sunt, însă, și scene în care talentul literar al lui Gabriel Dimisianu - afară de remarcabila portretistică - se produce prin teatralitate. Iată o scenă cu George Ivașcu, marele „arhitect de publicații”, cum îl numește: „Când la un capăt al firului tuna și fulgera George Ivașcu, dincoace, la celălalt capăt, masivul, imperturbabilul Mihai Pascu putea fi auzit rostind, la rare intervale și
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
tot acest parcurs este pus sub semnul experimentului, varianta aleasă astfel, în spectacol, de Artur pentru schimbarea pe care dorește să o opereze și să o impună cu orice chip. Acest accent pus de regizor mi se pare că mărește teatralitatea piesei, miza relațiilor ce conservă tragi-comicul pe muchie de cuțit. Pe măsură ce experimentul teatral, înscenarea înaintează, comicul se retrage în favoarea tragicului. Absurdul situațiilor și al replicilor, sofismele, metaforele, parodicul, ridicolul se topesc într-un joc al morții, cinic, hidos, înspăimîntător. Măștile
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
instalată; de aceea, lasă deoparte tonul solemn, limbajul ales, tirada kilometrică, nesfîrșitele considerații filozofice care grevau drama în versuri. Locul lor este luat, în Răzvan și Vidra, de limbaj popular, fragmente folclorice, expresii cotidiene. Naturalețea, spontaneitatea și exprimarea liberă înlocuiesc teatralitatea retorică.
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
Povestea lui Michel Carré și Eugene Cormon (nu este menționat în programul de sală cine anume a tradus libretul în limba română), destul de inconsistentă și de neînchegată a fost pusă într-o lumină extrem de favorabilă, cu un aport esențial de teatralitate și de impact vizual de Mihai Măniuțiu. Nu am mai fost de ceva vreme la operă din pricina prăfuielii, a unui soi de imobilism estetic prezent în diferite spectacole. Ceea ce am văzut și am regăsit acum, într-o seară de duminică
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
cu recursul la fiziologie: "în tot întunericul nu am întîlnit decît gura ei plină de conjuncții/ ea e tatuajul poeziei mele. e o limbă scrisă cu salive semantice" (ibidem). Cititorului nu-i poate scăpa factura sceptic-glumeață a acestor corespondențe, adică teatralitatea lor. Ironia se amplifică atunci cînd e pusă în cauză "moartea literaturii", sloganul fundamental al avangardei, afirmat și totodată infirmat prin coborîrea lui în codul caricaturii: "noi sîntem scriitori pentru urechi, sîntem artiști ai pupilei, noi înfiorăm creierul, noi nu
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
constituindu-se în tot atâtea avataruri ale metaliteraturii. Autorul intră în scenă cu dezinvoltură, recurgând la numeroase elemente de regie textuală, prin care sunt puse în lumină personaje, situații, scene, dar și, în egală măsură, procedee și ticuri ale literaturii. Teatralitatea acestor produse ale ficțiunii epice este indiscutabilă, după cum în afară de orice discuție este și stilul ludic și fantezist ce le caracterizează. De altfel, și în aceste volume, nu doar în tetralogia Ingeniosul bine temperat, Mircea Horia Simionescu, utilizează procedeul inventarierii, al
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
și abilitate (evitînd de regulă consecințele dramatice ale aservirii), înfățișează, volens nolens, un capitol al pitorescului. Cel mai strălucit personaj al capitolului în cauză este, indiscutabil, C. Noica, surprins într-un episod al decepției (inclusiv de sine), exprimate cu o teatralitate ce intră în ecuație cu entuziasmul anterior, cel al "consensului" cu "epoca de aur", al cărei herald și-a închipuit într-o vreme că ar putea fi pe tărîm occidental: Ce poți spune despre o întîlnire cu Noica? Poate c-
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
criminal. L-a vindecat pe fostul Reichmarschall de toxicomanie, i-a câș- tigat încrederea și a scos de la el mărturisiri care l-au condus la două concluzii. Prima a fost că liderul nazist, cunoscut pentru pasiunea lui pentru spectaculos și teatralitate în viața publică, era în fond un introvertit și un timid. A doua a fost că nimic esențial din punct de vedere psihologic nu deosebește un criminal de un om normal, nici măcar dubla personalitate atât de dragă romancierilor. Kelley a
Hermann Göring și psihiatrul () [Corola-journal/Journalistic/3023_a_4348]
-
expoziția fraților Quay, cineaști americani trăind în Anglia. Ei construiesc interioare și bizare lumi imaginare în miniatură, concentrate grotești, derutante, secrete. Dar permanent reduse la proporțiile unei machete ce reclamă lupa sau reflecția oglinzii. Lumea lor e miniaturală. O altă teatralitate plastică se degajă din expoziția lui Ernest Pignon-Ernest ce desenează pe gigantice folii de aluminiu portretul a cinci sfinte ce au cunoscut extazul mistic. Imaginile lor se reflectă pe o suprafață de apă netedă creind iluzia unei profunzimi amețitoare. Asemenea
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
Marcial di Fonzo Bo), Mân Ray (Tom Cordier), Louis Buñuel (Adrien de Van), Cole Porter (Yves Heck) etc. Personajele în lumea cărora intra nu sunt niște simple caricaturi, niște fantoșe, dar cu toate acestea răzbate dinspre ele o urmă de teatralitate. Nu istoria Parisului anilor ’20 vernisata furtiv și vodevilesc îl interesează pe regizor, ci nostalgia, nostalgia care proiectează o lume cu poveștile ei devenite Istorie, Legenda, Literatura. Acel „trăit” din spatele frazei tipărite, din spatele culorii de pe pânză, care scapă mereu este
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
Woglinde, Alina Bottez- Wellgunde, Sorana Negrea - Flosshilde realizând un dialog exuberant și plin de culori cu Martin Winkler- un Alberich al cărui timbru a trecut subtil în prima scenă de la dorința de iubi și îndoială până la abandonul sentimentului în favoarea comorii. Teatralitatea prezentării acestei opere în concert a fost sugerată prin ieșirea din scenă a protagoniștilor după momentele dedicate și prin poziționarea diversă a soliștilor - un alt exemplu de grijă pentru captarea permanantă a atenției auditoriului. Tragismul reținut al primei secțiuni a
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
La Haydn, la Schubert, la Schumann, la Ravel; desigur, la Britten și Bartók. Strategiile jocului pun în evidență atât spectacolul instrumentalismului rafinat, constrâns în a manipula inventiv forma de sonată, creată și deja emancipată în sec. 18 (Haydn credea că teatralitatea muzicii lui, cu alte cuvinte "operele" pe care nu le-a scris, stau în cvartete), cât și frisoanele schubertiene, tânăr compozitor apăsat de premonițiuni, sumbre, sfâșiat între tandrețe, inocență și acute, grave crize emoționale. împreună sunt la "cvartetul Belcea" scriitura
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
stînd la masă în local, scriind aplicat/ un poem despre mopete - (mopete are pe masă un tom complicat/ cu minunății despre evul mediu - și pete/ de cerneală pe degete, de mult ce-și scoate notițe)!” (mopete și ipostazele). E o teatralitate glumeț-tristă care pune prezența în paranteză, o teatralitate a absenței. Sub deghizamentul biografismului, al personismului (termenii lui O’Hara, ca embleme postmoderne), Mopete exprimă, totuși, impersonalitatea mdoernistă a actului creator, acel corelativ obiectiv ce intervine între existența privată a poetului
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
poem despre mopete - (mopete are pe masă un tom complicat/ cu minunății despre evul mediu - și pete/ de cerneală pe degete, de mult ce-și scoate notițe)!” (mopete și ipostazele). E o teatralitate glumeț-tristă care pune prezența în paranteză, o teatralitate a absenței. Sub deghizamentul biografismului, al personismului (termenii lui O’Hara, ca embleme postmoderne), Mopete exprimă, totuși, impersonalitatea mdoernistă a actului creator, acel corelativ obiectiv ce intervine între existența privată a poetului și discursul său. Atît Mopete cît și alte
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
convexă, care desfigurează istoria împăunată, restabilind adevărul..." (p. 242). Personajele nu-și aparțin: sunt niște păpuși animate de către Autor, care vrea să ajungă la Adevăr prin refracția refracției, parodierea parodiei de realitate actuală, deformarea conștientă a unei lumi deformate conștient. Teatralitatea romanului este marcată. Referințele la Hamlet sunt numeroase; și D.R. Popescu nu se lasă până nu introduce o a doua echipă de personaje, actori-figuranți făcuți să joace rolurile oficialităților venite la înmormântarea soldatului Paraschiv. Într-un roman în care avem
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
în idei incredibile pentru anii 1920-1930, dar și pentru astăzi, a fost recuperat, cu o mare parte a operei sale, și la noi: Daniil Harms. Bizareria unora dintre scrierile sale are, pe dedesubt, și, uneori, ca formă clară, netrucată, o teatralitate extraordinară. Și o muzicalitate a frazei care mi s-a părut foarte modernă. Sub învelișul scriiturii naive, asemănătoare poveștilor sau basmelor pentru copii, picturilor caraghioase cu linii care deformează, palpită o literatură mare, filosofică, metafizică, o literatură care se sustrage
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
aceea a lumii reale, a istoriei, supravegherea permanentă fiind condiția esențială a funcționării regimurilor totalitare și polițienești. Cartea nu se oprește prin urmare doar la strategiile și modalitățile de funcționare dramaturgică și scenică a dispozitivelor de supraveghere, la excesul de teatralitate căruia îi dă naștere, ci radiografiază tipurile de supraveghere și efectele acestora în contexte social-politice reprezentative (de la epoca lui Ludovic al XIV-lea pîna la teroarea stalinistă, comunistă sau hitleristă). În acest sens, ea este și un eseu de psihologie
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
schimbat, nici amintirile mele, nici felul în care simt. Nu pot să uit acest lucru. - Așa, și ce-i cu asta? - Păi... Mai departe, Mutsuko s-a fâstâcit. Avea un fel de a se fâstâci plin de naturalețe, lipsit de teatralitate, așa cum nu se mai întâlnește la fetele din ziua de azi. Părea că undeva în adâncul meu s-a aprins o lumină dulce, care mă făcea să mă topesc de duioșie. - Am avut ciclu. Am rămas încremenit. Fusesem luat prin
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
durată, capabilă astfel a-i proteja propria ființă. Umilitatea nu reprezintă decît o regie a supraviețuirii. Un truc sfîșietor prin nostalgie. Dar spectacolul de acest gen compensator e, în esența sa, unul baroc. Desigur, un baroc sui generis, epurat de teatralitate, de fast (cu toate că unele inserturi ale reificării somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]