1,090 matches
-
nu o reflectă în mod necesar pe cea din urmă. Prin contrast, o abordare holistică vede dinamica întregului ca perpetuându-se de la sine (Ibidem, p. 367). Aceste criterii se pot aplica unei tipologii care vizează explicit și integral ansamblul de teoretizări realiste. Ea distinge între realismul clasic, realismul structural (exemplificat prin contribuțiile lui Waltz și Mearsheimer și, în secolul al XVIII-lea, ale lui Rousseau) și două reacții contemporane față de realismul structural: realismul neoclasic și realismul alegerii raționale (Dunne și Schmidt
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
relative ca obstacol în calea cooperării) împărtășesc, în mare, viziunea despre știință a lui Waltz. De aceea a și fost relativ facilă încorporarea acestor contribuții, pentru a completa sau combate realismul structural waltzian. În alte tipologii, foarte multe dintre aceste teoretizări sunt asociate „neorealismului”. Tot în acest sens poate fi înțeleasă și dezbaterea între neorealiștii și neoliberalii adepți ai alegerii raționale, care l-a făcut pe Robert Keohane să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o bază de elaborare a unor demersuri mai puțin parcimonioase, dar poate mai relevante din perspectiva politicii externe. Lucain-Dumitru Dîrdală NEOLIBERALISMUL Programul de cercetare neoliberal s-a conturat, începând cu anii ’80, pe fondul nevoii de reconsiderare și reconfigurare a teoretizărilor liberale și instituționaliste, a căror influență intrase într-un aparent declin. Evoluțiile din politica internațională, în primul rând deteriorarea raporturilor între superputeri în primii ani ai administrației Reagan - se vorbea despre un nou „război rece”, izbucnit odată cu lansarea Inițiativei de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în general, pentru teoriile funcționaliste. Literatura consacrată integrării europene a adus în centrul atenției un program de cercetare numit „neofuncționalism”, printre ai cărui exponenți s-au numărat teoreticieni precum Stanley Hoffmann, Karl Deutsch și Ernst Haas. Neofuncționaliștii au influențat semnificativ teoretizările liberale (pluraliste) în relațiile internaționale, prin tendința lor de a „dezagrega” statul, punând în evidență importanța birocrațiilor, elitelor sau opiniei publice în analiza fenomenului politic internațional. Din nou, integrarea regională europeană a constituit un domeniu predilect de cercetare: neofuncționaliștii au
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
trebuie subsumate unei teorii generale a interdependenței (Viotti și Kauppi, 1993, pp. 241-243). Literatura liberal-pluralistă asupra interdependenței este considerată a fi un precursor direct al programului de cercetare neoliberal. Trebuie menționat însă faptul că interdependența a fost abordată și în cadrul teoretizărilor realiste, fiind interpretată în special ca vulnerabilitate a unui stat față de altul - și, în consecință, având o conotație negativă. Studiile liberal-pluraliste nu au contestat dimensiunea vulnerabilității, însă au evidențiat o alta, extrem de importantă: interdependența ca senzitivitate. În această accepțiune, interdependența
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
statele implicate și de aria tematică vizată, situația este descrisă mai bine fie de realism, fie de interdependența complexă. Așa cum afirmă Keohane și Nye într-o reevaluare a lucrării Power and Interdependence, la zece ani de la publicare, ei au privit teoretizările realiste și cele liberale ca fiind nu opuse, ci complementare: Atât realismul, cât și liberalismul își au rădăcinile într-o viziune utilitaristă asupra lumii [...] [Ambele] sunt consistente cu asumpția că, în mare, comportamentul statului poate fi interpretat ca o activitate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a prezenta coordonatele dezbaterii neorealism - neoliberalism, trebuie menționat că între cele două școli a avut loc o „reconciliere” asupra unor teme care, anterior, făcuseră obiectul unor dispute. Astfel, neoliberalii s-au despărțit de abordarea politicii internaționale în termeni morali, caracteristică teoretizărilor liberale din anii ’30-’50, considerând statul ca fiind egoist și maximizator de utilitate. În al doilea rând, tratând statul drept principal actor în relațiile internaționale, neoliberalii și-au cucerit rigoarea analitică cu prețul trecerii în plan secund a actorilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
exemplu, problema imigrantelor, a refugiatelor, munca la negru și traficul de carne vie, violența împotriva femeilor pe plan internațional, cercetarea teoretică și incriminarea victimizării în masă a femeilor, în timpul conflictelor ș.a.). Feminismul marxist se înscrie în a doua etapă de teoretizare menționată în introducerea acestui capitol genul ca punct de sprijin pentru critica teoriilor și practicilor internaționale consacrate. Caracteristică feminismului marxist este înțelegerea relațiilor de gen ca elemente constitutive ale relațiior sociale, ca instituții fundamentale pentru bunul mers al societăților, întemeiate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
greu perceptibile. Feminismul teoriei critice încorporează distincția fundamentală operată de Robert Cox între teorii orientate spre rezolvarea problemelor și teorii critice. Astfel, feminismul teoriei critice în relațiile internaționale nu își propune cercetarea obiectivă a unor aspecte din relațiile internaționale, ci teoretizarea contestatară a structurilor hegemonice de cunoaștere și de putere existente, completată prin reflecția asupra surselor de transformare a sistemului prin identificarea și cultivarea forțelor sociale cu interese contra-hegemonice. Feminismul teoriei critice, aidoma teoriei critice, aduce în plus reconsiderarea rolului și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu interese contra-hegemonice. Feminismul teoriei critice, aidoma teoriei critice, aduce în plus reconsiderarea rolului și valorii urmăririi evoluțiilor istorice care au modelat actualul sistem internațional, instituțiile și practicile care îl constituie, precum și conceptele care îl descriu. Problemele de pe agenda de teoretizare și cercetare a feminismului teoriei critice se referă la dinamica pieței la nivel global, la dinamica și structura capitalurilor, la termenii comerțului global, la doctrinele și programele organizațiilor internaționale (Organizația Internațională pentru Migrație, Organizația Internațională a Muncii, Banca Mondială, organizații
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în relațiile internaționale, axată pe evidențierea, analiza și critica asumpțiilor de gen implicite domeniului, așa cum a fost el definit și teoretizat până în acest moment. Feminismul perspectival consideră că identitatea istorică, socială, de gen a autorului, a teoreticianului influențează modul de teoretizare. Identitatea masculină a tuturor autorilor de relații internaționale constituie una din explicațiile faptului că atât disciplina, cât și realitatea internațională sunt înțelese și proiectate confom unei viziuni masculine asupra lumii. O observație este crucială aici: feminismul perspectival nu afirmă că
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care preocupările despre ceea ce există în relațiile internaționale se îmbină cu preocupările despre cum putem cunoaște ceea ce există. Alături de unele scrieri ale feminismului teoriei critice, este un alt curent care parcurge toate cele trei etape identificate în introducerea acestui capitol. Teoretizarea este făcută dintr-un punct de vedere și de cunoaștere asumat al femeilor și se centrează pe femei, cu valorile lor, existențele lor și modul în care ele au existat dintotdeauna întrețesute în lumea internațională, dar invizibile. Experiențele pe care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
una dintre liniile de argumentare importante ale feminismului perspectival, J. Ann Tickner, una dintre primele și cele mai reputate autoare feministe din relațiile internaționale, afirmă în cercetările sale că universul feminin este unul relațional prin definiție, nicidecum competitiv sau dihotomic. Teoretizarea lumii internaționale dintr-o asemenea perspectivă, relațională, a necesității și inevitabilității raporturilor cu celălalt (stat, organizație, țară vecină) pentru propria existență, prin opoziție cu lumea eminamente conflictuală a teoriilor consacrate, poate avea un impact semnificativ asupra teoriilor și practicii internaționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Este o tendință reflectată treptat, chiar dacă încă insuficient, în ideea de empowerment din teoriile dezvoltării și în conceperea programelor de cooperare și asistență internațională cu țările în curs de dezvoltare conform unei asemenea viziuni. Feminismul postmodern este un curent de teoretizare a relațiilor internaționale care a câștigat teren mai ales în a doua parte a anilor 1990 și în anii 2000. Desigur, dacă este să respectăm ideile postmodernismului în general, asocierea dintre feminism și postmodernism este problematică în sine, câtă vreme
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
problematică în sine, câtă vreme postmodernismul contestă orice esență obiectivă, „naturală” a realității, inclusiv o identitate comună a femeilor în spațiu și timp, care ar putea alimenta o abordare feminisă. Cu toate acestea, feminismul postmodern este adoptat ca linie de teoretizare distinctă în relațiile internaționale de autoare precum Christine Sylvester, V. Spike Peterson, Anne Sisson Runyan. Cu precizarea că feminismul postmodern este mai degrabă o sumă de contribuții critice la înțelegerea politicilor mondiale, nu a relațiilor internaționale care presupun posibilitatea împărțirii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Sylvester, V. Spike Peterson, Anne Sisson Runyan. Cu precizarea că feminismul postmodern este mai degrabă o sumă de contribuții critice la înțelegerea politicilor mondiale, nu a relațiilor internaționale care presupun posibilitatea împărțirii lumii în intern și internațional, acest curent de teoretizare este susținut de majoritatea autorilor postmoderni ai disciplinei, chiar dacă nu sunt feminiști (de exemplu, R.B.J. Walker, James Der Derian). Teoretizarea feministă postmodernă este de altfel, la rândul ei, o sintagmă improprie, pentru că feminismul postmodern înseamnă atacarea epistemologică și metodologică a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la înțelegerea politicilor mondiale, nu a relațiilor internaționale care presupun posibilitatea împărțirii lumii în intern și internațional, acest curent de teoretizare este susținut de majoritatea autorilor postmoderni ai disciplinei, chiar dacă nu sunt feminiști (de exemplu, R.B.J. Walker, James Der Derian). Teoretizarea feministă postmodernă este de altfel, la rândul ei, o sintagmă improprie, pentru că feminismul postmodern înseamnă atacarea epistemologică și metodologică a teoretizării existente, deconstruirea ei, a conceptelor pe care le vehiculează, devoalarea dependențelor interne ale dihotomiilor-cheie ale domeniului. Acuzând discursul raționalizant
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este susținut de majoritatea autorilor postmoderni ai disciplinei, chiar dacă nu sunt feminiști (de exemplu, R.B.J. Walker, James Der Derian). Teoretizarea feministă postmodernă este de altfel, la rândul ei, o sintagmă improprie, pentru că feminismul postmodern înseamnă atacarea epistemologică și metodologică a teoretizării existente, deconstruirea ei, a conceptelor pe care le vehiculează, devoalarea dependențelor interne ale dihotomiilor-cheie ale domeniului. Acuzând discursul raționalizant, logocentric al relațiilor internaționale ca fiind unul masculin, care forțează în tipare opresive, prin acte de cunoaștere, deci acte de putere
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care o percepi ca fiind cea mai puternică sau cea mai probabil să câștige înfruntarea, cu scopul de a obține diferite beneficii relative. Pe baza acestor două mari modele de gândire a construcției alianțelor se structurează trei mari direcții de teoretizare a politicii alianțelor. Prima o reprezintă de realismul clasic și modelul balanței de putere al acestuia. În Politics Among Nations, Hans Morgenthau (reprezentant al acestei direcții) susține că există o caracteristică inerentă a sistemului internațional - aceea de a fi ordonat
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
epistemologice, axiologice și metodologice. Privite în ansamblul lor, contribuțiile feministe nu vorbesc doar despre prezența nevăzută a femeilor în relațiile internaționale, ci, mult mai mult, despre construcția feminității și a masculinității, despre modul în care cele două „se ascund” în teoretizare, despre dihotomiile înlănțuite care structurează întreaga gândire de inspirație occidentală. În acest sens, vezi capitolul din acest manual dedicat teoriilor marxiste din relațiile internaționale. O prelucrare a unei definiții date de Keohane și Nye (1977). În timp ce feminismul perspectival se impune
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Încercări de sistematizare a noțiunilor utilizate pentru a descrie această formă specifică de migrație se numără articolul lui Dorin Dobrincu, care preia explicația oferită pentru termeni ca emigrație sau exil din Dicționarul explicativ al limbii române, ceea ce păstrează efortul de teoretizare În zona generalului. Din acest punct de vedere, definiția propusă de Mihai Pelin se plasează În aceeași sferă a generalului, căci, spune el, „termenul de emigrație acoperă situația generală - și majoritară - a cetățenilor născuți În România care au părăsit țara
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
creatori talentați care operau Într-o societate În plin avînt, ce se scălda În binefacerile economice, sociale și culturale ale perioadei interbelice. Unii arhitecți români stabiliți În străinătate, ca Șerban Cantacuzino, merg mai departe propunînd o interpretare cvasiprotocronistă (În filiera teoretizărilor arhitectului Constantin Joja) a arhitecturii tradiționale țărănești, prezentată ca un fel de modernism avant la lettre. Cu toate că Își declară neștiința, comentatorii străini reperează cu ușurință acest filon mitizant din discursul românesc exportat. Arhitectul și teoreticianul britanic Neil Leach găsește că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Viața românească”, „Poezia”, „Cuvântul liber”, „Meridian”, „Ion Maiorescu”, „Adevărul”, „Gând românesc”, „Presa Olteniei”, „Viața”, „Vremea” ș.a. Încercările critice ale lui I. (autorul le denumește „imagini critice”), bine aduse din condei, cu formulări norocoase, denotă un spirit cultivat, cu apetit pentru teoretizări. De altfel, ele capătă uneori alura unor studii. Atras și de filosofie, profesorul nu a apucat să-și publice lucrările, care s-au păstrat în manuscris. Indecis între nevrozele și nălucirile simboliste și estetismul parnasian, cu tenta lui de exotism
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
făcut decât să-i întărească latura romantică. Spre romantism era atras și prin obiectivele naționale și sociale ale întregii sale activități. De aceea, „obiceiurile veacului” și „culoarea locală” pentru care pleda Hugo au fost imediat încorporate de scriitorul român în teoretizările asupra artei și literaturii. În viziunea lui romantică și utopică, poezia însemna încununarea tuturor virtuților creatoare ale omului, mijlocul prin care acesta se poate asemui cu creația - și ea poetică - a divinității. La înaltele țeluri morale ale poeziei, în concepția
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
scris numeroase articole, prefețe, prelegeri care cuprind expuneri de principii estetice sau de teorie literară, reguli de stil, de prozodie și retorică. El are, în această perioadă, cea mai importantă contribuție la constituirea teoriei literare românești. Însoțind de multe ori teoretizările cu exemplificări din propria creație, ia în discuție varietățile stilului, unele chestiuni de versificație și de metrică, genurile și speciile literare, definite după normele clasiciste, dar exemplificate, de cele mai multe ori, cu opere romantice. Creația literară se confundă cu poezia și
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]