1,169 matches
-
acest pământ lumii întregi, Cânt din aripi de fluture, prins în zbor, iubirea- Și heruvimilor înalț cristalul de unire pe veci. Departe de strania vorbă ușoară, ce place, Departe de mistica febră pe trupul ușor, Trec de sfârșit, trec de teluric, țesut cu ace, Și iarăși sunt un suflet plin de soare, visător. Voi adăsta chipul meu și cel al Maicii curate- Preacuratei ființe, ce m-a șters de pe pământ Cu lacrima ei, ce cade pe fire de păr spulberate, Voi
TELURIC SFÂRȘIT de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366520_a_367849]
-
visător. Voi adăsta chipul meu și cel al Maicii curate- Preacuratei ființe, ce m-a șters de pe pământ Cu lacrima ei, ce cade pe fire de păr spulberate, Voi rămâne o stea, să deschid inimi, iubind... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: TELURIC SFÂRȘIT / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1503, Anul V, 11 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
TELURIC SFÂRȘIT de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366520_a_367849]
-
fi fost de așteptat până acum... Hidră plină de furie și venin a momentului, ce mușcă nemilos și constant din fiece felie de viață a lumii, temnița plină de obscenități, unde se zbate aidoma tuturor celorlalte veacuri compromise ale timpului teluric și cel de-al XXI-lea secol postcristic aflat abia la răsăritul lui - un ev care alungă pe toate căile posibile Lumina -, nu se poate spune că reprezintă creația originală a unei „zeități” de curând născute pe tapetul istoric actual
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
genere. Zeul NOM al postmodernității vulgare, distrugătorul de fapt și de drept al unității primordiale a iubirii celei desăvârșite și unice, nu a ținut și nici nu va ține cont vreodată de niciunul dintre preceptele pline de lumină ale ontos-ului teluric, anulând continuu și cu vădit dispreț esența fundamentală a dragostei celei adevărate din Om, tocmai din cauză că pe el - pseudo-divinitatea luciferică cu o înfricoșătoare imagine exterioară dată permanent pr-istic la-ntors -, nu îl interesează deloc zona pozitivă a Ființei umane înseși, ci
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
el, mitul postmodern - și de-a dreptul barbar - de „cetățean al lumii” se prăbușise definitiv. Asta doar dacă acesta existase cumva, în vreo măsură oarecare, printre conceptele fundamentale ale propriei sale mentalități lăuntrice. În destinația multiplă a scurtului său traseu teluric, Luca nu-și găsise locul nicăieri. Nici România și nici Spania nu-i fuseseră cu adevărat „acasă”. Ultima patrie, în schimb, îi vămuise pentru totdeauna și sufletul, și viața. Magdalena ALBU 22 iulie 2012 Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - ROMÂNUL ÎNGROPAT
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
ultim vers mocnește, ireal, Cerneala pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Își împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel, aed, cuprins de ger Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpăstii și genuni, în abisal... Telurice... Vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la luna ca un scai, Ce poposește peste toți și toate, Te-aștept la ceas de ziuă la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366215_a_367544]
-
cu aripi ce mă duceau numai spre lumină. Timpul a trecut, rozul s-a izinit de respirația grea a celor care singuri se aureolizau ca a atotștiutori, și interiorul meu a început încet, încet să devină cenușiu și din adâncurile telurice să mă strige întunericul. Bacovia s-a simțit năruit de boală, nu de cea pe care corpul lui o făcea vizibilă, ci de cea interioară, care îi săpa zi de zi șanțuri adânci în existența sa: Amurgul galben m-a
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
bine spus el se preface că nu le înțelege, sugerând: E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet ... (Amurg). Pentru el timpul este nemărginit pentru că boala nevindecabilă și rezultatul ei, moartea, sunt în deplinătatea patronajului etern a ceea ce este teluric. El nu încetează prin actul morții să-și întrerupă fiindul pentru că experiența, din timpul vieții l-a legat de lumea de dincolo: Eu singur, cu umbra, iar am venit, / O, statui triste și dărâmate, / Pansele negre, catifelate, / Vise, ah, vise
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
Mă clatină spre pat al insomniei pas - / În creierul meu plânge un nemilos taifas (Dormitând) lăsându-se doborât de galbenul pământiu al bolii sale, care îl petrece spre negrul cenușiu. Este un cenușiu care va începe să-i tulbure energiile telurice încă din 1914 și va culmina, șapte ani mai târziu, în anul 1921, secătuindu-l până în clipa în care își va dărui sufletul înaltului celest deusian. Suferința poetului este de nedescris, este ca o inițiere, ca un așezământ pregătit pentru
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
în care își va dărui sufletul înaltului celest deusian. Suferința poetului este de nedescris, este ca o inițiere, ca un așezământ pregătit pentru un drum știut, o siguranță a trecerii, a ușurării spre motivația neîntoarcerii. Toți aceia, care în viața telurică au avut de suferit de pe urma fragilității trupului, și-au mlădiat sufletul într-un vaiet al codului liturgic. Bacovia fracționa în versul lui timpul și îl măsura cu fiecare zi ce îi trecea ca o povară, întunecându-i și zgârcindu-i
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
menținerea în acea stare de „deasupra de viață și moarte” ( Gândul de cioplitor), conștientizează trecerile, balansul mai degrabă, între aceste două tărâmuri, apare mai ales înconjurată de noapte: „Femeia mă caută cu sânii dăruiți vântului / se bucură de foamea mea telurică./ De dragostea ei tăinuită de întuneric / sângeră aprins frigul însingurării,/ ca un copac cu frunze îngălbenite de schim- bare.// În ochiul cerului devin mai palid / nimeni nu știe că noaptea se plimbă pe ape/ cu un coș de stele, pâine
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
voi fi și furtună/ cu cel ce rătăcește cuvântul/ în verdele ofilit al trădării.” (Un ou brâncușian). „În miezul meu cel mai sonor/ îmi adun inima,/ să o pun în cuvinte.” (Dincolo de limite), mai adaugă el. De o sobrietate remarcabilă, teluric până spre uimire, poetului Llelu Nicolae Vălăreanu-Sârbu nu i se poate atribui o temă preponderentă, el abordând subiecte foarte diverse, pe care poezia le poate asimila, ferindu-se în felul acesta de jurnalism și didacticism. Având sentimentul naturii, trece ca
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
perpetuu: va fi odată”, care pune în valoare, fără să ne dăm seama, unicitatea timpului și, totodată, rotirea pământului ca stare fizică a trecerii timpului. Despre aceasta poetul afirmă: „Nu spune zarea, dar spune omul”, creând acea anamneză a fiindului teluric, pentru că imediat spune că omul este conștinet că: „Numai acuma e niciodată” și că prezentul gândirii la rău a omului poate distruge ce-a fost și ce este. Ultimul vers al poeziei învăluie într-un mister neinițiatul și-i tulbură
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
de dincolo: “În haosul vieții nici noi nu ne-am găsit / O, vino, cel puțin, acum, prin forțele necunoscute” (Dialog de iarnă, 1965:1409. Conștient de dimensiunile necunoscute și de forțele nevăzute care absorbeau prezentul fiindului său, prin trecerea timpului teluric, poetul-om încearcă o traversare a acestei limite și, atunci când constată plusul și minusul ca poli de atracție: “Armonie / Armonie ... ” se întreabă “când?” “Iubito, cu fața de mort, / Fecioară uitată în turn, / Plângând în balcon / Cu grai monoton, / Cu suflet
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
poezie în care se destăinuie omului că misiunea lui era de a veni, observa, prevesti și pleca, însă el avea puterea de a observa ce alții nu puteau să vadă, însă trebuia să uite ca să poată da voie egoului său teluric să conviețuiască pe pământ: “Singur mă pierd în lume, neștiut de nimeni”. Se recunoaște poet: “Un solitar, / Ce-a râs amar / Și-a plâns mereu” (Epitaf, 1965:152), însă mereu fugărit de destin să fie singur, doar el și gândurile
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
muntele este locul unor tainice comuniuni cu universul. Axă a lumii și traseu ascensional, el mediază comunicarea dintre palierului terestru și cel cosmic și înlesnește întâlnirea cu Divinul. „Îl caut munte cu munte/ după rânduiala semnelor”. Peștera este o antinomie telurică a muntelui, o alunecare, fie ea și temporară în adânc, alternativă a repaosului oniric și thanatic. Lumea pământeană e altceva, un loc al contradicțiilor orânduit sub semnul animei, dar și al fuziunii contrariilor. Poetul pare să acorde o prețuire tot
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
pretinsului de autorități front transnistrean, unind pentru câteva clipe destine care nu aveau, de altfel, nimic de împărțit... Despre Doina Aldea Teodorovici am avut întotdeauna presentimentul sumbru că nu voi putea vorbi prea mult la timpul prezent al existenței sale telurice. Cu o grabă uluitoare, acest timp inexact ca definiție și alcătuire asimetrică avea să facă loc cu o bruschețe covârșitoare morții. Refrenul ucigaș controlat nu mai permitea artei militante înecate în suferință și dispreț să își expună public mesajul și
ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351335_a_352664]
-
Sunt alții, și un alt poet - / E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet... (George Bacovia, „Amurg”) Cuvinte cheie: sens, regret, funerar, deznădejde, învinse, sunet, schelet, înspăimântat, lume Funerarul este solitudinea efectului în creație al poetului. El depășește dimensiunea telurică, se unește cu spațiul cosmic, ondulează regretul și îl coboară în sufletele oamenilor. În inima lui am putea crede că există două fonduri: luminos, care se revarsă în mediu prin licăririle ochilor și întunecos, care vuiește prin voce în unde
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
brâie negre zugrăvită („Singur”, 1965:92) și caută să descifreze, parcă cu teamă, sunetele toamnei răzlețite, pe care o aude, numai el, cum: În mii de fluiere cântă („Singur”, 1965:92). Fluierele sunt sufletele șicanate de existențele perturbatoare ale timpului teluric, energii care au fost și care au rămas razante cu trecerea, la limita unei granițe a nopții. Singur, eul poetului-om valsează în noaptea în care Prin crengile cu sunet de schelet, - / Învinețit ca un cadavru așteaptă trezirea în viața
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
se dezmorțesc în întuneric, ferite de privirile muritorilor: Emult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet... („Amurg”, 1965:93). Există un regret în versul bacovian și, de multe ori te întrebi dacă este penitență sau dorință de detașare de fiindul teluric.Îl auzi cu plânsul în noapte și îi urmărești mișcarea, care exprimă viață, un existent profund al dorinței creației de a nu se mărgini la timp și spațiu, ci de a prolifera ideea în șoapte tainice pentru că în miezul nopții
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
vedea: Cu roșii fanare, galbene, verzi / Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu („Strigoii”, 1965:98), o lume dintr-o altă dimensiune cu care nu dorește să se amestece existențial. O lume pe care el o vizitează, lăsându-și fiindul teluric și levitând în Univers. Pentru poetul-om plânsul a însemnat o eliberare a stării sale, o descărcare de energii în dimensiuni nehotărâte și unde trist, de multe ori aștepta ca cineva să se oprească și să îi aline sufletul lovit
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
fost darul lumii de dincolo: blondă, goală, adormită, dar înaltă, despletită și albă ca de var. Cum ar fi putut ea apărea decât ca o entitate căutată și dorită în nemurire. Bacovia prețuia feminitatea, chiar dacă rece trecea pe lângă fiindul lui teluric, eul din el, creator și superior, o făcea să-l inspire și să-i netezească trăirea, vibrându-i tentațiile: Și lung gemea arcușu-acum pe strună / Îngrozitorul marș lugubru, funerar („Marș funebru”, 1965:99). Funerarul, ca manifestare tumulară, reprezintă o demarcație
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
99). Funerarul, ca manifestare tumulară, reprezintă o demarcație a unei limite pe care profanul nu o poate trece și nici simți. Bacovia a fost însă poetul-om care a trecut, a văzut ceea ce este acolo, a revenit în fiindul lui teluric și, de atunci, a căutat să vorbească despre alb, ca simbol al purității, că acolo el poate sugera atât inexistența, cât și irealitatea: Lunecau baletistele albe..., baletistele sugerând nefiindul, o entitate cu un alt însemn al vieții: Tainic trezind complexul
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
despre alb, ca simbol al purității, că acolo el poate sugera atât inexistența, cât și irealitatea: Lunecau baletistele albe..., baletistele sugerând nefiindul, o entitate cu un alt însemn al vieții: Tainic trezind complexul organic -, aici apare regretul poetului față de fiindul teluric, pierdut în mrejele firii și ale dorințelor grăbite ale trupului viu: Albe, stârnind instinctul satanic, dintr-odată, entitățile amăgitoare se descoperă, devorând interiorul și exteriorul templului divin construit în om: Lunecau baletistele albe (dansul lor, alunecarea satanică stârnește dorința luciferică
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
pe umeri m-apăsa și continuă, declarându-și identitatea în entitatea dublului persistenței sale: Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era („Umbra”, 1965:112). Întotdeauna am crezut într-o alunecare a eului creator într-o dimensiune superioară fiindului teluric, într-o legătură permanentă a omului superior, pătrunzător și meditativ în univers. Oricând, literatul se poate detașa de inferior spre superior creând lumi și intrând într-un dialog fascinant întru creație. Imaginația imaginii sale se materializează pentru profani deoarece, pentru
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]