672 matches
-
creatorului permanent inspirat sau aflat în legătură cu abisale profunzimi direct generatoare de expresie autentică a apus o dată cu elucidarea ce a însoțit biografiile marilor artiști, o dată cu împărtășirea secretelor experienței acestora. A existat o modă a asimilării artistului cu un mag deținător al tenebroaselor mistere ale creației, metoda sa fiind învăluită de nepătrunse taine și a priori indescifrabilă. A venit însă vremea recunoașterii importanței unui progres al cunoașterii, unei democratizări a tehnicilor artistice care sunt din ce in ce mai abordabile pe latura lor logistică. A devenit necesară
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
bineînțeles!). „Ziua a cincea” relatează explorarea părților subpământene ale Castelului de către Rosenkreutz. Este o descensio ad inferos, o „coborâre în Hades”. Eroul studiază în profunzime temeiurile reformei. Și, pentru ca nimeni să nu creadă că fundamentele ar fi cumva șubrede și tenebroase, Rosenkreutz ne relatează că a găsit în străfundul cavernelor un soare artificial, o lumină extraordinară produsă de mari rubine care făceau vizibile inscripțiile și imaginile pline de înțelepciune ale adâncurilor. Reformei educaționale și politice pare a-i fi dedicată „ziua
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
plachete (În zări de foc și Drumul sângelui), deși pornesc din fapte trăite, alunecă repede într-un amestec de declamație patriotică, melodramă și prozaic. Aceleași defecte se regăsesc și în poemele dramatice. Doar Eglè a avut oarecare succes, datorat atmosferei tenebroase, amintind cumva de teatrul simbolist, însă descinzând, în fond, din Burgravii lui V. Hugo. O înfrânare a retorismului e vizibilă în Doamna Oltea, mama lui Ștefan și în Valea Albă (1919), care acuză de asemenea lipsa de originalitate. În ceea ce privește proza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
morală a omului este mai evoluată, cu atât omul e mai liber și poate găsi mai multe satisfacții în viață. Crescând în gravitate, încercarea de definire a bucuriei poate fi imaginată drept ca pe o reușită eroică într-o lume tenebroasă. O bucurie adevărată încearcă numai cei care privesc necontenit moartea în față și nu se tem de ea. Celelalte bucurii sunt superficiale. "Puțini au harul de a trăi cum se cuvine clipa, nu de a se bucura mărunt, grăbit și
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
despre care putem afirma că reprezintă elementul de legătură dintre alteritatea istorică și cea absolută. Prin însăși structura ei, această alteritate demonică elimină contradicția pozitiv-negativ, bine-rău, întrucât nu poate fi abordată din perspectiva acestor dualități, fiind "o energie primară, adesea tenebroasă și participând la un gen de veșnică pulsație a celor din care provin toate"448. Alteritatea demonică transcende antinomiile specifice spațialității și temporalității lumii umane și reprezintă o ființă intermediară, explicată de Afloroaei prin apel la filosofia antică, care mediază
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
altădată ai lui Ceaușescu se află sub pământ. Mă refer la Virgil Trofin, a cărui moarte stă sub vălul misterului. Un om încă tânăr, sănătos, un om care s-a trezit și el într-un fatidic ceas-limită, dispărut în împrejurări tenebroase Dus la spitalul din Călărași, nu se știe exact de ce, după o operație de apendicită efectuată cu două săptămâni mai devreme, este lăsat să zacă pe un pat în așteptarea unui specialist de la București care n-a mai ajuns acolo
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
trădezi pe Stăpînul însuși. Atunci cînd se analizează o producție simbolică în funcție de colectivul care se constituie în acest răstimp, "logic" dezvăluie "crația" care o dublează în interior, și înțelepciunea se dovedește sinonimă cu puterea. Nu vedem aici marca unei voințe tenebroase de putere, și cu atît mai puțin a unui calcul, șiretlic sau ambiție personală. Conducătorii sînt purtători de cuvînt ai unei logici inconștiente care îi îndrumă de parcă ar avea o inteligență de grup analogă "înțelepciunii" trupului care ne anunță cînd
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prea politică pentru a fi culturală, noțiunea de consens desemnează, în realitate, ceea ce în fiecare societate are putere de lege, fără a lua forma legii și nici mijloacele forței. Pe scurt, iată-ne reveniți la misterul inițial, a cărui înfățișare tenebroasă îl înspăimînta deja pe Jaurès. Nu fim oare mai avansați la acest sfîrșit de secol decît la început? Marxiștii au crezut odinioară că schimbă terenul cînd dau hegemonia aspră pe dulcegăria consensului. Gramsci nu a inventat cuvîntul. El a preluat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fără istorie". Este o falsă știință, concluziona el, "care nu poate nici rezolva, nici măcar pune" problemele de care se ocupă, iar "singurul sfat de îmbunătățire a metodei pe care-l putem da cercetătorilor angajați pe o cale unde totul este tenebros, este să-i descurajăm." Iar Daniel Halévy, imediat după Primul Război Mondial, face următoarea constatare: "sociologia lui Durkheim a rămas într-un impas în care tineretul studios a fost regretabil împins." Care tineret, împăcat cu soarta sa, nu a nimerit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Apoi ea, ființa, s-a așezat lângă mine și am continuat să ne jucăm. Miruna îmi spune iarăși să iau mâna de pe țâțele ei, mă, parcă n-ai mai fi văzut țâțe, și să mă astâmpăr cu chestiuni de-astea tenebroase, mult prea complicate, prea fac pe delicatul, mă frământ aiurea, du-te, băăăăă! Tu și Pif n-aveți decât necazuri de-astea aburoase, indescifrabile. Ea n-are amintiri dintr-astea, ea gândește cu o cu totul altă parte a corpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
citit pe undeva asta. N-are lecturi sofisticate. Citește reviste pentru femei, de-alea pe care, dacă le cumperi, ai avantajul să te alegi și cu niscai detergent, și îmi spune asta vinovată, ca și cum simte că m-ar jigni. Io, tenebrosul. Câteodată mi se pare artificială rău. Îmi plac tipele mai copilăroase. Toți, când mă văd cu ea, spun: cine mă, proasta aia? A fotografiat la munte albastrul de Bucșoiu. Dar în poză nu se mai vede nimic. Cu prietenul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
auzit de zeci de ori în jur, inclusiv adolescentele care înjură de ce n-au. Nu suntem o nație de mimoze pudibonde. A.R. Ar fi prea anost. R.P. Aș reveni acum, pentru ca liniștea să fie de scurtă durată, la perioada tenebroasă din viața dumneavoastră. Și v-aș întreba care au fost cele mai mari spaime de care ați avut parte. V-aș ruga să ne povestiți despre ele. Cum ați trăit perioada rebeliunii legionare și a pogromului de la Iași? Ce chip
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Chile pentru studierea membrilor coloniei noastre din această țară. QUOD ERAT DEMONSTRANDUM! Ceea ce era de demonstrat, cum ar fi zis, acum mai bine de două milenii, Euclid! Proprietarul restaurantului fiind evreu, mă întreb dacă nu era amestecat în această "afacere tenebroasă" și Mosadul, nu numai contrainformațiile chiliene. Precizam la începutul relatărilor mele că la prima întâlnire la Ambasadă cu cei cu care urma să colaborez, privindu-i, mă întrebam ca Mântuitorul: Cine mă va vinde"? Și El, și eu știam cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
începând de acum, tușele „naturaliste”, care vor colora parte din prozele lui Ș., susținute de aplecarea către fiziologic, pulsional, impur, dar devin evidente și duioșia, lirismul, respectul față de cuviință - parametri structural „sămănătoriști” ai personalității prozatorului, persistenți în pofida „modernității”, „citadinismului” și „tenebrosului”, arborate ca intenții. În narațiunile din volumul Nunta de argint, modeste, nu foarte diferite de nuvelistica românească de la începutul secolului al XX-lea (dar inferioare stilistic), prozatorul investighează, în medii diferite - (mic-)burghez, mai degrabă al mărunților funcționari ori salariați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
inferioară a acestui eon și niciodată filosoful cunoașterii luciferice n-a lăsat să se înțeleagă că ar avea ceva comun cu ele. Dacă-i citești pe ideologii mai calificați (în nici un caz nu trebuie să te cobori la proza pueril tenebroasă a lui Corneliu Codreanu), ca de pildă Vasile Marin (textele adunate în Crez de generație - 1937), colaborator la Cuvântul, foarte prețuit de directorul publicației, descoperi mai întâi, ca și la maestrul său doxologic, ca și la alți discipoli sau elevi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (a se vedea eseurile lui din tinerețe, cu osebire Ascensiune, dar și unele mai târzii). Mistica romantică declarată ̀ i părea însă exaltată sau tenebroasă, drept care se distanța de ea cel puțin cu rezervă. Poziție ambiguă, foarte asemănătoare cu a lui Goethe (care, fapt notabil, în disputele geologice asupra formării scoarței pământului, între susținătorii „neptunismului” și cei ai „vulcanismului”, numit și plutonism, se declara neptunist
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
scris în Viața Românească un articol dezgustat și adânc dezamăgit ; cel mai implacabil anti „matein”, maestrul Șerban Cioculescu, de altminteri posesorul scrisorilor, din a cărui colecție au mers la tipar, vede în ele dovada cea mai decisivă și inapelabilă asupra „tenebrosului caracter” al autorului Crailor. Lumea și epoca în care se mișca tânărul Mateiu erau cam aceleași cu ale lui Gorică ; se scăldau cam în aceleași ape. Ieșirea din „deșă” a lui Mateiu, două decenii mai târziu, prin soluția matrimonială preconizată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
legitim este deposedat de locuință, mașină, de bunurile casnice, sub presiunea unui puternic sentiment de onoare („Dragă, zise soția către amant, dânsul nu este cine îți închipui tu. E un om de onoare”). Formula magică potolește spiritele, suspiciunile cele mai tenebroase dispar în clipa în care adversarul recunoaște cavalerește că preopinentul este un om de bună-credință. Pentru orgoliul de a fi considerat un om de cuvânt, un potlogar se lasă prins, un soț acceptă infidelitatea, un magistrat este jefuit etc. B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
structură simplă: istoria a două destine (Nela, specialistă în psihologie, și medicul Mitică Bostan), iar în jurul ei se adună un număr mare de „întâmplări aiurite”. Cartea se citește cu plăcere și cu interes. Are o notă senzațională și, uneori, voit tenebroasă. Balanța dezvoltă, totuși, o temă sentimentală: iubirea dintre doi tineri intelectuali în timpul marilor inundații. Violențe, răpiri, anchete, intrigi, alianțe bizare (dintre o prințesă și un țigan), crime (uciderea unui economist justițiar), detenție (medicul Mitică Bostan traversează, nevinovat, și această experiență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
se deduce - un autor preferat. Ideea „delirului”, pe care Dan Zamfirescu o găsea foarte originală, o contribuție a prozatorului romîn, se găsește aci mai mult decît o dată. Cum, pe de altă parte, anumite influențe din Dostoievski, începînd cu viziunea sa tenebroasă, se întîlnesc la Céline. De pildă, singura ființă demnă de respect în această cloacă generală compusă din vicioși, ocnași, nebuni e Molly, o prostituată. Superficială, prefața lui Cezar Ivănescu a fost, pe drept, „înjurată”. Mă întreb, totuși, dacă aceia ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a rămas intactă. Dar, tot citind și recitind portretele sale, mi-am zis că poate ar trebui dată o imagine de ansamblu a acestei arte atât de dificile de a fixa un personaj, de a-i dezvălui misterele atrăgătoare sau tenebroase. Era însă indispensabil, evi dent, să fie prezentată o mare varietate de tipuri umane, cu tot ceea ce lucrul acesta atrage după sine ca punere în lumină a unei psihologii. Saint-Simon, cel mai mare me mo rialist, era nedrept și profund
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
jaful îndrăzneț până la a înspăimânta, lacom să facă al său tot ce e bun, de folos, onorabil pentru altul; ura fără țărm față de meritul oricui și al tuturora la un loc; pasiunea cea mai aprinsă de a domina, o viață tenebroasă, ascunsă, dușmană luminii, folosită toată la a plănui și a găsi mijloace pentru a-și atinge țelurile, mij loace oricât de execrabile, oricât de oribile, numai să fie bune să-i împlinească voile; un hău fără capăt, asta se află
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
niște abstracțiuni. Singurul sentiment care exercită cu adevărat o influență asupra lui Sieyès este frica. În timpul Convenției, se temea de moarte; de atunci încoace, îl stăpânește frica de răzbunările Casei de Bourbon. Sieyès este normal în moravuri, metodic în conduită, tenebros în felul său de a fi. Viața lui privată nu are nimic remarcabil din punct de vedere filozofic. Nu e lipsit de oarecare căutare în gusturile sale, este dificil în privința serviciului, a locuinței, a mobilierului. Nu este lacom, dar nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sentimental. Înseși ritmurile, caracterul reiterativ al vieții („Ca niște minutare pe un cadran / Ne învârtim pe-același loc închis / Ne deșteptăm și iar cădem în vis”) fac versul „banal”, „trist, monoton și vechi”. Poezia lui B. are o atmosferă specifică, tenebroasă și apăsătoare. Metaforele relevă sensuri și conotații negative, iar lexicul este suprasaturat cu noțiuni din sfera semantică a morții, descompunerii, pierderii, suferinței, tristeții, singurătății, indeterminării, banalului, monotoniei, încremenirii etc. Exprimarea directă, tonul familiar și cam monocord constituie modul propriu al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
este a unor recurențe obsesive în timpul personal al fiecărui personaj. Există totuși în formula ostentativ aleatorie a narațiunii intervale de timp bine definite. De la 7 iulie 1869 până la 30 septembrie 1946, răstimp expus în trei secvențe, personajele (re)trăiesc secretele tenebroase ale familiilor din care fac parte, printr-o repetată proiecție retroactivă într-o a patra secvență: a strămoșilor. Precum s-a observat, tehnicile scriiturii derivă din Noul Roman francez, însă materialul uman și intriga prelucrează romanescul senzațional romantic și naturalist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]