9,918 matches
-
ar apărea nevoia de a trasa cu o mai mare precizie anumite delimitări cronologice ale acestei postmodernități, si, respectiv, ale acestui postmodernism. Și atunci desemnam drept o perioadă incipientă a postmodernității, chiar dacă și cu un anumit grad de aproximare, segmentul temporal cuprins între limitele "punctului turnant" al anului 1968 și anul 1979, moment în care Lyotard își definitivează raportul său. Semnificația primului reper, anul 1968, se referă la aspectul pur muzical al schimbării de paradigmă conceptuală. Este vorba aici despre un
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
una Sonata) (1968) și Simfonia nr. 1(1968-1972) de Alfred Schnittke, operă Votre Faust (compusă între 1961 și 1967, prezentată în 1969) de Henri Pousseur și Eight Songs for a Mad King (1969) de Peter Maxwell Davies. Al doilea reper temporal, anul 1979, prezintă evoluția aspectulului pur conceptual-teoretic, deoarece concomitent cu emergentă postmodernismului în câmpul gândirii și practicilor musicale, putem observa și un process de acumulare în planul gândirii teoretice despre musica, literatura, arhitectura și filosofie care se structurează că o
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Iannis Xenakis, urmând Olivier Messiaen, Benjamin Britten, Karlheinz Stockhausen, Michael Tippett, Pierre Boulez și, bineînțeles, reprezentanții școlii minimaliste americane - Philip Glass, Terry Riley, La Monte Young și Steve Reich; Alfred Schnittke și Arvo Pärt, urmând, în ordinea cronologică a succesiunii temporale, John Adams, John Rea, si orientări că New Complexity (Brian Ferneyhough, Michael Finnissy ș.a.), New Simplicity (în germană - Die neue Einfachheit, Wolfgang Rihm, Mahnfred Trojan sau Hans Jürgen von Bose), dar și un număr considerabil de producții ale genului de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și vizând, retroversiv, deceniile anterioare ale postmodernismului muzical. Ideea lui Klaus-Steffen Mahnkopf, deja citat în text cu cele două liste ale principiilor și tipologiilor muzicale postmoderne, despre modernitatea secundă vine să completeze, să salveze sensurile tipologice, încadrabile într-o succesiune temporală coerentă, si sa confere o identitate legitimă stărilor de lucruri moștenite din consistentă câmpului "fragmentat" și "împrăștiat" al postmodernității "cleptomane" și "obosite"<footnote Amândouă expresiile apațin muzicoloagei franceze Brigitte François-Sappey și se prezintă într-o formă mai lungă: 1. prima
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
footnote> (pp. 4-5). Modernitatea secundă neagă negația adevărului în postmodernitate, astfel relevându-se tendința de de-postmodernizare în primul deceniu al secolului XXI. Astfel, termenul "modernitatea secundă" se referă, în orice caz provizoriu, la ceea ce urmează postmodernității atât într-un sens temporal, cât și în sensul formulării unor concluzii în plan estetic. "În muzică, modernitatea secundă reprezintă o abordare care rupe cu convingerile estetice fundamentale ale postmodernității. În primul rând, cu credința că un material modern, nou, inovativ nu mai este posibil
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a-i înviora și pe cei mai posaci dintre noi. Imediat după cel de-al doilea război mondial, povestește Tomislav Giurici, sârbii cenăzeni s-au gândit să înființeze o formație de tamburași. Zis și făcut. „Vedeți, când ne alegem bornele temporale, facem, din păcate, întotdeauna referire la momentele triste din istoria omenirii. De ce nu alegem momentele frumoase, cum sunt Olimpiadele, de pildă? “ Au fost aleși copii de clasa a IV-a și a V-a, dintre cei mai cu ureche muzicală
Agenda2004-5-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282001_a_283330]
-
așa se proiectează iluzia că deținem un oarecare control asupra sa, mărturie stând tot ceea ce s-a realizat pe suprafața planetei Pământ. „Jocul” Cosmic al Triadelor Atmosfera devenea tot mai animată în încercarea de a se discerne cumva taina „triadei temporale”, cum o numisem eu într-o ocazie precedentă, care cuprinde: trecutul, prezentul și viitorul. Cumva, intuiam o armonie cu „triada spațială”: lungimea, lărgimea și înălțimea, ambele concepte exercitând o atracție aproape mistică doar la simpla lor pronunțare. De fapt, nu
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
pământului, dar puterea ordonatoare a gravitației conferă sens noțiunilor de „sus” și „jos”, fapt ce permite raportarea tuturor lucrurilor la „nivelul solului”. Dacă ne-ar lipsi aceste concepte, atunci toată ordinea de pe pământ ar fi spulberată, continuă el. Iar triada temporală, interveni Mihai, se constituie ca un motor puternic ce pune în mișcare acest vehicul existențial, permițând curgerea, transformarea și devenirea. Prin urmare, spațiul reprezintă caroseria, iar timpul motorul, care funcționează în trei pași: trecut, prezent și viitor, finaliză ideea plin
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
timp”. și cum orice gen de coliziune produce o explozie ..., adăugă cineva șoptit. ... tot astfel rezultă și negura despre care am vorbit mai devreme, concluzionă cu fermitate ștefan conferind o aură cu totul specială afirmațiilor sale. Teza aceasta a „coliziunii temporale”, cum ulterior am denumit-o, mi se părea a avea un caracter turbulent, capabil să demonteze pilonii viziunii urmate de către umanitate de-a lungul perioadei istorice. De la un motor în „trei timpi”, se trecea la unul în „doi timpi”, dar
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
prezentului. Era ca și cum „ceea ce va fi” se războia necurmat cu „ceea ce a fost”, o contradicție dintre nou și vechi purtând germenii unui conflict imposibil de rezolvat. „Triada” împotriva „Exploziei” În acel moment am simțit nevoia să intervin în apărarea triadei temporale pe care o iubeam atât de mult. De asemenea, nu îmi plăcea acest reducționism la doar două dimensiuni ce se ciocnesc neîncetat generând tumultoasa traversare a prezentului. Undeva, aveam impresia că se războiesc noțiunile de ordine și haos, dar de
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
al timpului prezent. Eu cred că de fapt prezentul este chiar secvența fundamentală care intră în atingere cu trecutul și viitorul într-un joc al conversiei multiple, am intervenit plin de hotărâre. Prin intermediul său avem acces la celelalte două secțiuni temporale, precum și la „cutia tridimensională” a spațiului, am continuat pe același ton. Dacă nu am avea acces asupra existenței prin intermediul prezentului, atunci orice efort de cunoaștere și transformare ar fi imposibil de realizat. Dar de ce te deranjează dualismul propus de mine
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
trei? reluă el îngăduitor. Fiindcă astfel se oferă ocazia hazardului să domnească în zona de maximă interferență a prezentului, interveni Mihai. Acest lucru distruge imaginea unei ordini bine stabilite, generând incertitudine și nesiguranță în secțiunea de suprapunere dintre două intervale temporale bine determinate. Adică este ca și cum ai fi prins la mijloc între două forțe colosale ce își dispută supremația, adăugă Adrian, într-un fel de zonă crepusculară în care luminile și umbrele se amestecă năucitor până la deplina confuzie. Timpul ca Agent
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
a terminat ce avea de spus am înțeles cu adevărat ce dorea ștefan să ne transmită. În adierea crepusculului de dinaintea apusului de soare îmi dădeam seama că toată realitatea în care trăim este supusă presiunii extreme a celor două secțiuni temporale, dintre care prezentul, secțiunea de echilibru, a fost în mare parte redus la rolul de zonă de dispută dintre cele două sfere ce îți continuă mișcarea lor distructivă până la capăt. Să existe totuși o ieșire din această dilemă spațio-temporală?
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
directoarea Muzeului citea cuvântarea pregătită pentru secretarul cu propagandă al Comitetului Județean P.C.R. , care nu mai apărea, prin fereastră se auzea mulțimea din oraș care scanda «Jos Ceaușescu!» . A fost un sentiment unic pentru mine. Parcă trăiam în două dimensiuni temporale odată! Am intitulat lucrarea « În amintirea eroului necunoscut»“, spune Gâgă. Îl înconjoară zeci de lucrări de diferite dimensiuni, în lemn, bronz și piatră, care transformă atelierul în muzeu. Printre ele și un autoportret în cărbune. Lucrările sunt create mai ales
Agenda2003-30-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281297_a_282626]
-
belșug rețete de alimentație naturală. Revista apare lunar. Preț: 70 000 lei. l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Subiect „franțuzesc“ Primul roman scris de Milan Kundera în limba franceză, „Lentoarea“, reconstituie, amestecând planurile temporale, un vodevil francez din secolul al XVIII-lea, plin de aluzii sarcastice la adresa „intelighenției“ pariziene contemporane. Cu ironie, Kundera demistifică excesele noilor ideologii la modă în Occident. Milan Kundera: Lentoarea. Editura Humanitas, 2004, București. Preț: 150 000 lei. Arta de
Agenda2004-30-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282697_a_284026]
-
somnul, / cineva aruncă mucuri de țigară / în somnul meu... // Nu dau voie decât privighetorilor / să-mi traverseze somnul de seară, / nu permit decât ciocârliilor / să-mi vegheze somnul deamiază, / nu îngădui decât Poemul / ce poate fi receptat / pe-acest segment temporal / de oră-suliță - / domnule Petre Pandrea...“ (Nu îngădui decât Poemul...). Desigur, nouă atitudine de Mandarin Valah. După acest preludiu metapoetic, Ion Pachia-Tatomirescu își construiește, mai departe, cartea pe o simetrie septenară, holonică: urmează cinci cicluri de elegii ale elementelor primordiale (Elegiile
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
Relativitatea este relativă și ea, aici, în maelstromul Mișcării. Treimea utopică: adevărul, libertatea, dreptatea. Geometric, e vorba de triunghiul isoscel, al cocorilor. Azimutul este instinctul fosil, un cip/implant, ancestral, transcedental? Noii animiști consideră că acesta e undeva în lobul temporal. Evoluție: întâi a fost ghioaga, apoi buzduganul apoi scep trul. AUM MANE PADME HUM Descântec pentru îngerul orfan Mare golul rostogol, Moara tahionilor, Moira eonilor, Vama vămilor de Dor De lumină purtător Tatăl nostru veghetor ? Ce se pierde să-și rămână
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
o aducere forțată a ideilor scriitorului în sfera actuala de referință intelectuală. Însă Valéry însuși ne obligă, mă tem, la o astfel de operațiune, prin tonul profetic al afirmațiilor sale, prin felul în care lansează teorii care ignoră orice barieră temporală, sau determinant cultural. El scrie pentru un public universal, atemporal și aspațial, asadar e firesc să nu îl citim nici noi, astăzi, cu condescendenta piticilor cătarăți pe umerii uriașului, ci cu o atenție critică severă. La o astfel de lectură
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
explicit. Însă el există și în remake, ca temă de adîncime, ca subtext fundamental pentru înțelegerea felului în care se articulează sinele unui Robinson transfigurat. Identitatea lui Robinson, cel eșuat pe insulă, este, inițial, o identitate definită riguros prin repere temporale. De îndată ce își revine din deprimarea morbida a începutului singurătății sale, personajul e obsedat să măsoare cumva scurgerea timpului, chiar dacă e conștient de elementul de arbitrar care intervine în acest proces. Construiește clepsidra, concepe un calendar care devine valabil, prin convenție
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
va pierde pe sine însuși. De aceea e fatală lenevia (că și visătoria, de altminteri), de aceea se dedică el pasionat unei discipline severe a muncii. Muncă este dinamică, activă, celebrează prin însăși ancorarea ei într-o realitate concretă, devenirea temporală. A supraviețui echivalează, pentru personaj, cu o judicioasa împărțire a timpului în trecut, prezent și viitor, căci dimensiunea temporală este dătătoare de semnificație. "Trăind de azi pe mîine, mă las dus, timpul mi-alunecă printre degete, îmi pierd timpul, mă
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
el pasionat unei discipline severe a muncii. Muncă este dinamică, activă, celebrează prin însăși ancorarea ei într-o realitate concretă, devenirea temporală. A supraviețui echivalează, pentru personaj, cu o judicioasa împărțire a timpului în trecut, prezent și viitor, căci dimensiunea temporală este dătătoare de semnificație. "Trăind de azi pe mîine, mă las dus, timpul mi-alunecă printre degete, îmi pierd timpul, mă pierd pe mine. Reintroducîndu-mi calendarul, am pus din nou stăpînire pe mine însumi" (44, sublinierea mea), își spune Robinsonul
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
scurtă privire/ măsurătorii întunericului au renunțat// inutil să-ncerci să-ndupleci o gheara/ imposibil să te opui unei delte de lacrimi//resturile rămîn acestui dirijor cu lentile ușoare/ de pe subțirimea portativului/ să dirijeze el scufundarea" (aruncînd o scurtă privire). Pandantul temporal al mărginii e tîrziul, adică simțămîntul ne-făcutului în substanță, al nonepicului înlocuit de viziunea apocaliptica (statică precum orice viziune) sau măcar de cinismul utopiei. Delimitării în spațiu îi corespunde una în durată, precum o rană metafizica a artistului ce-
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
S.U.A., lucruri esențiale despre elementele mitologice din folclorul românesc), dar ele nu devin vizibile decît treptat și niciodată explicite, încît pot scăpa cu surintă celui care nu le caută. Ele au un rol important însă în construcția românului, justifica fracturile temporale, inserțiile într-un alt timp și modificările de registru, de persperctivă, dînd cărții o naturalețe, un firesc care lipsește din păcate multor texte de astăzi. Modernității construcției și caracterului concentric al epicii - care îl face totodată pasionant la lectură și
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
parcă și de protagonistul însuși. Această perspectivă straniu duală, detașata și implicată deopotrivă, e asigurată de fapt de felul în care e construită instanță naratorului, un personaj care vorbește la persoana întîi și care se deplasează după cum poftește în planul temporal al românului. Dar, ca toate celelalte personaje din român, si naratorul e implicat în poveste, moartea îl atinge și pe el. Faptul că descrierea crimei e lăsată pentru sfîrșit reprezintă, după părerea mea, o parodiere a altei convenții de român
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
muzicală în tuse subtile (Gheorghe Costinescu), muzici colorate condensând tente pastelate sau violente (Massimo Lauricello, Viktor Ekimovsky), transfigurări ale unor arhetipuri folclorice (Liana Alexandra, Aaron Rabushka), neoclasicism, blând ilustrativ (Dinos Constantinides), parodie și umor fin (Dan Dediu), joc de simetrii temporale (Mihaela Vosganian, Sorin Lerescu), explorări în zona infinitezimalului (György Kurtág, Tore Takemitsu), forme tradiționale abil împrospătate (Vasile Timiș), eclectism stilistic programat (Mauricio Kagel, Bernd Alois Zimmermann) muzici de o înaltă spiritualitate (Sofia Gubaidulina, Olivier Messiaen, Ștefan Niculescu) și o singură
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]