284 matches
-
echivalarea poeziei cu muzica, înțelegerea prozei ca artă a detaliului, "gratuitatea" artei, estetica tăcerii, a "urâtului", antiarta, problema influențelor și a izvoarelor, fantasticul, diletantismul, modernitatea, protocronismul, avangarda, angajarea etc. Ajunși aici, să menționez în treacăt că Lamparia e mefient cu textualismul și postmodernismul. Din lipsă de apetență. Mai multe fragmente au în vedere receptarea, în primul rând critica. Pe Lamparia nu-l satisface deplasarea accentului pe momentul receptării, prin care, crede el, se ignoră complexitatea stilului, autorul total, ceea ce nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la vremea aceea un asemenea punct de plecare pentru judecarea unei opere literare era totuși o noutate. Nici structuralismul promovat de Rene Wellek și Austin Waren nu pătrunsese pe piață, chiar dacă în Franța lui Rolland Barthes se trecea deja la textualism. O clasificare absolut subiectivă a criticilor e dată la paginile 125-126, pe clase. Din prima clasă fac parte G. Călinescu, G. Ibrăileanu, M. Ralea, T. Vianu, T. Maiorescu, dar autorul notează la subsol: "Evident, este percepția la vârsta de 22
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gândirea matematică, în care numărul și ecuația sunt principalele fundamente de exprimare a legalității universului. A sosit vremea, afirmă Theodor Codreanu, ca Ion Barbu să intre pe calea regală a antimodernismului și să fie scos din făgașele textualizării și ale textualismului, din care unii critici, foarte meritorii de altfel, aveau să-și facă o religie. Ion Barbu însuși protestase împotriva încorporării lui de către critică în modernism și chiar în avangardă. Theodor Codreanu consacră paragrafe substanțiale evoluției lui Roland Barthes, care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Coloșenco ori Nicolae Manolescu. Dând dovadă de erudiție și de o arie largă de documentare, autorul lămurește, în acest istoric al exegezei barbiene, o serie de concepte-cheie absolut necesare pentru înțelegerea operei lui Ion Barbu (cum ar fi ermetism, canonism, textualism și lista poate continua), fără a aluneca însă pe panta didacticistă, ci cu scopul de a scoate la iveală controversele numeroase și îndelungate stârnite în jurul poetului comparat în mod eronat cu nume din poezia franceză și germană. E drept că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în niciun canon poetic (nici chiar în propria formulă lirozofică)", p. 257) sau "Volumul (Ninge la o margine de existență) pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filozofare. Simți însă că amalgamul acesta e doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de generație. Scriitorul amintește mereu de "anii puși la CEC", "anii furați", "anii lipsă" etc. Încercând să recupereze timpul pierdut, lucrează într-un ritm epuizant, "ca un tractor" (cum afirmă undeva cu autoironică mândrie). Respinge, în bloc, literatura contemporană (modernismul, textualismul etc.), pe motiv că este "ne-suferită": "Noi nu avem o literatură de trecere între marii realiști dintre cele două războaie și moderniștii noștri inhermetizați. Într-o lume hipersătulă de proză, pot apărea și experiențe, dar în lumea noastră (în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a ieși în evidență. Doar scrie. Iar literatura ei, cultivându-și cochet diferența față de ce se poartă în materie de scris, iese în evidență. S-a spus despre ea că vine în continuarea suprarealiștilor, dar și că încheie capitolul numit textualism în literatura română. A publicat până acum trei cărți - poezie, fără a fi poezie în sens uzual -, iar acum pregătește un roman. În două cuvinte: Adela. Greceanu. Mireasa cu șosete roșii. După cum vezi, încep cu prezentul. Asta pentru că abia aștept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Dimov ), a făcut ca brusc numele meu să devină cunoscut. Nu știu câți dintre cei care s-au întrebat, pe bună dreptate, „cine mai e și Adela Greceanu asta“ au și citit. Nu-mi fac iluzii. Cred că destul de puțini. Cât privește textualismul, am fost un fel de monsieur Jourdain. Am făcut textualism fără să știu că așa îi zice. De fapt, n-am făcut nici un textualism. Am făcut povestea mea. Care a picat mănușă pe povestea lui Marin Mincu. El a avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Nu știu câți dintre cei care s-au întrebat, pe bună dreptate, „cine mai e și Adela Greceanu asta“ au și citit. Nu-mi fac iluzii. Cred că destul de puțini. Cât privește textualismul, am fost un fel de monsieur Jourdain. Am făcut textualism fără să știu că așa îi zice. De fapt, n-am făcut nici un textualism. Am făcut povestea mea. Care a picat mănușă pe povestea lui Marin Mincu. El a avut atunci un curaj nebun să-și înceapă ditamai antologia de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Adela Greceanu asta“ au și citit. Nu-mi fac iluzii. Cred că destul de puțini. Cât privește textualismul, am fost un fel de monsieur Jourdain. Am făcut textualism fără să știu că așa îi zice. De fapt, n-am făcut nici un textualism. Am făcut povestea mea. Care a picat mănușă pe povestea lui Marin Mincu. El a avut atunci un curaj nebun să-și înceapă ditamai antologia de poezie română actuală cu o debutantă, o „cvasi-necunoscută“, cum a zis Soviany, că de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de rasă (vezi relatările din Hall, 1986 și Gilroy, 1991). În orice caz, pînă în anii '80, studiile culturale de pretutindeni au avut o agendă multiculturală, deși preocuparea inițială față de apartenența de clasă a fost înlocuită în versiunile recente. 30 Textualismul avea (în cadrul "noii critici" din America de Nord și al altor abordări literare) o perspectivă unică, fapt care, pentru cîteva decade după cel de-al doilea război mondial, definea abordarea dominantă a artefactelor culturale din Statele Unite. Abordările poststructuraliste care s-au dezvoltat
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
critic literar cu o muncă de obicei ingrată, cu nervi, cu prietenii avariate, cu singurătate, cu relații încordate în mediul nu atât literar, cât... scribo-gășcar. Și tot la ,,astăzi" referindu-mă, consider că supralicitarea hodoronc-tronc a unor noțiuni vagi, gen textualism, postmodernism, critica literară ajunsă ea însăși literatură (sui generis) etc. a dus, de fapt, la dispariția criticii literare autentice, în spiritul și specificul ei ce trebuie să fie perpetue, transepocale. Rar cine mai încearcă să testeze literatura sub aspectul autenticității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scriitorii și teoreticienii români le-au Împrumutat desigur de la suprarealismul francez care, dintr-un joc și protest antiacademic, a ajuns În capitala Franței să decidă asupra „noilor canoane” În artă, creând grave confuzii, false valori și Îndepărtarea publicului de roman. (Textualismul este unul din aceste „orgolii” și n-aș avea nimic Împotriva acestui alt mod de a privi creația epică și nici contra promotorilor ei, amicii mei, Marin Mincu și Gh. Iova, dacă unii nu și-ar Închipui că pe această
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și, ratând, îi confirmă lui Nae Ionescu doctrina privitoare la rață, care, ea, nu pățește așa ceva, după cum și albina se adeverează, ca arhitectă, cu multe clase deasupra lui zoon politikon. Până aici e clar. Dar Țepeneag, părintele fondator, nerecunoscut, al textualismelor valahicești (bravat, la ocazie, până și de Iova), ce crede el... în chestiunea ratării? Credincios dogmei autonomiei semnificantului (care se autogenerează, marxturbându-se în draci, precum Materia, diabolectica leliță din centrul fantasmagoriilor Bărbosului Karl), el suputează că omul ratează pentru că îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spun că am avut vreodată antenă pentru proza lui”, a declarat criticul. Dar n-a avut antenă nici pentru Virgil Mazilescu, nici pentru Mircea Ivănescu, pe care îl compară, hodoronc-tronc, cu Macedonski, nici pentru Ion Mureșan, comparat cu Labiș. Din textualismul optzecist nu înțelege de fapt nimic; ca și maestrul său G. Călinescu, el respinge ideea de avangardă, face abstracție, după cum subliniază Marin Mincu (într-o serie de patru articole publicate în Cotidianul), „de estetica rupturii” și nu înțelege ce se
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Nu pare să le fi trecut prin gând talentaților publiciști din jurul Intervalului să semnaleze măcar această carte. E foarte posibil ca Mușina și Crăciun, teoreticienii generației optzeciste, să fi avut această viziune heracliteană asupra literaturii independent de mine. Tot așa cum textualismul lor și a altora din generație nu s-a inspirat neapărat din textele mele scrise în anii ’60 în România sau în anii următori în Franța. Dar asta nu înseamnă că în această înlănțuire supusă criteriului cronologic care e istoria
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
o alternare neobișnuită a ritmurilor și registrelor. „Marele bal” care e viața nu poate fi reflectat și esențializat artistic decât printr-un omolog „bal” textual, în care stau împreună, parcă în chipul cel mai firesc, tradiționalismul și avangardismul, simbolismul și textualismul, tiparul folcloric și infuziile livrești. E ca și cum poetul și-ar acorda toate instrumentele de care dispune, pentru a reuși astfel să domine incoerența funciară a realității; în fața sfidărilor morale ale acesteia, el se „apără” printr-o lirică „a insurgenței” (Ioan
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]
-
de vârstă literară între poezia, proza și critica grupului, iar analizele se îndreaptă deopotrivă spre genul proxim și spre diferența specifică. În sfera prozei primul este mai frapant, aici existând o omogenitate care nu poate fi regăsită în poezia generației. Textualismul, mitologia derizoriului, supralicitarea cotidianului sunt puncte comune din programul optzeciștilor. Cât privește sensul ei grav, proza încearcă o revizuire a perspectivei literare asupra socialului, opunându-se într-un mod radical viziunii asupra lumii preconizate de canonul oficial. În aceeași direcție
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
teatrale, prezintă spectacolele importante ale scenei românești din deceniul al nouălea. Dialog despre dragoste este o interesantă piesă de idei, un dialog despre dragoste și teatru. Personajele sunt Scriitorul (El), Criticul (Ea) și Femeia. Procedeul de construcție se apropie de textualism: „piesa” și realitatea se construiesc simultan, pe planuri temporale și ontologice în mod ambiguu distincte și care se vor uni în final. Povestea de dragoste (așa-zis „reală”) dintre Scriitor și Femeie se desfășoară paralel cu „scrierea”, care constituie celălalt
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
geografia literaturii române moderne și contemporane. Pornind de la o carte, exegetul conturează, dincolo de radiografierea esențială a discursului analizat, profiluri relevante de poeți, prozatori, critic. De asemenea, în demersul lui interpretativ, susținut de o serioasă, dar neostentativă armătură teoretică (tematism, semiotică, textualism), criticul procedează frecvent la inedite asocieri și referințe într-un larg cadru cultural. O altă serie de volume abordează și aspecte de istorie literară, văzute printr-o grilă modernă, fără însă a fi neglijată paradigma epocii respective. În această categorie
DUGNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat rezidă în deconspirarea intermitentă a iluziei referențiale, în autocomentariu, în desfacerea la vedere a mașinăriei textuale, operată cu grație și precizie, ingeniozitate, iscusință. Textul nu e însă ludic-autodistructiv și ar putea fi afiliat mai degrabă extremului modernism decât postmodernismului
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
autorul Societății spectacolului, - alături de alți marginali orgiastici adepți ai textului plăcerii sau angajați În aventuri politico-filozofice ale secolului al XX-lea - Sollers devine părintele unor scriitori preocupați În continuare de limitele rușinoase ale umanului, dar Într-o formă din care textualismul este aproape cu totul absent: Fédéric Beigbeder, Jean-Jacques Schull, Benoît Duteurtre și Dominique Noguez sunt cei mai cunoscuți dintre ei. Un altul, nume respectabil În literatura contemporană franceză, este Régis Jauffret. Lipsiți de suportul critic pe care li-l asigurase
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu totul absent: Fédéric Beigbeder, Jean-Jacques Schull, Benoît Duteurtre și Dominique Noguez sunt cei mai cunoscuți dintre ei. Un altul, nume respectabil În literatura contemporană franceză, este Régis Jauffret. Lipsiți de suportul critic pe care li-l asigurase predecesorilor voga textualismului, ei trebuie să se mulțumească cu puțin, cu fărîmele prestigiului unui Sollers el Însuși contestat ca scriitor, În anii ’90. Piesele și romanele lui Jauffret nu se pot reduce - prin tematică și scriitură - la coordonatele literaturii provocatoare dar tot mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Postmodernismului -, „Convingeri comuniste” din București), pentru metadiscurs și poietică - manifeste atât în creațiile în proză, cât și în cele lirice -, optzecismul va duce la modificarea criteriilor literarității prin interesul său pentru autenticitate și „poezia cotidianului”, realism și biografism, experimentalism și textualism. În acest sens, Cercul de critică literară condus de Eugen Simion - un autorizat cunoscător al mișcării de idei din critica europeană, calitate care se întâlnește benefic cu aspirațiile generației optzeciste - a contribuit în mod esențial la cristalizarea fundamentelor teoretice ale
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
Fărcășanu, șeful organizației liberale de tineret), Theodor Cazaban, Alexandru Vona, Dinu Pillat, Pavel Chihaia, dar și altii, sunt astăzi o generație nu pierdută integral, dar nici recuperată satisfăcător. Dinu Pillat, în al cărui scris poate fi detectat un soi de textualism avant la lettre, Al. Vona înlocuind curajos personajul cu individul, Pavel Chihaia scriind destul de camusian - credea Ion Negoițescu - Blocada, am fi avut, așadar, un val de prozatori poate existențialiști, poate mai apropiați de experiment, interesanți în orice caz, apți să
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]