430 matches
-
nu aveau acces la pârghiile puterii în stat și nici suport popular. Tehnocrația s-a trezit brusc într-o situație frustrantă. Terenul politic structurat pe diviziunile de tip occidental - liberal, creștin-democrat, social-democrat -, care, potențial, puteau oferi baza diferențierii politice a tehnocrației, a fost ocupat rapid de partidele istorice. Aceste partide au fost primite aproape imediat în familiile politice occidentale, fapt care a consolidat legitimitatea lor internațională. Tehnocrația s-a trezit astfel fără un teritoriu politic legitim de dezvoltare. Faptul că partidele
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de tip occidental - liberal, creștin-democrat, social-democrat -, care, potențial, puteau oferi baza diferențierii politice a tehnocrației, a fost ocupat rapid de partidele istorice. Aceste partide au fost primite aproape imediat în familiile politice occidentale, fapt care a consolidat legitimitatea lor internațională. Tehnocrația s-a trezit astfel fără un teritoriu politic legitim de dezvoltare. Faptul că partidele istorice au ocupat, cu o anumită legitimitate istorică, aceste teritorii politice a fost de natură a spori confuzia tehnocrației și a încetinit și mai mult procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fapt care a consolidat legitimitatea lor internațională. Tehnocrația s-a trezit astfel fără un teritoriu politic legitim de dezvoltare. Faptul că partidele istorice au ocupat, cu o anumită legitimitate istorică, aceste teritorii politice a fost de natură a spori confuzia tehnocrației și a încetinit și mai mult procesul său de diferențiere politică. A rezultat un dezechilibru politic major: pe de o parte, o mulțime de partide lipsite de un suport social semnificativ, iar pe de altă parte, o masă mare a
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
politic, partidele istorice au atras, inevitabil, și un număr important de frustrați moral, din generația vârstnică, dar și tineri, mai ales intelectuali, derutați de confuzia evenimentelor care au urmat Revoluției. Aspirațiile abstracte ale acestei categorii, care contraveneau abordării pragmatice a tehnocrației, i-au făcut pe unii dintre ei să se simtă atrași mai degrabă de programele ideologice radicale ale partidelor istorice. Apariția partidelor politice: problema consensuluitc "Apariția partidelor politice\: problema consensului" Diversificarea vieții politice într-o pluralitate de partide s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de programele ideologice radicale ale partidelor istorice. Apariția partidelor politice: problema consensuluitc "Apariția partidelor politice\: problema consensului" Diversificarea vieții politice într-o pluralitate de partide s-a izbit de la început de principiul consensului, care reprezenta o componentă centrală a ideologiei tehnocrației, puternic susținută de marea majoritate a colectivității. Atitudinea față de consens a fost factorul determinant al căii adoptate pentru diversificarea politică. Principiul consensului avea, în acel context, o dublă semnificație. Pe de o parte, el descria o stare de fapt: acordul
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fost avut în vedere de Ion Iliescu, un fel de democrație organică, bazată pe dialog, nu pe confruntări sociale. În cadrul consensului asupra direcțiilor generale, puteau exista diferențe de opinii care nu exprimau, de fapt, opțiuni ideologice și politice structural distincte. Tehnocrația a fost de la început înclinată spre includerea consensului ca o temă importantă în programul său politic. Pentru mulți membri ai tehnocrației, diferențierea în partide apărea ca inevitabilă, dar nu erau clare mecanismele realizării unei asemenea diferențieri. Din acest motiv, ideologia
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
asupra direcțiilor generale, puteau exista diferențe de opinii care nu exprimau, de fapt, opțiuni ideologice și politice structural distincte. Tehnocrația a fost de la început înclinată spre includerea consensului ca o temă importantă în programul său politic. Pentru mulți membri ai tehnocrației, diferențierea în partide apărea ca inevitabilă, dar nu erau clare mecanismele realizării unei asemenea diferențieri. Din acest motiv, ideologia tehnocrației includea principiul consensului și al amânării diferențierilor politice. Diferențierea politică urma să ia inițial forma diferențelor de idei, acestea putându
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a fost de la început înclinată spre includerea consensului ca o temă importantă în programul său politic. Pentru mulți membri ai tehnocrației, diferențierea în partide apărea ca inevitabilă, dar nu erau clare mecanismele realizării unei asemenea diferențieri. Din acest motiv, ideologia tehnocrației includea principiul consensului și al amânării diferențierilor politice. Diferențierea politică urma să ia inițial forma diferențelor de idei, acestea putându-se dezvolta, printr-un proces treptat, greu predictibil, în diferențe de programe politice și ideologice. Cristalizarea unei democrații pluripartite era
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ca exprimând o idee „neocomunsită” de către partidele istorice. Acestea au intuit faptul că acceptarea unui proces de tip cognitiv de dezbatere a căilor tranziției nu le favoriza din mai multe motive. În primul rând, aici nu puteau fi competitive cu tehnocrația, mult mai bine pregătită. A doua rațiune, probabil cea mai importantă, acceptarea căii dezbaterilor în cadrul unui consens, făcea nenecesară apariția imediată a unei multitudini de partide, puterea rămânând în mâinile tehnocrației. Or, atuul cel mai important al partidelor istorice era
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
În primul rând, aici nu puteau fi competitive cu tehnocrația, mult mai bine pregătită. A doua rațiune, probabil cea mai importantă, acceptarea căii dezbaterilor în cadrul unui consens, făcea nenecesară apariția imediată a unei multitudini de partide, puterea rămânând în mâinile tehnocrației. Or, atuul cel mai important al partidelor istorice era revendicarea puterii politice prin contestarea tehnocrației pe motive anticomuniste, fapt incompatibil cu principiul consensului. Din acest motiv, partidele istorice au ales calea rupturii: s-au constituit în partide politice, revendicând puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
doua rațiune, probabil cea mai importantă, acceptarea căii dezbaterilor în cadrul unui consens, făcea nenecesară apariția imediată a unei multitudini de partide, puterea rămânând în mâinile tehnocrației. Or, atuul cel mai important al partidelor istorice era revendicarea puterii politice prin contestarea tehnocrației pe motive anticomuniste, fapt incompatibil cu principiul consensului. Din acest motiv, partidele istorice au ales calea rupturii: s-au constituit în partide politice, revendicând puterea politică nu pe baza unui program clar de schimbare și a unei competențe de realizare
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Din acest motiv, partidele istorice au ales calea rupturii: s-au constituit în partide politice, revendicând puterea politică nu pe baza unui program clar de schimbare și a unei competențe de realizare a lui, ci pe o legitimitate abstractă. Respingerea tehnocrației nu s-a făcut prin opunerea unor soluții de schimbare suficient de elaborate, ci prin acuzarea în bloc a acesteia de a avea o mentalitate comunistă. Acest context a fost generatorul pozițiilor ireconciliabile ale forțelor politice din prima fază a
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a făcut prin opunerea unor soluții de schimbare suficient de elaborate, ci prin acuzarea în bloc a acesteia de a avea o mentalitate comunistă. Acest context a fost generatorul pozițiilor ireconciliabile ale forțelor politice din prima fază a tranziției: dacă tehnocrația promova principiul consensului, invitând desfășurarea dialogului politic pe terenul analizei predominant cognitiv-tehnice a strategiei tranziției, partidele istorice împingeau procesul politic în câmpul definit, pe de o parte, de revendicarea unei legitimități a tradiției istorice combinate cu cea a unui anticomunism
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
strategiei tranziției, partidele istorice împingeau procesul politic în câmpul definit, pe de o parte, de revendicarea unei legitimități a tradiției istorice combinate cu cea a unui anticomunism dincolo de orice suspiciune, iar pe de altă parte, de acuzația în bloc a tehnocrației ca având o orientare politică „criptocomunistă”. Nu este de mirare că tehnocrația, care forma în primele zile de după Revoluție aproape în exclusivitate noua clasă politică, a fost șocată de apariția unor partide politice fondate de persoane marginale din punctul său
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o parte, de revendicarea unei legitimități a tradiției istorice combinate cu cea a unui anticomunism dincolo de orice suspiciune, iar pe de altă parte, de acuzația în bloc a tehnocrației ca având o orientare politică „criptocomunistă”. Nu este de mirare că tehnocrația, care forma în primele zile de după Revoluție aproape în exclusivitate noua clasă politică, a fost șocată de apariția unor partide politice fondate de persoane marginale din punctul său de vedere. Pluripartitismul a devenit astfel, chiar la începutul lui ianuarie 1990
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fost șocată de apariția unor partide politice fondate de persoane marginale din punctul său de vedere. Pluripartitismul a devenit astfel, chiar la începutul lui ianuarie 1990, un fapt care genera un dezechilibru politic. Pentru masa colectivității, în mod special pentru tehnocrație, erau greu de acceptat formațiuni politice care se hrăneau dintr-un trecut îndepărtat și care nu aveau soluții pentru prezent și nici competențe tehnice pentru administrarea unei societăți moderne complexe. Pentru tehnocrație, era inacceptabil faptul că noii lideri politici voiau
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
politic. Pentru masa colectivității, în mod special pentru tehnocrație, erau greu de acceptat formațiuni politice care se hrăneau dintr-un trecut îndepărtat și care nu aveau soluții pentru prezent și nici competențe tehnice pentru administrarea unei societăți moderne complexe. Pentru tehnocrație, era inacceptabil faptul că noii lideri politici voiau să intre în lupta pentru putere cu mijloace pe care le respingeau structural - acuzațiile politice la adresa specialiștilor formați în societatea comunistă. Stilul de luptă politică al tehnocrației se axa pe o combinație
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
unei societăți moderne complexe. Pentru tehnocrație, era inacceptabil faptul că noii lideri politici voiau să intre în lupta pentru putere cu mijloace pe care le respingeau structural - acuzațiile politice la adresa specialiștilor formați în societatea comunistă. Stilul de luptă politică al tehnocrației se axa pe o combinație între calificare tehnică și solidaritate internă. Construcția viitorului era considerată a fi de competența tehnocraților. Trecutul îndepărtat precomunist, cu întreaga experiență pe care a prilejuit-o, era considerat a fi nerelevant pentru construcția unei societăți
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
proprietăților, condamnări politice. Nici chiar terenul agricol preluat de la părinții lor de către cooperative nu reprezenta o sursă interesantă economic pentru tehnocrați. Și nici nu se simțeau responsabili de aceste acte comuniste. Cea mai mare parte a populației acorda încrederea sa tehnocrației. Aceasta oferea garanții de competență și era orientată spre dezvoltarea țării, spre o abordare responsabilă față de bunăstarea colectivă. Relansarea societății românești urma să se realizeze printr-o vastă reconstrucție instituțională, tehnocrații fiind percepuți ca fiind singurii specialiști în această privință
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cărei misiune era pregătirea alegerilor. Este însă clar că apariția rapidă a unei mulțimi de partide care nu păreau a primi un larg sprijin popular a pus FSN într-o situație dificilă. La filozofia acestuia aderase o mare parte a tehnocrației și a populației. A apărut astfel o problemă structurală. Pe de o parte, FSN, nefiind un partid politic, deși avea un larg suport de masă, nu putea participa la alegerile care urmau. Pe de altă parte, mulțimea partidelor, lipsite de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
putea participa la alegerile care urmau. Pe de altă parte, mulțimea partidelor, lipsite de vreun suport semnificativ, puteau beneficia artificial de voturi în alegeri, fiind singurele acceptate legal în acest proces. FSN - și cu el cea mai mare parte a tehnocrației - risca să fie înlăturat prin alegeri de la putere de partidele nou-înființate. Transformarea FSN într-un partid, chiar dacă a fost percepută ca incorectă moral, a fost singura posibilitate de reprezentare în alegeri a unei mase largi de actori sociali și politici
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
opinia publică nu ca partide noi, moderne, rezultat al cristalizărilor politice ale masei comunității, ci ca „partide istorice”. Cum se poate explica o asemenea excepționalitate? Explicația sugerată aici constă în decalajul de estimare a urgenței formării partidelor politice dintre masa tehnocrației și foștii membri ai partidelor desființate de regimul comunist. Dispariția adversarului politic principal, Partidul Comunist, și largul consens politic generat de acest fapt au fost de natură a nu urgenta nevoia diferențierii politice. Singurele grupuri puternic coezive, animate de voința
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
baza unui puternic sprijin internațional, nu a făcut decât să inhibe, la rândul său, și mai mult constituirea unor partide alternative. Reînființarea fostelor partide a avut ca efect crearea unui fel de monopol asupra structurilor de partid de tip european, tehnocrația fiind exclusă sau cel puțin împinsă într-o poziție marginală. Acest fapt a fost plin de consecințe asupra întregului proces politic. Fondatorii și membrii noilor partide istoricetc "Fondatorii și membrii noilor partide istorice" Partidele istorice au fost reînființate de către grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și a trece testul de a nu avea mentalități de tip comunist. O atracție specială pentru partidele istorice au prezentat-o unele segmente ale intelectualității. Intelectualii care s-au apropiat de aceste partide nu făceau parte, de cele mai multe ori, din tehnocrația propriu-zisă, ci din alte zone ale intelectualității: literați, eseiști, jurnaliști, filozofi. Cei mai mulți erau intelectuali anticomuniști marginalizați de vechiul regim. La aceștia se adăugau tineri susținuți masiv de burse. Neimplicați în funcționarea propriu-zisă a economiei și administrației, nemulțumiți de evoluția societății
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și după Revoluție, este de înțeles că unii intelectuali ar fi evoluat spre o ideologie radicală, apropiindu-se de partidele istorice. Ideologia partidelor istoricetc "Ideologia partidelor istorice" Partidele istorice au avut un profil distinct. La fel ca politicienii proveniți din tehnocrație și încadrați în celelalte partide, ele subscriau principiilor strategice ale tranziție, dar cu o anumită particularitate: radicalismul politic. În centrul orientării lor ideologice au stat mai multe opțiuni: restaurarea, schimbarea prin distrugere, mitologia reformelor, anticomunismul, sancționarea persoanelor implicate în fostul
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]