KorAP: Find »[drukola/base=templier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...42 >

1,050 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

a-și reafirma puterea, cu o jumătate de secol după aceea, succesorul său, Filip, Îi va trimite la rug. În 1291, Sfântul Ioan din Acra e cucerit de mauri, toți locuitorii sunt jertfiți. Regatul creștin al Ierusalimului s-a sfârșit. Templierii sunt mai bogați, mai numeroși și mai puternici ca niciodată, dar, născuți pentru a lupta pe Pământul Sfânt, nu se mai află pe Pământul Sfânt. Trăiesc Înmormântați cu strălucire În căpităniile din toată Europa și În Templul de la Paris și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
pelerinii, o Întretăiere de patrule arătoase și de ștafete, și mulțumirea cuferelor Întărite cu fier, portul din care plecau ordinele și dispozițiile și Încărcăturile pentru castelele din patria-mamă, din insule, de pe coastele Asiei Mici... Totul s-a sfârșit, sărmanii mei templieri. Mi-am dat seama În seara aceea, la Pilade, ajuns la al cincilea whisky, că Belbo Îmi insufla ceva autoritate, că visasem, plin de sentiment (ce rușine), dar cu voce tare și că trebuie să fi povestit o Întâmplare nespus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
enigmele cele mai teribile, pentru a nu se dovedi ca atare, se maschează În nebunie. Acum cred În schimb că lumea e o enigmă benignă, că nebunia noastră o face teribilă pentru că pretinde să o interpreteze după propriul ei adevăr. Templierii rămăseseră fără scop. Sau, mai bine zis, Își transformaseră mijloacele În scop, Își administrau imensa lor bogăție. Bineînțeles că un monarh adept al puterii centralizate, cum era Filip cel Frumos, nu-i privea cu ochi buni. Cum se putea ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Marele maestru avea rangul unui prinț de sânge, comanda o armată, administra un patrimoniu funciar imens, era ales ca Împăratul și avea o autoritate absolută. Tezaurul Franței nu se afla În mâinile regelui, ci era păstrat În Templul din Paris. Templierii erau depozitarii, procuratorii, administratorii unui cont curent Înregistrat formal pe numele regelui. Încasau, plăteau, făceau ce voiau cu dobânzile, se comportau ca o mare bancă privată, dar cu toate privilegiile și imunitățile unei bănci de stat... Iar trezorierul regelui era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
depozitarii, procuratorii, administratorii unui cont curent Înregistrat formal pe numele regelui. Încasau, plăteau, făceau ce voiau cu dobânzile, se comportau ca o mare bancă privată, dar cu toate privilegiile și imunitățile unei bănci de stat... Iar trezorierul regelui era un templier. Se poate oare domni În aceste condiții? Dacă nu-i poți Înfrânge, unește-te cu ei. Filip ceru să fie făcut templier onorific. Răspuns negativ. Ofensă pe care un rege nu o uită cu una, cu două. Atunci el Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
mare bancă privată, dar cu toate privilegiile și imunitățile unei bănci de stat... Iar trezorierul regelui era un templier. Se poate oare domni În aceste condiții? Dacă nu-i poți Înfrânge, unește-te cu ei. Filip ceru să fie făcut templier onorific. Răspuns negativ. Ofensă pe care un rege nu o uită cu una, cu două. Atunci el Îi sugeră papei să-i unifice pe Templieri și pe Ospitalieri și să pună noul ordin sub controlul unuia dintre fiii săi. Marele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
condiții? Dacă nu-i poți Înfrânge, unește-te cu ei. Filip ceru să fie făcut templier onorific. Răspuns negativ. Ofensă pe care un rege nu o uită cu una, cu două. Atunci el Îi sugeră papei să-i unifice pe Templieri și pe Ospitalieri și să pună noul ordin sub controlul unuia dintre fiii săi. Marele maestru al Templului, Jacques de Molay, sosi cu mare pompă din Cipru, unde-și avea acum reședința ca un monarh În exil, și-i prezentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Cipru, unde-și avea acum reședința ca un monarh În exil, și-i prezentă papei un memoriu În care se prefăcea că analizează avantajele, dar În realitate punea În lumină dezavantajele acestei fuziuni. Fără pudoare, Molay observa, printre altele, că Templierii erau mai bogați decât Ospitalierii, iar fuzionarea i-ar fi sărăcit pe unii ca să-i Îmbogățească pe ceilalți, ceea ce ar fi fost un mare prejudiciu adus sufletelor cavalerilor săi. Molay câștigă această primă rundă a jocului care Începea, iar demersurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
ar fi fost un mare prejudiciu adus sufletelor cavalerilor săi. Molay câștigă această primă rundă a jocului care Începea, iar demersurile respective intrară În arhivă. Nu mai rămânea decât calomnia, joc pe care regele știa să-l joace. Zvonuri despre Templieri circulau de câtva timp. Cum puteau să le apară acești „coloniști” unor francezi de treabă, care-i vedeau peste tot În jurul lor strângând zeciuieli și nedând nimic În schimb, nici măcar - ca altădată - propriul lor sânge de paznici ai Sfântului Mormânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
mai puțin de o lună. La un moment dat intră În scenă un anume Esquieu de Floyran. Se pare că, aflat În Închisoare pentru nu se știe ce fapte și la un pas de condamnarea capitală, Întâlnește În celulă un templier renegat, care era și el În așteptarea ștreangului, și-i ascultă acestuia Îngrozitoarele mărturisiri. Floyran, În schimbul promisiunii de a scăpa cu viață și al unei bune sume de bani, vinde ceea ce știe. Ce știe el e ceea ce șoptește toată lumea de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
anchetă oficială. Molay e informat de acest lucru, dar declară că e liniștit. Continuă să participe, alături de rege, la ceremoniile oficiale, ca un prinț Între prinți. Clement al V-lea tergiversează lucrurile, regele bănuiește că papa vrea să le dea Templierilor timp să se eclipseze. Nimic mai fals, Templierii beau și Înjură În comanderiile lor, neștiind nimic din toate acestea. Și asta e prima enigmă. La 14 septembrie 1307, regele trimite mesaje sigilate tuturor judecătorilor și seneșalilor regatului, poruncind arestarea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
dar declară că e liniștit. Continuă să participe, alături de rege, la ceremoniile oficiale, ca un prinț Între prinți. Clement al V-lea tergiversează lucrurile, regele bănuiește că papa vrea să le dea Templierilor timp să se eclipseze. Nimic mai fals, Templierii beau și Înjură În comanderiile lor, neștiind nimic din toate acestea. Și asta e prima enigmă. La 14 septembrie 1307, regele trimite mesaje sigilate tuturor judecătorilor și seneșalilor regatului, poruncind arestarea În masă a templierilor și confiscarea bunurilor lor. Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
se eclipseze. Nimic mai fals, Templierii beau și Înjură În comanderiile lor, neștiind nimic din toate acestea. Și asta e prima enigmă. La 14 septembrie 1307, regele trimite mesaje sigilate tuturor judecătorilor și seneșalilor regatului, poruncind arestarea În masă a templierilor și confiscarea bunurilor lor. Între trimiterea ordinului și arestare, care are loc la 13 octombrie, trece o lună. Templierii nu bănuiesc nimic. În dimineața arestării, cad cu toții În plasă și - altă enigmă - se predau fără să opună rezistență. Și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
e prima enigmă. La 14 septembrie 1307, regele trimite mesaje sigilate tuturor judecătorilor și seneșalilor regatului, poruncind arestarea În masă a templierilor și confiscarea bunurilor lor. Între trimiterea ordinului și arestare, care are loc la 13 octombrie, trece o lună. Templierii nu bănuiesc nimic. În dimineața arestării, cad cu toții În plasă și - altă enigmă - se predau fără să opună rezistență. Și mai trebuie reținut că În zilele precedente, trimișii oficiali ai regelui, pentru a fi siguri că nimic nu avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
trebuie reținut că În zilele precedente, trimișii oficiali ai regelui, pentru a fi siguri că nimic nu avea să fie sustras confiscării, făcuseră un soi de recensământ al patrimoniului Templului pe tot teritoriul național, cu niște scuze administrative puerile. Iar Templierii, nimic, ia loc, domnule magistrat, uită-te unde vrei, ca și cum ai fi la dumneata acasă. Papa, imediat ce află de arestare, Încearcă să protesteze, dar e prea târziu. Comisarii regali au Început deja să lucreze cu fierul și frânghia, și mulți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
puțin În Franța și În Italia. În schimb, În Anglia, unde nimeni nu era dispus să le facă proces cu adevărat, În depoziții apar acuzele obișnuite, dar venind din partea unor martori străini de ordin, care vorbesc din auzite. În fine, templierii mărturisesc numai acolo unde cineva vrea ca ei să mărturisească și numai ceea ce se dorește să mărturisească”. „Un proces inchizitorial normal. S-au mai văzut și altele la fel”, observă Belbo. „Și totuși, comportamentul acuzaților e bizar. Capetele de acuzare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
misterios, un anume Noffo Dei. Mai apoi se va descoperi că Dei a mințit - și va fi spânzurat -, dar Între timp asupra bietului episcop s-au revărsat acuze publice de sodomie, sacrilegiu, desfrâu. Exact aceleași culpe ca și În cazul templierilor. Probabil că regele vrea să le arate fiilor Franței că Biserica nu are dreptul să-i judece pe Templieri, pentru că nu se dovedește imună la petele acestora, sau lansează pur și simplu astfel un avertisment papei. E o istorie obscură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Între timp asupra bietului episcop s-au revărsat acuze publice de sodomie, sacrilegiu, desfrâu. Exact aceleași culpe ca și În cazul templierilor. Probabil că regele vrea să le arate fiilor Franței că Biserica nu are dreptul să-i judece pe Templieri, pentru că nu se dovedește imună la petele acestora, sau lansează pur și simplu astfel un avertisment papei. E o istorie obscură, un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
dovedește imună la petele acestora, sau lansează pur și simplu astfel un avertisment papei. E o istorie obscură, un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să interogheze șaptezeci și doi de Templieri, care confirmă mărturisirile făcute sub tortură. Papa ține Însă cont de pocăința lor și joacă pe cartea abjurării, pentru a-i putea ierta. Iar aici se petrece Încă ceva - care constituia un punct ce trebuia rezolvat În teza mea, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
treia depoziție, În luna martie a anului următor, Molay adoptă o altă strategie: nu vorbește, și nu va vorbi decât În fața papei. Lovitură de teatru, iar de data asta trecem la dramă epică. În aprilie 1310 cinci sute cincizeci de templieri cer să fie ascultați În apărarea ordinului, denunță torturile la care fuseseră supuși cei care mărturisiseră, neagă și dovedesc că toate acuzațiile sunt de neconceput. Dar regele și Nogaret Își cunosc meseria. Unii dintre Templieri retractează? Cu atât mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
1310 cinci sute cincizeci de templieri cer să fie ascultați În apărarea ordinului, denunță torturile la care fuseseră supuși cei care mărturisiseră, neagă și dovedesc că toate acuzațiile sunt de neconceput. Dar regele și Nogaret Își cunosc meseria. Unii dintre Templieri retractează? Cu atât mai bine, vor trebui deci să fie considerați recidiviști și sperjuri, cu alte cuvinte relapsi - teribilă acuzație În acele timpuri -, pentru că neagă cu Îndărătnicie ceea ce admiseseră la Început. Încă mai poate fi iertat cel ce mărturisește și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Regăsește el curajul Înaintașilor săi? Hotărăște oare că, fiind ca și distrus acum, cu perspectiva de a-și sfârși zilele zidit de viu și dezonorat, e mai bine să Înfrunte curajos moartea? Mărturisește solemn nevinovăția lui și a fraților lui. Templierii nu au comis decât un singur delict, spune el: din lașitate, au trădat Templul. El nu va face același lucru. Nogaret Își freacă mâinile: la delict public, condamnare publică și definitivă, cu procedură de urgență. La fel ca Molay se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
fi bănuit de niște delapidări din avutul public. Dușmanii săi Îl vor acuza de vrăjitorie și-l vor duce la spânzurătoare. Mulți Încep să se gândească la Molay ca la un martir. Dante se face ecoul indignării multora față de persecuția templierilor. Aici se sfârșește istoria și Începe legenda. Unul dintre capitolele ei pretinde că, În ziua În care Ludovid al XVI-lea a fost ghilotinat, un necunoscut a sărit pe eșafod și a strigat: „Jacques de Molay, ai fost răzbunat!” Aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Haide-haide, un cabalist nu crede În istorie”. Iar el, invariabil: „Tocmai, totul se repetă În cerc, istoria e magistră pentru că ne Învață că nu există. Însă ceea ce contează sunt permutările.” „Dar, bine”, zise Belbo În cele din urmă, „cine erau Templierii? Mai Înainte ni i-ai prezentat ca pe niște sergenți dintr-un film de John Ford, pe urmă ca pe niște inși nu prea curați, apoi ca pe niște cavaleri dintr-o miniatură, pe urmă iarăși ca pe niște bancheri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
dar lucrurile astea le-au făcut sau nu?” „Lucrul cel mai amuzant este că discipolii lor, vreau să zic neotemplierii din diferite timpuri, zic că da. Justificările sunt multe. Prima teză, era vorba de niște rituri goliardice: vrei să devii templier, arată că ai niște boașe pe cinste, scuipă pe crucifix și să vedem dacă Dumnezeu te trăsnește, dacă intri În oastea asta trebuie să te dai cu trup și suflet fraților, lasă-i să te pupe-n fund. A doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]