313 matches
-
concesiuni mai mari decât ar fi trebuit. La o întrunire, ținută la clubul liberal cu parlamentarii, Dumitru Brătianu, șeful guvernului, a arătat că noul guvern se găsește aproape în fața faptelor îm plinite, de aceea situația este foarte gingașă. Adunarea a telegrafiat lui Ion Brătianu, cerând să vie în București spre a da lămuriri. Agitația parlamentară ce urmează are acum și o parte cu dedesubturi: amicii lui Ion Brătianu vor să răstoarne guvernul pe această chestie a Dunării, susținând că guvernul Dumitru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
îmi încălzește cu propria-i răsuflare cizmele înghețate peste noapte, eu mă întind bine pe o pătură multicoloră (confecționată de orbii din Rio de Janeiro) și hotărăsc că din ’69 voi vâna altfel. 26: Crowhurst merge cu îndrăzneala până la a telegrafia că a bătut recordul de viteză pentru ambarcațiunile de tipul iahtului său; în 24 de ore a parcurs 243 de mile. În Anglia, Sunday Times și publicul au senzația că Crowhurst realizează o performanță legendară. ...Căci unde am ajunge vânând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și ispășiri, de ce nu ne-am permite, noi, oamenii, o asemenea modificare de simbol? Ce ne-ar costa? Douăzeci și cinci de ani pușcărie pentru Bruce Reynolds, căpetenia celor care au dat „lovitura secolului” pe linia Glasgow-Londra. La sfârșitul lui ianuarie, Crowhurst telegrafiază că trece printr-o serie de dificultăți în Oceanul Indian, că vede coasta Asiei, că este în plin ocol al Pământului. „Teignmouth Electron” este la trei mii cinci sute de mile mai la vest, în fața plajelor braziliene. Crowhurst caută o pauză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
că trece printr-o serie de dificultăți în Oceanul Indian, că vede coasta Asiei, că este în plin ocol al Pământului. „Teignmouth Electron” este la trei mii cinci sute de mile mai la vest, în fața plajelor braziliene. Crowhurst caută o pauză. Telegrafiază: „Generatorul stricat. Îmi va fi greu să transmit”. Este alibiul pentru o lungă tăcere, care îl scutește să transmită alte detalii false. Miercuri, 29 ianuarie, notează în jurnal: „Am petrecut noaptea trecută tolănit pe punte, privind luna și reflectând la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de tăcere, Crowhurst trimite o telegramă dramatică: „Am încheiat ocolul Pământului, mă întorc. Sunt aproape de Diego Ramírez”. Comedia continuă. Diego Ramírez este o insulă la sud de Capul Horn, acolo unde Crowhurst nu a ajuns niciodată. În momentul în care telegrafiază prietenilor, el se găsește la o mie de mile nord de Diego Ramírez. S-a întâmplat ceva cu Niagara, ce - nu știu, dar s-a întâmplat ceva cu Niagara! Mi s-a mai luat o certitudine. De mic copil ziceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
așa că rămâne neadjudecat cel de-al doilea premiu, acordat celui care face ocolul Pământului mai repede. Rivalul a mers cu o medie de 95 de mile pe zi. Crowhurst a notat în jurnalele lui de bord media de 56. Totuși, telegrafiază: „Complimente lui Knox-Johnston, însă nu s-a terminat. Cel mai rapid voi fi eu”. Dar se mai întâmplă ceva: Pe mările lumii - în timp ce noi, cei de pe uscat, dormim, mâncăm, cosim și uruim -, un bărbat pe nume Bernard Moitessier, singur pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Franceză) îl caută în toată lumea pe René Hauwaert (belgian) pentru a-l anunța că, de la 1 iunie, dânsa e mama unui fiu al dânsului. Hauwaert e de meserie navigator solitar pe mări și oceane. Crowhurst plutește spre casă. Prietenii îi telegrafiază: „Îți pregătim o primire triumfală. Vom veni să te întâmpinăm în dreptul Insulelor Scilly cu BBC și cu soția ta”. Crowhurst are o tresărire, inexplicabilă pentru alții: „Soția mea, nu. Nu vreau”. „Bine” oftează telegrafic prietenii. „Vom fi acolo 100.000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ale bolii de inimă ce-l va răpune peste două luni. Profesorul ieșean Paul Bujor relatează: „Caragiale era abătut și foarte suferind...și a plecat tăcut și amărât cum nu l-am văzut niciodată. Probabil că, trecând prin Roman, Caragiale telegrafiază lui Gherea „Să ne vedem cu bine și cu cinste la toamnă”, sperând că se vor revedea și că se vor reîntâlni. Pe 23 mai îi sosea la Berlin ultima scrisoare de la Vlahuță care insista: „Fă-ne fericiți la toamnă
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Street. De când lumea afacerilor a pustiit aceste edificii solemne, aspectul lor bisericesc, derivat de la băncile englezești, a devenit mai sinistru. Sunt la un citofon. Sunt Ermes. Vă aduc începutul romanului lui Flannery. Mă așteptau de o bucată de vreme, de când telegrafiasem din Elveția că reușisem să-l conving pe bătrânul autor de thrillers să-mi încredințeze începutul romanului pe care nu reușea să-l continue, dar pe care computerele noastre aveau să-l completeze cu ușurință, căci sunt programate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe Castel în mașina sa. \ Știi, îi spune acesta din urmă, că departamentul n-are ser? \ Știu, am telefonat la depozit. Directorul a căzut din nori. Trebuie să-l aducem de la Paris. Sper că n-o să dureze mult. \ Am și telegrafiat, răspunde Rieux. Prefectul era amabil, dar nervos. Să începem, domnilor, spune el. Este nevoie să rezum situația ? Richard era de părere că era inutil. Medicii cunoșteau situația. Problema era doar de aflat ce măsuri se impuneau să fie luate. Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îl privea. ― Iertați-mă, domnule doctor, zise bătrânul, dar cum să spun ? ... Am încredere în dumneavoastră. Cu dumneavoastră pot vorbi. Și atunci, asta mă emoționează. Vizibil, Grand se afla la o mie de kilometri de ciumă. Seara, Rieux i-a telegrafiat soției sale că orașul fusese închis, că el era sănătos, că ea trebuia să continue sa se îngrijească și că se gândea la ea. Trei săptămâni după închiderea porților, Rieux a găsit, la ieșirea din spital, un tânăr care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-și fac meseria. Între timp, de-a lungul străzilor abrupte, printre zidurile albăstrii, galben-roșcate și liliachii ale caselor maure, Rambert vorbea, foarte agitat. Își lăsase soția la Paris. La drept vorbind, nu era soția lui, dar era același lucru. Îi telegrafiase îndată ce se închiseseră porțile orașului; își spusese la început că era vorba de o chestiune provizorie, și căutase doar să-i scrie cât mai des. Confrații lui din Oran îi spuseseră că nu aveau nici o putere, la poștă fusese refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
el se pomeni Rieux vorbind într-o zi despre propria lui soție pe tonul cel mai banal, ceea ce nu făcuse niciodată până atunci. Nesigur pe creditul pe care trebuia să-l acorde telegramelor liniștitoare ale soției lui, se hotărâse să telegrafieze medicului șef al sanatoriului unde ea se îngrijea. Ca răspuns, primise știrea unei agravări a stării bolnavei și asigurarea că vor face totul pentru a opri progresele răului. Păstrase pentru sine vestea și nu-și explica altfel decât prin oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
personalului consulatului Rusiei, cu notoria excepție a consulului, dl Pokitanoff, răspunsul a fost același: „Nu vom pleca!” Îl aduseră la cunoștința propriilor guverne Înmărmurite. În oraș, admirabila solidaritate a străinilor Îmbărbătă spiritele. Dar situația rămânea precară. Pe 18 aprilie, Wratislaw telegrafia la Londra: „Pâinea este rară astăzi; mâine, va fi Încă și mai rară”. Pe 19, un nou mesaj: „Situația este disperată, se vorbește aici de o ultimă tentativă de a sparge Încercuirea”. Într-adevăr, În acea zi se ținea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care rămân spun, cu toții, „nu”. Nu ultimatumului țarului. Nu plecării lui Shuster. Nu atitudinii guvernului. Prim-ministrul este, din acest motiv, considerat demisionar, se retrage Împreună cu Întregul cabinet. Pokitanoff se ridică la rându-i; textul pe care trebuie să-l telegrafieze la Sankt-Petersburg e deja redactat. Ușa cea mare este trântită, ecoul se răsfrânge multă vreme În tăcerea sălii. Deputații rămân singuri. Au câștigat, dar n-au nici o dorință să-și sărbătorească victoria. Puterea se află În mâinile lor: soarta țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fă să-mi recapăt libertatea... Cum, nu ai putea pricepe decât Tu, cu priceperea Ta savantă. Eu nu sunt în stare de nici o hotărîre." Cum au trecut trei zile, și cum n-am primit scrisoare de la Irina, după obicei, am telegrafiat: "Ecrivez. Comprends pas votre silence." Telegrama mea a rămas, după o săptămână, fără răspuns. O neliniște bruscă mi-a alungat calmul și mi-a uscat curiozitatea pentru frumos, pe care o socoteam inepuizabilă. Rugăciunea mea de acum câteva zile mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
locuri goale, socotite măsurat, printre ei, melancolici, făcuți să mă doară și mai mult. Dar poate, în cameră, pe o zi ploioasă, aș înnebuni, sau mai bine aș lua trenul îndată înapoi. De i-aș ști adresa sigură, i-aș telegrafia să nu facă nimic rău, căci o iau eu... Și poate că mi-aș ține cuvântul... ...În barcă, în noapte, și acum, la Comedia Franceză, înaintea spectacolului A quoi rêvent les jeunes filles? Ce-a făcut oare? Sunt sigur că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce le-ar fi putut ține locul. Mă gândesc deja să-mi vând ceasul, portmoneul și chiloții, un rinichi de care m-aș putea lipsi, aurul din dinți. Aș putea să plec în Canada cu un autobuz și să-i telegrafiez tatălui meu să-mi trimită niște mălai sau să-mi plătesc drumul muncind pe vreun nenorocit de vas trecând prin chiar ghețurile lumii... Nț, aici nu mă mai întorc, în New York, în America. Mai curând aș încerca să deturnez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Incredibil!!!...” „Trebuie să funcționeze iar, trebuie!” a zis Subdirectorul. „Am să încerc... Dar nu cred că am să pot... Nimeni nu va fi în stare de așa ceva...” „Trebuie, trebuie! E vorba de un ceas totuși, nu de altceva. Trebuie să telegrafiez, să anunț care e situația!...” Trebuie! Era cuvântul de ordine: o împotrivire ar fi fost de prisos. A doua zi ar fi venit alt ceasornicar... Cu deosebită precauție, Inventatorul a început lucrul. S-a oprit asupra unui subansamblu și, apucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
În cartea sa despre Hawthorne din 1880, ziarele americane porniseră o vendetta Împotriva lui și a scrierilor lui, și era sigur că prezentaseră cu mare satisfacție huiduielile. În orice caz, fratele și cumnata lui vor fi constatat că nu le telegrafiase, conform promisiunii, duminică pentru a le relata desfășurarea premierei și vor fi tras concluzia care se impunea. „Chiar și acum este o grea Încercare pentru mine să vă scriu despre ea,“ mărturisi el de la Începutul scrisorii, „obosit, lovit, Îngrețoșat, dezgustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și de Torquay, căci Stephen, pe când era redactor la Cornhill, fusese cel dintâi care Îl Încurajase pe Norris să scrie proză și din drumul spre St Ives se oprise În vara trecută pentru a sta la Torquay. Lovit de inspirație, telegrafie imediat la Osbourne, cerând să i se facă rezervare, și Îi comunică intenția sa lui Norris, care se declară Încântat de perspectiva de a Îl vedea o perioadă mai lungă. Închirie apartamentul pentru tot restul lunii iulie și tot august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Londra, În săptămâna următoare, era dispus să Îl Însoțească până la Rye, ca să vadă casa și să Își dea cu părerea. Dar, două zile mai târziu, Îl copleși panica la gândul că În timpul acesta ar putea-o pierde și Îi telegrafie lui Warren, Înștiințându-l că se duce singur. 6 Soarele Îl trezi devreme, luminând printr-o crăpătură a draperiei. Se Înălța pe deasupra bisericii și, În diminețile senine, avea Întotdeanuna un moment când arunca o rază drept În jos, pe West
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și soția lui americancă, Minnie; Elizabeth Robins, actriță și producătoare; dl și dna Edward Compton, care au pus În scenă și au jucat În prima piesă de teatru a lui Henry, și fiul lor, Mackenzie, locotenent În Marina Regală, care telegrafiază pentru a-l felicita de la legația britanică din Atena și se iscălește „Monty“. — S-ar putea să vă fie mai cunoscut sub numele de Compton Mackenzie, romancierul, spune Theodora. — A, despre Sinister Street e vorba? Peggy mi-a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întrebe cum se simte HJ, dar s-a Întâlnit În hol cu un vecin care auzise deja de moartea scriitorului. Nevrând să deranjeze familia Îndurerată, a lăsat un bilet pentru dna James și s-a dus la poștă, să Îi telegrafieze trista dar nu neașteptata veste lui Edith Wharton. Nu menționează faptul față de dna James și de Peggy, a căror purtare s-a Îmbunătățit considerabil și care Îi mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru Henry. — Vrei să Îl vezi? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alea, a început să se reverse de la etajele superioare, din blocurile alăturate, și ceilalți vecini. Că regulamentul ăsta era: la fiecare transperantă era repartizat pe puțin cîte-un vecin... Și, cum nenorocitul de Bubu le scosese pe toate, bănuind că le telegrafiase putoarea semnalul, se năpustise cu toții. Care într-un papuc, care în buca goală, de se provocase afluxul în bloc... ... Ne vede ăsta al lui Neta, direct la etajul cinci, ciuciți pe covorașul lui, cocoțați pe balustrade și întrerupătoare, cam nădușiți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]