449 matches
-
rămâi oarbâ, fetița me dragâ! - Hai, mai dormi olecuțâ.. În compartiment se făcu liniște.Vorbele lui căzură ca un trăsnet peste călători. Râsul fetelor care îl deranjară, impietri și lăsă loc unui rictus amar. Toate privirile îl cuprinseră ca niște tentacule. Oamenii parcă așteptau ceva... și el înțelese că trebuie să-și lase jos, măcar pentru câteva minute, povară gândurilor. Le povesti cu glas molcom pățania fetei lui, apoi se simți mai ușurat și nădejdea începu să-și facă loc ușor-ușor
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Magnatul gândirii, necunoscutul, Tentacule-ntinde prin timp și prin spații Pe teme diverse, făcând divagații Și-ascunde avar conținutul... Atrage gândirea, animându-i mirajul Necunoscut, ascuns și abstract, Intenția-și caută finalul de act Când visu-și desface penajul... Nici somnul nu poate urzi stăvilire
NECUNOSCUTUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83838_a_85163]
-
pictat acest tablou. Fara tăcu. Iată o însușire a soției lui cu care nu era de acord: felul ei de a-i aminti în mod inutil lucruri neplăcute. Știa exact ce voia să spună. Această societate gigantică și cu atâtea tentacule - Atelierele de Reparat Motoare Atomice Automate S.A. - căzuse sub incidența legilor statului cu clădirea ei de o frumusețe răpitoare, împotriva dorințelor consiliului sătesc și preluase deja jumătate din afacerile lui Fara. - Asta e altceva, mârâi în cele din urmă Fara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
primul care a făcut aluzie la un botez al extratereștrilor. În 2010, Guy Consolmagno, un savant de la Vatican, a sugerat că extratereștrii ar putea avea suflete și ar putea fi botezați, dacă doresc. "Orice entitate - indiferent de cât de multe tentacule are - are un suflet ", a spus Consolmagno.
Papa Francisc, dispus să-i boteze pe extratereștri by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/54252_a_55577]
-
dintre frații aceștia ai mei (ciudați frați, purtîndu-mi toți numele și codul genetic așa cum în familiile numeroase copiii cei mici poartă hainele celor mai mari) am pierdut orice legătură directă, pe când din alții mă hrănesc cu zeci de mii de tentacule. La rândul lor, ei se hrănesc unii din alții, se aliază unii cu alții, complotează unii contra celorlalți, întinzîndu-și mâna peste vârste într-o atât de densă încrengătură de relații, încît înnegresc împreună un câmp cu patru dimensiuni, ființa mea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dintr-o masă de neuroni, săli cadrilate, cu dale pe care fojgăiau animale transparente și umede, vârtejuri de informație colorată, gheme de șerpi împletindu-se pe mosoare de jad. Traversam mocirla axonilor cu nave ușoare de iridiu, retezam dendrite și tentacule cu macheta, înfruntam coșmaruri ca niște uragane năpraznice, îndrăzneam să privesc în ochii unor dumnezeiești emisari, până ce, în sfârșit, deslușeam în cețurile albastre limanul mult așteptat, cohleea urechii opuse ridicîndu-se din stânca temporală ca roata mare a unui parc de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mlaștina aceea, ca niște mormoloci siniștri, ca niște amfibii care și-ar proiecta imaginea stângace și prudentă, cu gâtul țeapăn, pe un mal al lumilor, cel plin de soare și multicolor, dar în interior, în noaptea de sub piele, ar proiecta tentacule și bizare organe de simț prin care-ar comunica, tăcuți ca peștii abisali, cu alte lumi, ale fricii, poate, și ale depresiunii. Ei știau cum este ființa când n-o vede nimeni. Erau, mai mult, agenții ei, spionii ei, avanposturile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
portal, împreună cu toate lucrurile ce ne-nconjoară. Căci toate trăiesc în eternitatea celor patru dimensiuni, toate pătrund în spațiu ca origini disparate (lemnul copacilor, fierul din zăcăminte, cleiul organic, pigmenții vopselei, la-nceput risipite prin lume, ca un mănunchi de tentacule la gura unei sepii), apoi se adună-n mănunchiuri (cuie, scânduri, vopsele) și se-mbină într-o formă de apogeu (un scaun), care rezistă o vreme la zenitul vieții sale gestaltice, asemenea maiestuoasei coame de calcar a stegozaurilor, și-apoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mătcile voastre emană un fel de viruși prin care vorbesc cu lucrătorii. - Nu virus! Cuvinte este. - Da, dar pentru noi e un virus. Pot ele să facă și cuvinte care să se potrivească oamenilor? Zuul își agită haotic cele trei tentacule. - Nu! Tocmai de asta apărut Zuul... - Bine, încuviință bătrânul. Poți să pleci acum. Când extraterestrul se depărtase destul, Bella se întoarse amuzat spre Maestrul quinților. - De ce insiști cu întrebarea asta? Cred că se împlinesc mai bine de cinci ani de când
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
părând că își caută puncte de echilibru, pe care și le găsea exact când ziceai că e gata să cadă. Nici măcar importanța momentului nu reușea să facă să pară interesantă creatura aceea cu ochii în burtă și cu cele trei tentacule superioare care se mișcau aparent fără sens. Judecați după Zuul, zeții păreau o rasă cu care n-ar fi avut niciodată sens să te aliezi într-o acțiune militară. Poate de aceea și durase atâta vreme până când Bella să examineze
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
atent direcția indicată de Bella. - Ah, cu crezut voi aveți semne pentru soare Z. Oamenii se priviră unul pe celălalt fără să înțeleagă nimic. Pradă unui acces de perspicacitate, Zuul își dădu și el seama și-și întinse unul din tentacule arătând spre un punct de pe imensul panou de oțel. - Acolo sus. Semne. Eu cred ele sunt la voi cuvinte. Zuul crezut că voi însemnat planeta lui. - Ce tot vorbește ăsta? îi întrebă Bella pe quinți. - Sire, cred că arătarea are
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bine dacă nu mai scria nimeni nimic, fiindcă abia așa s-ar fi văzut cât de cumplit a fost. Cred că opiniile acestea nu pot fi acceptate. Măcar pentru că România este situată la o răscruce peste care și-au întins tentaculele când un imperiu când altul și mereu ar fi trebuit să mai așteptăm. Dar, pentru a putea convinge lumea că nu noi, ci vremurile au fost de vină, trebuia să aducem din când în când și niște dovezi că am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
naivitatea considerată un păcat? își reia Bătrînul gîndurile. În situația lor și a lui, nicidecum. Așa se întîmplă de fiecare dată cînd ai de-a face cu un dușman viclean, cu o caracatiță care împînzește fiecare colțișor al țării cu tentaculele sale. Toate răsturnările de sistem, de guverne, fie că sînt numite revoluții, revolte spontane, lovituri de stat, sînt întotdeauna dirijate de același tip de indivizi care nu-și urmăresc decît propriul interes. Îi șta pe toți pe dinafară, avusese contacte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
faptul că și oamenii musteau de neuroni-oglindă. Imaginile unor mușchi în mișcare produceau mișcarea unor mușchi simbolici, iar mușchii simbolici mișcau țesutul muscular. Cercetătorii se grăbiseră să întregească uluitoarea descoperire. Sistemul neuronilor-oglindă se extindea dincolo de controlul și performanța mișcării. Avea tentacule care se strecurau în tot felul de procese cognitive superioare. Juca un rol în vorbire și învățare, în decodarea expresiilor faciale, analiza pericolelor, înțelegerea intențiilor, percepția și reacția la emoții, inteligență socială și teoria asupra minții. Weber își privea soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rezervați și sobri, de la etajul șase. Știi tu care, cei cu nume de familie unguresc. El e subțiratic și uscățiv, ea poartă niște pălării monstruoase, cu boruri late. Ei bine, el o numește pe ea caracatiță. Înțelegi? Caracatiță, aceea cu tentacule și așa mai departe. Ce-o vrea să spună, el singur știe.” „Și ea, tată? Ea cum îl numește pe el?” Tata a amuțit pentru o secundă. „Impotent.” „Îîîî?” „Vorba asta ți-o explic eu ție, când ai să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
restituia pierduta bucurie a lui a fi ca bărbat si ca om. Soneria de la ușă îi puse capăt puse capăt gândurilor care-i dădeau târcoale. Nu putea fi decât Arm, care venea cu bineștiuta ei punctualitate să-l smulgă din tentaculele suferinței și să-l readucă în rândul oamenilor normali, oricât ar fi trebuit să se lupte pentru asta. O întâmpină cu un zâmbet bienvoitor pe chip, pentru ca ea să nu creadă cumva că i-ar fi trecut prin minte să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în timp. Odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu ne mai găseam în siguranță și atunci începeam din nou să vorbim între noi, ca să ne risipim teama. Orașul nou, zgomotos, cu blocuri înalte, se năpustea asupra noastră cu tentaculele lui cleioase de interdicții. Din simplul fapt că era interzis să călătorești cu tramvaiul fără bilet decurgeau consecințe devastatoare, ce ne separau iremediabil peste zi. Eu trebuia să merg la serviciu ca să câștig bani de bilete de tramvai și de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
multe detalii despre viața sa personală, ca să am timp să mă gândesc pe îndelete la planul pentru a doua zi. — Poate că nu ți se pare interesant ceea ce spun, a spus el frecându-și mâinile prelungi și subțiri, ca niște tentacule albe. Însă este extrem de important pentru tine, dacă vrei să-l găsești pe angalok. Privi în jos și într-o parte, cu pudoare, știind că lovise în plin și că în clipa aceea abia mai respiram de curiozitate. — Știi unde
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și femeie, copil și bătrân, vierme și Dumnezeu, totul învelit într-o febră năucitoare. Dar, deși eram totul - câtă frustrare! câtă neîmplinire! câtă nebunie! cât dor! De parcă totul, ca să se rotunjească într-un Hipertot de negândit, de neatins decât cu tentaculele fierbinți ale febrei și pasiunii, s-ar fi acuplat cu nimicul, cu vidul ruinat și viermănos. Eram bolnav de dorul de a deveni Dumnezeu. De când o celulă plină de vițelus din burta mamei mele fusese sfâșiată de o celulă flagelată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îmi părea tot mai departe și mai inaccesibil. Țipetele himerelor, duhoarea 160 plantelor cadaverice îmi întunecau tot mai mult conștiința. Mă aflam încă la o distanță uriașă de soare, când acesta, pe neașteptate, emise către mine un filament orbitor, un tentacul de flacără, care m-a înglobat și m-a absorbit în aurul pur, imaterial, din adânc. Eram, da, în Cartea atâta visată, eram Prințul-Spermie gata să-și îmbrățișeze Prințesa-Ovul în cerul pur al Celei-mai-frumoase-pouești-de-dragoste, în nunta totală, în adevărul ultim
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
taxinomic. Am străbătut repede culoare întunecate în care se deschideau ferestrele dioramelor mici, înfățișînd, prin mulaje vopsite grosolan, viața în cambrian, silurian, devonian (doar niște forme subacvatice, greu de identificat, un soi de moluște cu cochilia conică, nerăsucită, și cu tentacule la bot, apoi un soi de știuleți de porumb de un galben nenatural, prinși de fundul oceanului cu pedunculi subțiri), carbonifer, permian, triasic, jurasic, cretacicul cu reptilele lui caraghioase (Gina se strâmba de râs privind "marele" Tiranosaurus rex, de vreo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culoarea ambrei, cu nenumărate falduri și ondulații. Moluștele aveau ca vedetă uriașa caracatiță, palidă și grețoasă în borcanul ei gros cât o conductă de canalizare; alături se afla nautilul cu cochilia sa portocalie striată cu negru, cu mănunchiul său de tentacule pornind chiar din ochi. Și apoi nenumăratele insectare, prin fața cărora am trecut scoțând tot felul de exclamații, de parcă am fi inspectat fauna stranie de pe altă planetă. Cum erau posibile atâtea forme hidoase ale materiei? Mai întîi termitele, mișunând în cuibul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei“ numai sub această formă. Dansul lui Hipoclid este inspirat de apariția absolutului în el; restul se petrece undeva jos, în vizibil și convenție. Divinul este un fel de senzație în care organele de simț au fost absorbite, asemeni unor tentacule retrase care, în loc să aibă contact cu ceva exterior, palpită înghițite într-o cădere înăuntru. Putem oare spune că divinul este o percepție în care senzațiile nu transmit nimic? Atunci când percepția s-a întors în sine și a devenit chiar sursa
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
este altfel decât ceea ce „este“. Aproape ca o simplă izbucnire din sine, ca ceva care se petrece fără nici o intenție, subiectul iese din carapacea izolării sale - și, brusc, se aruncă cu un gest scurt și comprimat, în afara sa, ca un tentacul scos atâta doar cât să simtă că această bruscă ieșire de sine produce un act care se repercutează asupra lui însuși, un act de posesiune. Este ceea ce face conștiința, acest act „de conștiință“ prin care un subiect devine în mod
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sine produce un act care se repercutează asupra lui însuși, un act de posesiune. Este ceea ce face conștiința, acest act „de conștiință“ prin care un subiect devine în mod reflex propriul său instrument de regăsire în sine; sau, astfel spus, „tentaculul“ prin care subiectul își palpează propria sa realitate, „brațul“ unui act prin care subiectul se „apucă“ pe sine și se posedă, ca prelungire a sinelui în actul prin care acest sine se „are“ pe sine. Conștiința este instrumentul sinelui prin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]