1,083 matches
-
35-39; Pop, Recapitulări, 87-133; Eugen Simion, Puțină epistologie, CC, 1995, 3-4; Micu, Scurtă ist., II, 302-305, 399-405; Marian Barbu, Simona Barbu, Simbolistica poeziei lui Ion Barbu, București, 1997; Marin Sorescu, Bibliotecă de poezie românească, București, 1997, 329-334; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 167-187; Dicț. analitic., I, 316-318, II, 184-186, 282-284, III, 111-113, 257-259, IV, 39-41, 331-335; Mihai Botez, În oglinzi paralele. Însemnări despre Ion Barbu, București, 1999; Simion, Fragmente, III, 163-176; Cărtărescu, Postmodernismul, 276-279; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 11-24; Eugen Simion, Introducere
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Ca artă temporală, dimensiunea sa specifică este succesiunea întîmplărilor. Prezentarea vie a spațiului, adică juxtapunerea spațială a lucrurilor într-o narațiune, necesită un efort suplimentar, de care nu este nevoie în narațiunea acțiunilor succesive, pentru a depăși înclinația inerentă către temporalitate a narațiunii 271. În timp ce ordonarea temporală a întîmplărilor este o condiție necesară a actului narației, perspectivizarea unui spațiu ficțional nu are loc după legile proprii aceasta necesită un efort suplimentar. Reprezentarea narativă a spațiului are într-adevăr tendință "naturală", altfel
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
constatat existența unor distanțări între un sistem ideologic conservator, cu evoluție lentă, și evoluția mai rapidă a raporturilor sociale trăite. Dar instanța medierilor tehnice prin care se reproduce o ideologie socială instrumentele tradiției este ocolită, ca și cum n-ar avea o temporalitate proprie. Or distanța care se adîncește între un patrimoniu simbolic și transformarea "rețelelor gîndirii" se poate dovedi decisivă. Marxism-leninismul, de exemplu, era lovit de bătrînețe prin evoluția tehnică a mijloacelor media (din anii '50) înainte ca "raporturile sociale trăite" sau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
științe în care "instrumentele sînt teorii materializate" (Bachelard). Multe ideologii pot fi citite ca medii de deplasare teoretizate. Iată de ce istoria și miturile trebuie abordate prin intermediul geografiei, fiindcă un popor are la început cultura (și nu numai diplomația) geografiei sale, temporalitatea spațiului său, inteligența habitatului. Cînd examinăm factorii de mediu care au permis, de exemplu, venirea la putere a monoteismului, trebuie să-i dăm mediului dimensiunea fizică originară. Vom spune atunci că, așa cum politeismul presupune rădăcina urbană elenistică, monoteismul este cultura
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Ele nu se ridică împotriva faptului că o nouă mediasferă marchează o schimbare generală a mijlocului de transport. O schimbare a mediilor existente, care nu rezistă mutațiilor decît cu condiția de a suferi ele însele una. Un nou regim de temporalitate, de stres, de prestigiu, de dominanță și de ierarhie. Dacă vreți să știți cum se ordonează mediasfera noastră actuală, deghizați-vă în președinte de Republică și invitați-1 la masă pe patronul canalului 1, pe președintele Radio-France, pe directorul unui mare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cel al scandalului, al izbucnirii, al surprizei), se înțelege că populația sa poate crește și fecunditatea poate să scadă. Cuvintele tipărite pot încă să ucidă, în mod excepțional. Pot ele încă da viață, și la ce? Primul element al răspunsului: temporalitatea. Metafora (termică: a propagării [căldurii]; sau fluidă: a difuziei), cu cu caracterul său de capilaritate sau porozitate, nu evocă oare un fenomen destul de lent de modificare insesizabilă a mediului? În 1850, sau în 1880, o idee socială neobservată sau ignorată
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și istoria. Zeul Pan nu și-a spus ultimul cuvînt, Atena îi poate urma Ierusalimului. Metoda ecologică freamătă oare ca o Bună Vestire? Un alt ciclu urmează să fie reparcurs? Să ne limităm la exemplificarea printr-un simplu schimb de temporalitate privitor la sfîrșitul tuturor timpurilor. Dar cine va contesta faptul că ceea ce noi numim "istorie" de obicei adică de la Gutenberg încoace a cunoscut o serioasă zdruncinare? În timp, narațiunea epică transmisă din gură-n gură a precedat istoria întemeiată pe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
aspecte legate de persoane, comunitate, rudenie, muncă. Și are un caracter temporal, pentru că orice drept de proprietate se exercită într-un anumit interval de timp. Dacă ne referim la cazul României, retrocedarea pământului după 1989 a implicat în diverse forme temporalitatea: recursul la trecut pentru restabilirea granițelor proprietății de atunci, sau costuri de timp însemnate pentru obținerea dreptului de proprietate (Verdery, f. a). În plus, definirea proprietății nu se poate face ignorând ideea de valoare, modul în care aceasta se construiește
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
democrației sociale la care „trecem” se înfățișează din perspectiva valorii, dar și a timpului, drept un maxim și un sfârșit. Conștient sau nu, „aderarea” la această formă este percepută ca o împlinire fără rest, iar la nivelul structurii afective a temporalității, viitorul nostru ia forma unei ieșiri din istorie, în măsura în care mai aparținem istoriei „trecute” doar prin avatarurile unui timp de care încă nu am trecut cu totul. Din perspectiva „marii sincronizări”, o formă de refuz al istoriei își face simțită prezența
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dă naștere unei istorii a declinului formelor politice care se defășoară dialectic? Problema se pune cu atât mai acut, cu cât, distanța dintre forma politică ce pare a fi o imagine a eternității și celelate forme, toate imagini ale unei temporalități decadente, este dublată de o prăpastie axiologică: „Numesc deci o astfel de cetate și un astfel de sistem de guvenare bune și drepte și la fel pe omul ce le seamănă. Numesc însă rele și greșite pe celelate - de vreme ce aceasta
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a culturii noastre. Marcos, discipol al lui Valentin, devine el însuși magistrul gnosticilor din Galia... Gnosticismul trece din Orient în Occident prin Armenia, Cappadocia, Grecia, Bulgaria, Bosnia; Țările de Jos îl primesc discret, dar cu bunăvoință... Firește, în contextul unei temporalități îndelungate și al unei geografii întinse, unitatea gnosticismului pare greu de imaginat. De la Simon Magicianul, oaia neagră a lui Pavel din Tarsus, poate la unii neînsemnați anonimi contemporani ai lui Carol cel Mare, spectrul nu acoperă o gândire omogenă, niște
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai mult amorală decât imorală - al cărei comportament, gândire și acțiune funcționează dincolo de bine și de rău. Jan din Brno - odinioară Brünn, un oraș din Cehia de azi - pune bazele unui solipsism ontologic, ale unui nihilism integral și ale unei temporalități scrise sub semnul absolut al inocenței care se va extinde până la Sade sau Stirner, radicalii gândirii hedoniste... 2. Tradiția Spiritului Liber. Cum trebuie să procedăm pentru a trăi în Spiritul Liber? Jan din Brno ne dă modul de întrebuințare. Trebuie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sunt următoarele: Realist - planul este realist ținând cont de resursele disponibile. Fezabilitate - sunt identificate și alocate resurse umane, materiale și financiare adecvate. Asumare - pentru fiecare activitate sau măsură se desemnează un responsabil. Măsurabilitate - planul este măsurabil (are asociați indicatori clari). Temporalitate - planul este clar delimitat în timp. Mecanisme posibile de implementare în funcție de instituția X care a elaborat politica publică (inclusiv planul de implementare) și de contribuția la implementare se pot identifica următoarele: A. Instituții care elaborează politici și le implementează singure
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
brand (Bododea, cf. Bârligă, 2003, p. 27). Marca de bere Tuborg a adoptat ca măsură publicitară genul oratoric epidictic. Acesta are ca principală structură elogiul sau blamarea în fața unui public. Schema argumentativă are la bază amplificarea și este conturată în cadrul temporalității prezente. Astfel, oratorul nu spune lucruri noi, ci doar amplifică aspectele cunoscute deja publicului (folosind hiperbola, metafora, repetiția etc.). Prin discursul epidictic nu se caută un acord exprimabil imediat, însă se întăresc predispozițiile pentru acțiune, în sensul că se subliniază
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
nu sufletul modelului. Autoportretul lui Rembrandt nu e monumental, nici pictura impresionistă. Opere de cea mai mare valoare pot să nu fie monumentale, în vreme ce altele, de o calitate cumva inferioară, pot să aibă această însușire. Monumentul efectuând o suspensie a temporalității are o ambiție de perenitate. A construi pentru milenii (sau a planta pentru generațiile viitoare) e un act prin excelență civilizator. Ideea de a construi nedurabil, doar pentru o generație sau mai puțin și de a presupune că alte nevoi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la eroul lui Cervantes capătă din ce în ce o gravitate față de care devin derizorii ceilalți, batjocoritorii lui. Arta comică suspendă, cum spuneam, devenirea și dă momentului un caracter de transcendere. Fenomenul comic își transgresează natura momentană, este eliberat din temporalitate și capătă un caracter exemplar. Aceasta înseamnă propriu-zis că marea artă comică este esențialmente monumentală. De aceea, marii autori comici se numără pe degete și rangul lor e la paritate cu geniile supreme. Iar dintre geniile comicului, Molière e fără
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un model simplificat de tipul proiectare-planificare aplicare-măsurare. Acesta va cuprinde un număr considerabil de elemente (variabile), extrem de variate, care depășesc cu mult cadrul unei situații supuse observației. Am adăuga, la cele de mai sus, încă două caracteristici ale activității cognitive: temporalitatea, ca element de extensie, în raport cu situațiile observaționale și retroacțiunea permanentă, focalizată pe rezultatele măsurate și evaluate sub așteptările previzionate. Astfel, ajungem la constatarea că antrenorul performant, prin sine și prin rezultatul intervenției sale, trebuie să desfășoare o intensă activitate exploratorie
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
sale de peste zi). Μ Biologic, omul este o ființă mediocră comparativ cu animalul, dar este net superioară În plan psihologic: generalitatea În gândire; responsabilitatea conduitei În colectivitate; transfigurarea În artă; aspirația spre autodepășire; sentimentul libertății și al demnității personale; conștiința temporalității (experiența trecutului și previziunea viitorului devenind condiții ale depășirii imperativelor urgente ale clipei prezente) etc. Μ Unul dintre fenomenele psihice cele mai spectaculoase este „convertirea religioasă”. Celebre sunt cazul Sfântului Apostol Pavel și cel al Sfântului Augustin. Amândoi au dus
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
chestiunile esențiale ținând de orizonturile generice ale expresiei în limba română. Se adaugă deplasarea accentului dinspre unitatea minimală a disciplinei - omul și opera - către formele literare produse de convenții de gen, acceptate pe durate medii de timp, mai rapide decât temporalitatea aproape imperceptibilă a ofilirii textelor, dar mai lente decât conjuncturile socio-economico-politice exterioare literaturii. În sfârșit, autorul Istoriei... se bizuie pe înțelegerea literarității drept aspirație spre conformitatea cu anumite norme. Volumul apărut se oprește pe teritoriul romantismului, fără a-l epuiza
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
marilor certitudini 1. Paradoxal, acestea țin puțin de imaginație, fiind mereu construite și reconstruite după criterii în veșnică schimbare. Departe de a reprezenta experiența realistă cea mai simplă cu putință, probitatea unei investigații este și ea marcată de o flagrantă temporalitate 2. De altfel, chiar istoria ideilor nu începe decât în clipa când este istoricizată însăși ideea filosofică de adevăr 3. Știința și mitul au exprimat două forme, oarecum complementare, de inteligibilitate 4, aceeași funcție cognitivă - căutarea adevărurilor profunde, ascunse - apropiind
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din exterior, fără a avea probleme de metodă. Însă nu știu În ce măsură s-ar putea face Într-un grup așa ceva, cum să ajungem la o cât de cât academică sau riguroasă exprimare de criterii și termeni, pentru că acestea țin de temporalitatea fiecărei individualități. Poate că ar trebui să renunțăm pentru totdeauna la Încercarea de a aplica o operă, un produs artistic, la fel fiecăruia dintre noi. O operă are un efect diferit pentru oricare tocmai din acest motiv: participăm la facerea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Dar asta și faci, doar că acoperi cu o mască experiența aceasta sau - bănuiesc, o Împăturești În canoane discursive. Dacă renunțăm la ideea de identitate anistorică, atunci nu mai avem decât acea identitate care se constituie În momentul evoluției, În temporalitate. Singurul lucru care ne scapă de patologic este memoria, datorită căreia putem pune În legătură identitățile noastre care, vrând-nevrând, se află Într-o spirală continuă, vin și urcă În continuare. Și nu cred că vreo experiență a noastră, indiferent la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
camuflată simbolistic și epic, consecința fiind că dacă vrem să Înțelegem totul așa cum se cuvine, trebuie să inversăm clepsidra, privind nu dinspre timp spre atemporalitate - cum a procedat, de regulă, critica -, ci invers: dinspre mit spre istorie, de la atemporal la temporalitate. Consecința Întregii discuții a tras-o În final una dintre fete, care s-a uitat foarte lung la mine În momentul În care s-a terminat discuția și a zis: „Păi, suntem foarte decepționați!”. Sugestia era aproape weberiană: le-am
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și al poeziei. Iar mai mare dintre acestea este timpul dragostei. Doctrina paulină a ierarhiei vederii ( În ghicitură, apoi În parte, apoi față În față) poate fi Înțeleasă și folosită spre a pătrunde, Într-o exfoliere fină, felul În care temporalitățile la care ființa umană are acces (În treptele firești ale existenței istorice, ale ființării În sens mereu Împlinit În lumea lui aici și acum și, În sfârșit, ale ființării ca Dasein) se Întrepătrund, se ascund și, mai ales, se alătură
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acea cale care le Întrece pe toate, țesătura divin-frumoasă și demonic-nebunească a Întâmplării mirabile a poeziei, strălucirii și a iubirii dulci. Firește, așezarea În discurs a acestei cunoașteri ce străbate succesiv (dar și simultan În plinătatea catharsisului frumuseții) formele acestor temporalități suferă de toate neajunsurile unei prezentări didactice, străduindu-se constant să cuprindă Într-o descriere coordonată de o perspectivă (a limbajului scriiturii acum, așa cum perspectiva renascentistă e una a limbajului proiectat de ochiul pictural umanist, stârnit mereu de idealism, de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]