446 matches
-
hrănea din modestele rezerve pe care doctorul Ransome le acumulase de la pacienții muribunzi. Dar la 1 august, chiar și aceste rezerve se terminaseră. Jim și domnul Maxted cutreierau lagărul Împingînd cărucior, de parcă sperau că vreo Încărcătură de orez sau de terci ar putea răsări sub picioarele turnului de apă sau printre mormintele din cimitir. Odată domnul Maxted Îl surprinse pe Jim uitîndu-se la oasele de la Încheietura mîinii doamnei Hug, care ieșiseră din mormînt, la fel de albe ca și pista de aterizare de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să care sobe grele de tuci, și era acolo un ofițer, rudă cu Sadoveanu, care era mare ștab, și i-au adus mâncare bună, ceva, un pui fript, și ofițerul ăla a aruncat mâncarea și a zis că el mănâncă terci ca toți care erau Închiși și că nu mănâncă mâncare de la trădători, cum l-a operat fără anestezie pe unul Aurel Cioran la Aiud și cum i-a murit unul din băieți, Eme, chiar când a ieșit din Închisoare, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lua un șapte sau un opt, nu prea te simpatizează profesoara de română, pleci spre casă gândindu-te că poate există și alt adevăr, că poate alta e disperarea poetului, nu știi, bâjbâi și tu, și-ți flendurești bocancii prin terciul noroios de pe aleile parcului de lângă Stadionul 23 August. Taie o ploaie rece care cade necontenit de câteva zile și din ploaia asta răsar trei arătări și-ți zice unul: „Dă, bă, ceasul” și tu Încerci să scapi, dar te ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fotoliu și privea pe fereastră. La răsfoirea paginilor își ridica scurt privirea, își arunca ochii pe geam în „micul parc“, care, prin discreția lui, așa modest cum era, îi confirma forma cumpătată de viață. Macaralele se roteau, cuvele își vomau terciul gri, peste noapte apărură orașe satelit, autostrăzile se derulau continuu și acest fluviu de inovații care încă înainte cu un deceniu fusese resimțit ca o dispariție rapidă a ceea ce se moștenise devenise acum ceva obișnuit. Progresul era privit ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că eram cu gândurile în altă parte, dar nu era chiar o minciună. Mâncarea era etnică. Cred că ăsta e cuvântul corect. Am început cu niște felii subțiri de ren pe niște bucăți de carton, urmate de zebră și un terci. Nu știu exact ce era pentru că până mi-a fost adus, uitasem ce comandasem. Din vina lui Ed. —Hai să mergem undeva împreună în weekend, spuse el din senin. —Poftim? Nu o să te simți bine să lipsești de-acasă toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mâncăruri de ciuperci de la kașubi, am introdus în baracă chiar și mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite de mine. Caporalul contribuia cu sare și mânca cu mine din ciuperci. De atunci îmi place să gătesc pentru musafiri. Pentru aceia pe care mi-i mai aduce prezentul în casă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ne-o mai oferă, în serile de diapozitive, turiștii care fotografiază maniacal. „Aici vreau să mai ajung o dată cu Erna a mea, mai târziu, după ce s-a mai împrăștiat mirosul de praf de pușcă.“ E drept că mâncărica de ciuperci și terciul de urzici au făcut din mine bucătar și gazdă, dar premisele chefului meu, care nu m-a părăsit nici până astăzi, să amestec ingredientele într-o oală, să umplu asta cu aia, să le produc, prin adaosuri, un gust deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eram invitat la tăierea porcului, realitatea mă dezamăgea de fiecare dată, fiindcă era mult sub aceea evocată de maestru, era doar o simplă tăiere, ecou palid al vorbelor lui. Apoi am învățat să fierbem sângele în care amestecasem întruna cu terci de ovăz, cu măghiran aromat, și să vârâm păsatul ăsta gros în mațe de porc spălate, care să fie legate și să devină, astfel, cârnați. La sfârșit, șeful ne-a sfătuit ca, după măsura est-europeană, să amestecăm în umplutura cârnaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de skat din vremuri diferite -, pe masă vin felurile cele mai puțin rafinate. Oh, și ce plăcere când, după o partidă, cârnații prăjiți sau înăbușiți aburesc, când mațul bine întins plesnește sau când, tăiat fiind, își dezvăluie interiorul: stafide și terci, amestecate cu ghemotoacele de sânge închegat. Atât sunt de durabile învățăturile pe care acel bucătăr șef din Basarabia i le-a transmis gustului meu. „Dar rog frumos, domnii mei“, spunea el, „încă mai avem posibilități, încă nu gata cu porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă văd mergând împiedicat, după ce am învățat să fac asta de voie, de nevoie, în spatele plugului sau ducând calul de căpăstru, în timp ce țăranul trage brazdele. De mâncare era destul. Rămânea doar cealaltă foame, pe care n-o puteau potoli nici terciul, nici magiunul, dar care-mi alimenta nevoia, astfel încât ea devenea tot mai mare și mai indecentă. Dormeam într-o odaie îngustă cu un argat debil. E drept că în gospodărie mai lucra, ca mulgătoare, o fată din Prusia Orientală, strămutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de firea fricoasă pe care i-o crease oroarea căreia îi supraviețuise. În timp ce stătea pe vine lângă soba cu cărbuni și împletea ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii țărăncii care, drept plată, îi aduceau făină de secară și terci de ovăz, ea începea să se îndoiască ezitant de ceea ce tocmai fusese motiv de zâmbete, ca romanță pentru mai târziu: „Dar, băiețaș, tu chiar crezi că mai târziu o să se poată trăi din asta, din artă?“ Într-un ziar - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era un pas până în grădină, stătea în fiecare seară deschisă către apusul de soare. Pe aragazul cu două ochiuri găteam mâncăruri de linte, înșiram într-o tigaie de fontă heringi verzi și tot ce se găsea mai ieftin: cârnați cu terci, rinichi de batal, greabăn de porc. Duminica, atunci când așteptam musafiri, înăbușeam o inimă de vită umplută cu prune uscate. Iar ca mâncare de toamnă, ca garnitură la costițe de batal, se servea „fasole cu pere“. Așa se numește una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ele În burdihan, și-am rămas ca mulamentu. Pă când ăilanți să hăhăia neîncliftat și dă bunăvoie, rusticanu ne-a tăiat chefu, care și-a luat la purtare obrazu dă mormântare și chiar a dat cu cotu În blidu cu terci dă ovăz. Mă jur pă dumicatu cui te-a făcut pă matale, don Parodi, că-mi dădea fericirea cu leuca În mansardă doar la gându că bucătaru o să-i trosnească un pumnoi, fincă nici nu privea la lături, da Limardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
enigmă interesantă. — Domnilor, a continuat molcom Shu T’ung, Înmâloșata-mi istorioară a ajuns la memorabila noapte dân 14 octombrie. Îmi Îngădui să o consider memorabilă, pentru că burdihanul meu prost crescut și Învechit nu a știut să aprecieze porțiile duble de terci care erau Însăși decența și singurele merinde de pe masa lui Nemirovsky. Proiectasem cu inocență: a) să iau cina la Nemirovsky acasă; b) să-mi arăt, la Cinematograful Unșpe, dezaprobarea față de trei filme muzicale care, după spusele lui Nemirovsky, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cinematograful Unșpe, dezaprobarea față de trei filme muzicale care, după spusele lui Nemirovsky, nu o satisfăcuseră pe Madame Hsin; c) să savurez un lichior de anason În cofetăria La Perla; d) să mă Întorc acasă. Via și, poate, dureroasa evocare a terciului m-a obligat să elimin punctele b și c și să răstorn ordinea firească a reputatului alfabet al domniilor voastre, trecând de la a la d. Rezultatul colateral a fost că n-am plecat de-acasă cât a fost noaptea de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și o serie de volume de eseuri și proză jurnalistică. Pe(s)ceto [pesheto]. Jambon ușor din pulpă de vacă. Plaza de Mayo. Vestită piață din centrul orașului Buenos Aires, unde, prin tradiție, au loc majoritatea acțiunilor civice din capitală. Polenta. Terci din făină de mălai, asemănător mămăligii românești. Ponchillo. Un poncho, pătură-pelerină confecționată dintr-o țesătură fină și ușoară, În general de vigonie, care se poartă de obicei Îndoit și pe umăr, ca semn al eleganței. Proa, etc. Reviste latino-americane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un chip ciocolatiu și catifelat te face să arăți foarte sănătoasă și atrăgătoare. Și ce sens mai are să ne protejăm împotriva decesului de pe urma cancerului de piele, ce sens mai are să evităm soarele până la obsesie dacă mâine am putea fi făcuți terci de un autobuz? Oricum, nu eram bronzată. Îmi doream să fi fost. Ceea ce presupun că e aproape la fel de rău. Și eram complet pregătită să folosesc produse de machiaj ca să-mi prepar un bronz fals. Așa că machiajul meu nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pătimit pe unde a fost. A stat prin acele celule din care (așa am citit) erai scos ca să fii bătut ori să te plimbi ca un cîine prin curte ori să mănînci din nou bătaie. Înghițind ani de zile un terci cu viermi. Suportai insultele și pumnii și viermii și-i mestecai și pe-ăia, c-aveau proteine. Ți-era foame. Treceau patruzeci de ani. Și acceptai deodată să stai de vorbă-n fața reflectoarelor cu Păunescu. Prin acest aparent simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vile cu garduri de oțel cu vizor, ca să apucăm acum vremea gorilelor pe planeta dobitocilor și a turbării În așteptarea nu știu cui, Într-o nouă eră cînd oamenii mor mai frenetic, mai zguduit, mai uimiți ca niciodată, iluziile s-au făcut terci, nu asta e America pe care-o visam. Așadar Încă nu e gata. Totuși nu cred că aș face pactul lui Goethe, doar aș repune În funcțiune ghilotina. O Întîmplare povestită demult de Paul Simionescu: cînd a murit Stalin, profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chelnărița, Simon spuse: — N-ar trebui să comandăm ceva și pentru - cum o cheamă? Maria? — Cine? — Bona ta. — A, ba da. Ar trebui. Hilary o chemă înapoi pe chelneriță și comandă un hamburger. — Josephine ce mănâncă? întrebă Simon. — A, un terci scârbos care se vinde în borcănașe la supermarket. Intră pe o parte și iese pe cealaltă peste circa zece minute sub aceeași formă. E o treabă dezgustătoare. Și urlă tot timpul. Să-ți spun sincer, trebuie să plec undeva câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
capul lui, chiaburul îl socotea pe Mardare cel mai mare tolomac! Îndârjiți în sărăcia lor de veacuri (uneori, în Moldo-Valahia, doi tineri însurăței puteau să mănânce și dintr-un singur ou), plăcându-le sumanul subțire, cămașa de cânepă, căciula spartă, terciul de mămăligă, presărat cu puțină brânză, slana de Crăciun, de Anul nou și la Sfintele Paști, recomandarea acelui crai franțuz (pe care, cum îl chema? mi se pare, Henric al IV-lea), de a găti, duminica, o găină în oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu un box, Îi țintea fața. Eu eram pe balcon și fumam, ar fi trebuit să-l chem și pe Leac să asiste. N-am Însă curajul să scot nici un sunet. De-abia după ce Pârvu n-a mai mișcat, făcut terci și Întins pe șosea, mi-am chemat prietenii. Ei au chemat Salvarea. Pârvu n-a mai venit la Înmormântare. I-am dus caseta la spital i-am așezat-o pe pernă, alături de un buchet de flori. I-am zâmbit, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
alți doi partizani. Pereți scrijeliți de schije, nenumărate tuburi de cartușe trase, încărcătoare, urme de sânge. Pe podea, doi nemți. Unul dintre ei, este întins pe spate cu brațele în lături. Partea stângă a feței nu mai este decât un terci însângerat de oase zdrobite și carne sfâșiată. Celălalt căzuse pe burtă lângă fereastra tăiată în butucii de lemn. Scapă un geamăt de durere printre buzele crispate atunci când un partizan îl întoarce cu piciorul. Halatul de camuflaj este făcut ferfeniță. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mă lăsați! În ochii care încep să devină goi și fără strălucire, Marius întrezărește rânjetul morții. Abandonează privirea rănitului, îndurerat și frustrat de propria neputință: Sanitar! Sanitar! Grăbit, cu trusa agățată pe umăr, infirmierul își face apariția. Expeditiv, extrage din terciul însângerat zdrențele uniformei și pune un bandaj curat peste rană. Un gest mai mult umanitar, amândoi știu acest lucrul. Glonțul exploziv făcuse adevărate ravagii în abdomenul lui Suflețel. Sanitarul pleacă grăbit la un alt rănit. E grav, dom' locotenent? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu un cinism politic salutar, în acei ani când fanatismul începea să devină amenințător. Pe ea însă cei fanatici o incitau nu numai la durități de limbaj, ci și la cruzimi, când prindea câte unul în casa lor "îl făcea terci", oricine ar fi fost. Sufletul ei încercat și afectuos o făcea să nu fie temută, era însă (încă!) invulnerabilă sau mai bine spus ținută puțin deoparte în funcții de anvergură mijlocie, unde putea fi ea însăși fără prejudicii pentru marii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]