2,064 matches
-
slujbă mai bună pe lângă noi. Se Înscriseră Într-un sens giratoriu, pe după un polițist miniatural ce sta pe o cutie și dirija circulația, după care urcară o colină. Sub ei, Între un bloc bizar și gol și un stâlp de telegraf, domurile Moscheii Albastre se ridicau ca un ciorchine de bule de săpun azurii. Domnul Stein Încă nu se simțea prea În largul lui. — E bine pentru o fată, repetă el. Și În ultima vreme firma mi-a ocupat tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din stînga peste coroană, trosnindu-i toate crengile, retezîndu-le. *** În compartimentul vagonului de clasa întîia, se simte cum iese căldura aburului din țevile de sub canapele. Aura, cufundată în locul de lîngă fereastră, privește fix în afară, parcă ar număra stîlpii de telegraf. De fapt, în ochii ei stăruie doar imaginea lui Radu, pe care și-l închipuie primind telegrama, trezit din somnul de după-amiază, dezorientat o clipă, cercetînd apoi ceasul, să vadă cum își împarte timpul pînă la venirea ei. Undeva înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
temeliile lor de piatră, aidoma acelora de pe străzile Pompeiului. Nemaiavînd trecut, era ca și cum ar fi făcut parte din aceste ruine - uitase de lungile weekenduri petrecute la țară, de rîsetele ce umpleau pe seară ulițele, de rîndunelele Înșirate pe sîrmele de telegraf. Pe scurt, uitase de anii lui de pace. Pacea luase sfîrșit pe neașteptate, Într-o zi de 31 august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg pînă la izbucnirea războiului. Rowe se mișca aidoma unei pietre printre alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-i stea buclele bine și-a doua zi, intră lângă bărbat, întoarce spatele, „lasă-mă, mâine mă scol devreme...” și trece în lumea viselor. Nu mai ai nevoie de nici o sabie pusă între cei doi, a căzut stâlpul de telegraf. Fiecare sforăie în colțul lui. Beau vin, râd, Sara mi-a prins fruntea, îi sărut podul palmei, încă nu s-a dizolvat cărămida aceea care-mi stă prinsă de oasele sternului. *** „Musiu’, hai să mai vorbim și despre «sexul îngerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cînd ai de trimis ceva, de fapt, nici n-avem poștă propriu-zis. Ce ai de pus la poștă i-o dai lui Iacubovici, el mai merge la Comana după mărfuri și dă ce e de dat la gară sau la telegraf. Nu costă nimic în plus decît că te obligi să mai treci prin prăvălia lui. Dar alta nici nu mai este prin care să treci. Ei, altădată, altădată era plin de dughene, de băcănii, de magazine adevărate, totul era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Inginerul Corvino a propus ca dată a acțiunii ziua de mîine, înțelegeți, mîine dimineață la ora șase, înainte de a veni lumea la slujbă. Funcționarii vor veni la șapte și jumătate și atunci totul va fi deja în mîna organizatorilor, Poșta, Telegraful, Radioul, Primăria, cazărmile, sediul Poliției și Comenduirea garnizoanei. Am fost acolo, domnule Mihail, și am văzut cu ochii mei planul. Prezentarea a făcut-o locotenentul Georgescu, vorbește scurt, aproape lătrat și se pare că este un geniu al organizării. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu diagnoza doctorului Ďjurović: emfizem datorat fumatului excesiv). Tot aici veți găsi și afișul de pe avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre care avea mulți prieteni și cunoscuți; numele compatrioților spânzurați ale căror trupuri atârnau pe stâlpii de telegraf de pe Terazije 1, cuvintele ofițerului german care i‑a cerut Ausweiss‑ul În restaurantul gării din Niš, descrierea unei nunți de cetnici din Vlasotinci, când toată noaptea s‑au auzit focuri de armă. Luptele de stradă În Belgrad din luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o să-l găsească imediat ce a căzut, ei, dar cum a căzut, a căzut cu capul de bordură, îngrozitor, apare și o salvare, sau nu, un taxi, mai bine... se lasă târât, picioarele lui țepene zgârie locul. Afară, pe sârmele de telegraf se adunaseră sute de rândunele. Ori eu visez, își zise, am halucinații, mi-e rău! Trecu strada prin fața poștei și pătrunse într-un lactobar, nu știa de ce, dar când era vreme deschisă avea o foame aiurită și doar mâncase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de nuanțe cafenii; o boare a furat puful păpădiilor; regina mândră în culoare vine în caleașcă aurită; vine harnică și de bunuri darnică; năframa ei de aramă; copacii au veșmânt de aramă; a rumenit frunzele; a așezat pe firul de telegraf ultimele rândunele ca un șirag de mărgele; ultimele frunze străluceau ca niște monezi de aur și bronz; de brazi și pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-o cu atenție. Îți mulțumesc pentru amabilitatea de a mi-o împrumuta. Mariana. 16.4 TELEGRAMA Telegrama este o compoziție foarte scurtă cu ajutorul căreia se transmit știri urgente sau se împărtășesc gânduri sau sentimente. Telegrama se transmite prin mijloace rapide: telegraf, telefon, fax. Conținutul ei trebuie să fie clar și concis. Deși se permite renunțarea la cuvinte de legătură, este preferabil să se adopte concizia în locul renunțării la prepoziții sau conjuncții. Pentru a-i învăța pe elevi să scrie o telegramă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la geamul dormitorului. Lumea exterioară era alcătuită dintr-o stradă lungă și, de cealaltă parte a ferestrei, un șir de case terasate. Din loc în loc, la distanțe egale, se zăreau stâlpi de iluminat. La distanțe inegale se zăreau stâlpi de telegraf. În depărtare, se auzeau sunetele unui drum aglomerat - huruit continuu de motoare, hurducăit de camioane și, din când în când, o zdrăngăneală de difuzare. Dar - mi-am lipit nasul de sticlă și m-am uitat în stânga și-n dreapta - nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înseamnă că nici o părticică din tine, cel de acum, nu ți-a aparținut ție, cel din urmă cu șapte ani. Totul se schimbă. În zilele de început ale vieții mele de-a doua am observat cum umbra unui stâlp de telegraf se mișcă tiptil între grădinile a două case de peste drum - de la nr. 152 la grădina celei cu numărul 150 - în decursul mai multor ore, de la prânz până seara. După ce am urmărit lucrul ăsta de câteva ori, am făcut calculul: mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
152 la grădina celei cu numărul 150 - în decursul mai multor ore, de la prânz până seara. După ce am urmărit lucrul ăsta de câteva ori, am făcut calculul: mișcarea umbrei de la o grădină la cealaltă însemna că ambele case, stâlpul de telegraf, strada, noi toți parcurgem, odată cu rotirea planetei, 1870 de kilometri în jurul pământului. În același timp, mai parcurgem aproximativ 120 000 de kilometri prin spațiu în jurul soarelui și mult mai mult, ca parte a amplei mișcări în spirală a galaxiei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să existe, urmând doar programele repetitive pe care mi le stabilisem și nimic mai mult sau mai puțin de atât. Stând în fotoliu cu motanul pe genunchi și o partidă de biliard în față, la televizor, urmărind umbra stâlpului de telegraf cum străbate distanța dintre grădini, m-am gândit mult la sensul vieții mele. Nu cu mâhnire, ci pur și simplu cu mult calm, ca într-o rătăcire zadarnică a gândurilor. Elementele rutinei mele, ale rutinei mele antidepresive... După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din mintea mea precum cețurile joase de pe terenurile de joacă și nu-mi rămâne nimic. Doar emoția și senzația copleșitoare a pierderii unui lucru. Adevărul e că nu mai pot fi doar atât. În grădina de peste drum, umbra stâlpului de telegraf își croiește încet drum în jurul lumii. În vârful ei e un graur gârbovit pe fundalul sfârșitului de vară. DOI Noaptea, somonii părăsesc râul și intră în oraș. Raymond Carver 9 Pe urmele lui Trey Fidorous - Fosile reconstituite și obiecte găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un geam deschis -, zgomote ce pluteau peste suprafața apei încețoșate. Uitându-mă în jur, umbre vagi începură să se ivească în albeață. Siluete familiare prinseră contur în jurul meu, acoperișuri terasate la orizont și copaci, antene TV și hornuri, stâlpul de telegraf din grădina casei de peste drum de-a mea. Mi-am scos brațul din imagine. Sunetele se stinseră repede și siluetele se șterseră, întorcându-se în ceață. M-am holbat la vedere. O altă mașină din pixeli trecu în goană prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plecă hotărâtă la drum. Din ciorchinele de îngeri de pe umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea pârtie printre grupurile curioase și nepăsătoare pentru trecerea ei, ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oamenii o priveau ciudat, ca pe un crocodil dus în lesă de Mama. Și zmeiele copiilor fugeau cu sfoară cu tot spre înalturi, mingile se rostogoleau printre Ea: Mioara copil, Mioara adolescent, Mioara analist, telefon, disc, bandă magnetică, fir de telegraf, siguranță la postul Trafo din colțul casei. Ea era Totul! Cu atâtea cunoașteri de interior, de exterior, de înalturi, de adâncuri și, totuși, era ocolită, respinsă, îndepărtată, dar cu posibilitatea de a avea trotuar liber, ca acela roșu al bicicliștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rochia mult așteptată, cea care o definea. Nu-i păsa de ce se petrece în jur. Mioara 2, planturoasă și sumar îmbrăcată, schimba adresa cu bărbați indiferent de vârstă, lipindu-și cartea de vizită pe copaci, pe vitrine, pe stâlpii de telegraf. A scris, pe frunze, pe blana câinilor maidanezi, pe ziduri, cu grafitti, numele, strada, orașul, longitudinea, culoarea gardului, ora de vânt, clipele de filosofare ale berzei, poziția Lunii, numărul de pași până la camera ei, înălțimea pragului, mărimea pernelor, gândurile patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
revolute. S-au ridicat baricade din trunchiuri uscate, anvelope, lăzi de bere, traverse de la linia de cale ferată dezafectată, țevi de irigație, care alegorice rămase nedezmembrate de pe vremea comunismului, calorifere de fontă, televizoare cu lămpi, mese de biliard, stâlpi de telegraf cu consolele întregi, tuburi de ciment de la canalul colector scoase din uz, un carusel dezafectat care învârtise destine în Parcul Monument, elefanți de tablă cu trompa cândva țâșnitoare în piscina din părculețul de pe Calea Galați (pe unde, tu o știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poezie, dar nu reușește. „Sunt o bombă cu ceas, / O grenadă cu cuiul scos“, ne explică ea, dar noi, în afară de faptul că inițial ne speriem, nu simțim nici o emoție. „Îmi amintesc de vremea în care eram / Doar un stâlp de telegraf“, mărturisește apoi autoarea, în alt poem, dar nici această dezvăluire nu are efect. De ce ne-am mira? Mulți se cred azi stâlpi de telegraf. Singurele versuri care ne câștigă oarecum simpatia sunt următoarele: „Am să-mi adun toate gândurile astea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
speriem, nu simțim nici o emoție. „Îmi amintesc de vremea în care eram / Doar un stâlp de telegraf“, mărturisește apoi autoarea, în alt poem, dar nici această dezvăluire nu are efect. De ce ne-am mira? Mulți se cred azi stâlpi de telegraf. Singurele versuri care ne câștigă oarecum simpatia sunt următoarele: „Am să-mi adun toate gândurile astea / într-un sac de gunoi.“ Să sperăm, am zice, dacă am fi malițioși. În volum există și versuri tandre sau, mai exact, scrise cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din acest motiv, Petru, în lume, nu ieșea pe de-a-ntregul. Își trimitea sufletul să pășească pe celălalt trotuar; la biserică, rămânea dosit sub preșul de la intrare; în grădinile publice, sufletul hodinea pe banca de alături. Umbra, totuna cu stâlpul telegrafului, cu fresca descompusă de pe catapeteasmă, cu cumpăna fântânii agățată într-o o căptușeală de nor. Culoarea cărnii peste culoarea curcubeului, giulgiu peste cămașa de nuntă: Trageți cortină! Este vremea pogorârilor, treaptă cu treaptă, din oase în carne, din carne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru al XVIII-lea congres. Patriarhul a convocat toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii 80, în Copou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]