544 matches
-
von Leyden, "Introduction", în Essays on the Law of Nature, de John Locke, pp. 1-92, Clarendon Press, Oxford, p. 69. 45 În Al doilea tratat, Locke nu va mai relua nici demonstrația existenței lui Dumnezeu, nici justificarea existenței unei ordini teleologice a lumii. Intențiile sale s-au schimbat și preocuparea esențială vizează modalitatea de aplicare a legii naturale ca factor organizator al vieții sociale. 46 Locke, Essays on the Law of Nature, VI, p. 181. 47 Ibidem, VI, p. 183. 48
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în 1969, cu toate că autorul ei se declară a fi împotriva oricăror mecanisme interne de determinare a sensului, are o anumită logică, precum și instrumente de analiză particulare (noțiuni noi, atent definite și explicitate). Mai presus de orice însă, ea nu este teleologică. Foucault însuși nu pleacă niciodată de la ceea ce a găsit deja, ci își construiește subiectul, cercetându-l. Acesta îl poartă într-un orizont generos al posibilităților de investigare, îi permite sau chiar îi impune sondări în timp și trecerea granițelor disciplinare
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în cazul în care luăm în considerare sisteme care funcționează pe baza menținerii unui echilibru, caz în care am avea în vedere atât sistemele homeostatice, cât și mecanismele cibernetice, adică toate acele cazuri în care putem identifica comportamente și funcții teleologice. Totuși, intuițiile noastre morale sunt contrariate de un asemenea demers care începe să pară unul reducționist, care pierde, în cele din urmă, însăși specificul moralității. Oare altă strategie ar fi mai potrivită? 2.3. Resurecția ideii de valoare intrinsecă În
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
așa cum ar fi dorințele. Cum definim dorințele astfel încât să putem vorbi despre dorințe ale altor entități decât oamenii? Dacă în cazul organismelor am putea vorbi despre dorințe într-un sens foarte permisiv al conceptului prin echivalarea dorințelor cu scopurile comportamentului teleologic, în cazul altor entități naturale apar unele dificultăți majore. Astfel, putem să ne întrebăm în mod legitim cum anume este posibil să știm ce vrea un lanț de munți atunci când se pune problema păstrării lui sau a exploatării resurselor de
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
specia umană, asemenea altor specii de ființe vii, este un element integrat într-un sistem de interdependențe în cadrul căruia supraviețuirea fiecărei ființe depinde de condițiile de mediu și de relațiile sale cu celelalte ființe vii; • toate organismele sunt centre vitale teleologice care își urmăresc binele propriu, fiecare în felul său; • ființele umane nu sunt superioare celorlalte ființe vii, nici în privința meritelor, nici în privința valorii lor inerente. Dar anumite concepții filosofice, așa cum ar fi umanismul vechilor greci, metafizica de inspirație monoteist creștină
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Pretoria, fiecare partid comunist a corespuns acestor criterii fundamentale. și, tot așa cum catolicismul sau democrația s-au răspândit în toată lumea fără a-și pierde identitatea, comunismul leninist și-a păstrat-o pe a sa datorită statului, întotdeauna predominant, al dimensiunii teleologice. Astfel, dincolo de diversitățile ținând de spațiu și de timp, acest dicționar este intitulat „al comunismului” în măsura în care autorii doresc să sublinieze dubla unitate a fenomenului: cea a oamenilor și a grupurilor care s-au reclamat de la „Idee”, de la secta evreiască a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apoi cu germanul Karl Liebknecht. Astfel, în timpul marii foamete* țărănești din era țaristă, în 1891-1892, el declară că „distrugând economia țărănească primitivă, foametea ne apropie obiectiv de scopul nostru final, socialismul*, etapă imediat posterioară capitalismului”. Vladimir are deja o viziune teleologică și doctrinală a societății și a istoriei. în 1895, el creează împreună cu Iuri Martov Uniunea de Luptă pentru Emanciparea Clasei Muncitoare, fapt care are drept consecință arestarea și deportarea sa în Siberia, pentru o perioadă de trei ani. Profită de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de adeziune la Internaționala Comunistă*. Impus încă din anii 1920 prin intermediul bolșevizării și apoi al stalinizării partidelor comuniste, acest model de organizare va constitui - împreună cu doctrina și strategia/tactica* hotărâte de Moscova - unul dintre cele trei elemente fundamentale ale dimensiunii teleologice a partidelor comuniste. Acolo unde vor izbuti să iasă din starea de sectă și să obțină o audiență de masă - PCF* în 1934-1938 și după 1944, PCI* după 1944 -, PC de opoziție vor deveni, potrivit expresiei lui AnnieKriegel, niște contra-societăți
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chiar de a le disprețui și încălca, a fost comună tuturor regimurilor comuniste, cu excepția fazei preluării puterii. Cum performerii comuniști făceau parte din două sisteme concurente - societatea internațională și sistemul comunist -, politica lor externă cuprinde, prin urmare, două dimensiuni. Prima, teleologică, trimite la proiectul revoluționar, la principiile și structurile sale. A doua, societală, include tot ceea ce ține de societatea internațională. Toate problemele de care se lovesc unitățile sistemului comunist decurg din articularea, tensiunile, conflictele și ierarhia existente între cele două dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și ierarhia existente între cele două dimensiuni. Dar nu e foarte clar care dintre cele două o comandă pe cealaltă. Pentru realiști, dimensiunea societală - principiile, regulile și instituțiile care guvernează raporturile dintre unitățile societății internaționale - este mai importantă decât dimensiunea teleologică. Astfel, tratatul de la Brest-Litovsk, semnat de Lenin* cu Germania imperială, în martie 1918, ar fi primul pas al URSS spre integrarea sa în sistemul internațional westfalian și ducerea unei politici externe bazate pe echilibrul puterilor și constrângerile geopolitice. Acesta a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru un grup profesional (al specialiștilor), normarea reprezintă un proces mai puțin dificil decît cel de transformare a comportamentului lingvistic al întregii societăți. În principiu, ceea ce a realizat voința normativă ar trebui să devină o necesitate pentru membrii societății, instituirea teleologică, prin urmărirea unui scop determinat, manifestîndu-se printr-o mutație în bazele ontologice ale gîndirii și ale acțiunii umane. Prin acțiunea voinței normative se produce trecerea din fenomeneal în esențial și din accidență în necesitate, întemeindu-se astfel o formă a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
forței numai pentru a obține dreptatea și pentru păstrarea drepturilor naționale"6. *** Printre slăbiciunile acestui tip de interpretare din secolul al XVIII-lea a problemei violenței și a societății civile se află înțelegerea implicită a istoriei în mod evoluționar sau teleologic, ca un proces de transformare de la societăți "rudimentare" la societăți civilizate. Însuși Ferguson se temea de o posibilă revenire la barbarism, dar cadrul general al studiului său se bazează pe convingerea fermă că timpurile moderne diferă, fiind superioare erelor anterioare
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
organismul politic mai multă filantropie și mai puțină luptă în disputele legale, mai multă încredere în păstrarea cuvîntului dat etc., în parte datorate iubirii de onoare, în parte din buna înțelegere a interesului propriu"16. Presupusa sau implicita relație pozitiv teleologică dintre societatea civilă și violență din această formulare nu este justificată; societatea civilă, contrar a ceea ce spune Kant, nu este în mod necesar sinonimă cu tendința spre "pace perpetuă". O societate civilă puternic dezvoltată poate conține, și conține în mod
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
traducea o tendință profundă a societăților implicate, exprimînd într-un anume fel o necesitate, am căutat să-i delimităm cu claritate contururile. Ne-am asumat un demers ce vizează punerea în evidență a celor două dimensiuni inerente ale comunismului: aceea teleologică, prin aspirația sa revoluționară, și aceea societală, prin înscrierea sa într-o structură socială dată. În termeni foarte fragmentari, preocuparea constantă a autorilor a fost aceea de a răspunde unei întrebări foarte banale: la ce au folosit totuși partidele comuniste
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
mod involuntar, în privința strategiei Internaționalei, și a ideologiei comuniste. Naționalizînd partidele comuniste, strategia frontului popular a inițiat procesul de integrare a comuniștilor în societate, i-a reconciliat cu mediul înconjurător, a distrus schizofrenia politică, adică sfîșierea între cele două dimensiuni, teleologică și societală. Pretutindeni unde au dezvoltat această politică, ei au avut un ecou efectiv și, am adăuga noi, afectiv. Fie în exteriorul, fie în interiorul rîndurilor lor, capacitatea lor organizatorică și mobilizatoare a făcut din ei un actor istoric. De asemenea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
care etalează cu adevărat toate resursele clandestinității. Figura Internaționalului parcurgînd Europa și lumea în toate direcțiile, torță revoluționară și purtător al adevărului, conferă partea sa de romantism angajamentului militant. Acesta poate fi total, deoarece IC joacă cu brio conform scopurile teleologice ale practicilor societale, care au reușit în mod strălucit social-democrației în fortărețele sale naționale. Strînsei rețele a organizațiilor de funcționare care au constituit forța partidului social-democrat german, scandinav sau belgian, IC are inteligența să-i opună structuri mondiale care să
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ca fiind folositoare doar din punct de vedere didactic. Ea ne va permite să ilustrăm categoriile fabulei în binecunoscuții termeni aplicați structurii frazei, cu care sîntem familiarizați încă din școala primară. După cum am menționat anterior, modelul pornește de la o relație teleologică între elementele povestirii: actorii au o intenție ei aspiră către un țel. Această aspirație este cea de dobîndire a unei situații agreabile ori favorabile, ori de ieșire dintr-o situație dezagreabilă ori nefavorabilă. Verbele a dori și a se teme
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
actorii au o intenție ei aspiră către un țel. Această aspirație este cea de dobîndire a unei situații agreabile ori favorabile, ori de ieșire dintr-o situație dezagreabilă ori nefavorabilă. Verbele a dori și a se teme indică această relație teleologică și sînt, de aceea, folosite ca abstracțiuni ale legăturilor intenționate dintre elemente. În acest model, clasele de actori sînt numite actanți. Un actant este o clasă de actori care împărtășește o anumită calitate caracteristică. Această caracteristică comună are legătură cu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a propriului interes egoist într-un mediu ostil, în care politica internațională reprezintă domeniul etern al violenței, al supraviețuirii și al necesităților strategice. La extrema cealaltă se află revoluționarismul, tradiție ai cărei înaintași sunt Dante și Kant, tradiție care postulează teleologic o societate internațională a omenirii, împiedicată de sistemul statal epifenomenal să se realizeze complet, a cărei dinamică patologică este contrară intereselor reale ale membrilor reali ai acestei societăți. Tradiția revoluționaristă a gândirii și a acțiunii se combină cu o perspectivă
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
metodele didactice și celelealte elemente ale activității de instruire/educație permite profesorului adaptări creative multiple strategice, tactice, operaționale la obiectivele, conținutul și evaluarea procesului de invățământ. Metoda didactică stimulează realizarea cât mai deplină a obiectivelor pedagogice propuse in contextul intervenției teleologice a acestora la nivelul procesului de invățământ. Semnificative sunt corelațiile posibile dintre obiectivele de conținut tipurile de acțiuni realizate de elev metodele disponibile. Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual susținut și înarmarea acestora cu capacități necesare unei activități
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Mariana Comănici () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1140]
-
a considera credințele altor grupuri drept false (sau adevărate) în totalitate, de a reprezenta o viziune totală asupra lumii, care să includă o imagine coerentă a acesteia și de a avea o justificare apriori, indiferent că e una de natură teleologică, logică sau epistemologică 112. În acest cadru, o altă problemă apare, aceea a relativismului cunoașterii, context în care nici ideologia, dar nici sociologia cunoașterii nu pot aspira la statutul de știință. Intuind această problemă, Mannheim răspunde propunând distincția dintre relativism
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ideile care erau inițial utopice au devenit, prin influența exercitată asupra comportamentului social, ideologice, făcând ca ideile care, până în acel moment, erau ideologice să dispară din spațiul social. Avem de-a face, așadar, cu ceea ce unii critici au numit "construcție teleologică a relației utopie-ideologie"248, rezultată ca urmare a combinării accentelor marxiste ideologia privită ca set de idei căruia nu i se pot aplica standarde științifice, fiind în dezacord cu realitatea cu darwinismul social ideologia ca produs dovedit depășit, caduc, de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
trezească așadar conștiințele, dar tot ea a dus, în trecut, la dizolvarea statului ideal, pentru că este imperfectă. Deși Platon nu a putut accepta unicitatea procesului evoluției istorice, Marx tocmai pe aceasta s-a bazat; de aceea, marxismul este un istoricism teleologic, în sensul în care consideră că procesul istoric are o unică evoluție, iar scopul acestei evoluții este societatea comunistă. De asemenea, în virtutea legilor istorice ale acestui proces unic pe care credea că le-a descoperit, marxismul a imaginat (și aici
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cu primul nivel, acela al funcțiilor, cel ce antrenează narațiunea. Esența funcției este exprimată astfel: „sămînța plantată în narațiune, un element ce va înflori mai tîrziu - fie la același nivel, sau în altă parte, la alt nivel”. Astfel, funcția este teleologică, în sensul că ține de obiectivele pe termen lung sau de scopul (intelectual și moral, ca și acțional) al unei narațiuni. Astfel, atunci cînd presupunem că o narațiune este teleologică, tindem să căutăm (și să găsim) material dispersat în cadrul narațiunii
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau în altă parte, la alt nivel”. Astfel, funcția este teleologică, în sensul că ține de obiectivele pe termen lung sau de scopul (intelectual și moral, ca și acțional) al unei narațiuni. Astfel, atunci cînd presupunem că o narațiune este teleologică, tindem să căutăm (și să găsim) material dispersat în cadrul narațiunii, făcut să susțină și să ducă spre acel scop. Funcția este mijlocul prin care se obține această coerență atotcuprinzătoare într-o narațiune, mai curînd decît orice altă logică de cauză-
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]