266 matches
-
format din două prostituate, vă poate aminti de Quentin Tarantino. Iar limbajul, colorat, mai puțin violent decît o spune titlul, descinde dintr-o tradiție literară franceză unde, alături de maeștri ca Céline sau Louis Calaferte, Îi regăsim pe protagoniștii valului sexual textualist din anii 1970, Monique Wittig sau Tony Duvert. Față de literatura ultimilor, Însă, cea din Baise-moi nu ține atît să transgreseze limitele limbajului sau să depășească nietzschean literatura: narațiunea curge clasic, frazele scurte sînt expresia unei convingeri - și convenții - naturaliste, care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literar XX francez care n-au intrat În coliziune, pentru că teritoriile lor aveau multe puncte de contact. În 1977 apare romanul Fils al lui Serge Doubrovski care definește pentru prima oară În spațiul francez termenul de autoficțiune. Definiția lui este textualistă : « Încredințarea limbajului unei aventuri aventurii limbajului ». Cu toate acestea, În anii 1970 asistăm la o revenire puternică a eu-lui În literatură, anunțată de altfel de Michel Leiris Încă din 1946, cînd apare Aurora (scrisă Însă În plin suprarealism, În 1927
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
direct despre eroismul soldatului confruntat cu absurdul războlului, Les Champs d’honneur rămâne o carte excelent scrisă și plină de farmecului discret al detaliului - atribut tipic francez -, o cronică duioasă a unor vieți care au fost. Printre ruinele babelienelor construcții textualiste bântuite de spectre, abandonate, personajele anilor ’90 se strecoară pline de candoare - copii, uneori, copii Întârziați (persoanajele lui Rouaud nu sunt altceva), tineri excentrici sau fecioare trufașe, dezrădăcinați ce-și găsesc aici o terra incognita. Ceea ce-i aseamănă este În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau diferitele studii cu care a prefațat scrieri de C. Negruzzi, Gala Galaction și Vasile Alecsandri. Poezia lui C. e un spectograf al atitudinilor față de actul poetic, de la modernismul recuperator, prin care s-a impus generația ’60, și până la postmodernismul textualist al optzeciștilor. Într-o emisie domoală, discursivă cu discreție, poetul cultivă, încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
sentimental al soției anchetatorului, ceea ce duce la izotopia rolurilor într-un glisando abia disociabil, captând și alți martori sau apropiați ai celor două cupluri, cu destine frapant aemănătoare. O analiză de cea mai pură esență camilpetresciană și holbaniană e prelucrată textualist; discursul se autoscrutează (un personaj este scriitor), cu obsesia statutului aleatoriu și interferent al oricărei istorii, din clipa în care devine text, „urmă” a vieții. Romanul e, în fond, un monolog plural, trecut prin țevăria comunicantă a mai multor pseudovoci
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
un personaj este scriitor), cu obsesia statutului aleatoriu și interferent al oricărei istorii, din clipa în care devine text, „urmă” a vieții. Romanul e, în fond, un monolog plural, trecut prin țevăria comunicantă a mai multor pseudovoci, și dincolo de artificiul textualist, e sesizabilă frecventarea afină a prozei lui William Faulkner, Lawrence Durrel sau George Bălăiță. Prozatorul motivează poetic omofonia vocilor prin metafora-metasemn a destinelor multiple condensate într-o hieroglifă, zgâriată pe nisip, sub dogoarea soarelui înalt al verii. Prin volumul de
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
îmi apropii bine mâna de suprafața/ stupefiată, albă a hârtiei/ pe care să așez ca în fiecare zi/ semne, urme, picioare de păsăre” (Poemul despre mâna stângă). Volumul Drumul cu ființe (1990) aparține unui poet care se sincronizează cu generația textualistă. E momentul unei poezii a intrării în lumină, a nașterii, a increatului, dar și a trecerii „dincolo”. Gestul semnificativ, discursul ritualizat, efortul de a focaliza un sistem de „corespondențe” misterioase în raportul eului cu lumea și cu ceea ce se ascunde
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
când cu subțire ironie, femeia. Dar portretistica acestor proze tincturate de livresc (Proust nu-i doar o reminiscență de lectură, ci, ca și Mateiu I. Caragiale, se propagă în ondulațiile rostirii) și ispitite de ludic (aici ar intra micile cochetării textualiste) prinde un refief expresiv în regimul grotescului. Un grotesc dându-și mâna cu ciudățenia. Zurlii, haioși, trăsniți și alte soiuri de ipochimeni apar și dispar ca într-o părere. Ici plutind în grațioase volute peste acoperișuri, ca în onirismele lui
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
și citate din Odiseea ( a cărei versiune modernă se dorește a fi pînă la un punct, Întîlnirea, dovadă fiind în acest sens și titlurile capitolelor) da românului un foarte consistent aer de artefact. Povestirea Întîlnirea a fost scrisă în climatul textualist al anilor ’80, or românul păstrează, în mare, structura narativa a acesteia. De aceea, el pare rodul unei munci de bricolaj, de asamblare mecanică, la vedere, a unor elemente textuale de sine stătătoare. Un astfel de român din bucăți nu
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
politică și fără afiliere la grupări politice. O revistă a mișcării onirice, de ar fi putut să apară în anii ^70, ar fi fost una fără fundamentare politică, de curent pur estetic. Iată, azi, Marin Mincu editează Paradigmă, un buletin textualist, de mică circulație, ce e drept, publicație numai literară deși de direcție, nici ea raportabila, în vreun fel, la coordonate ale politicului. Deci putem concepe și azi reviste de direcție, atât ca Nicolae Breban, anunțând apariția uneia, ne lasă nelămuriți
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
și "La modernité" ( "Modernitatea" ) de Alexis Nouss, în colaborare, 2000. Eugen Simion îl califică de „prozator interesat de o nouă lectură a lumii” și remarcă pe de altă parte talentul lui de portretist. Criticul confirmă și apartenența romancierului la curentul textualist. Interviuri
Gheorghe Crăciun (scriitor) () [Corola-website/Science/297755_a_299084]
-
tazili de interpretare islamică, fondată la Basra de către Wasil ibn Ata (700-748), care susținea că Coranul este o lucrare creată, și că Dumnezeu nu vrea decât ce este mai bun pentru om, opinii neîmpărtășite de școlile Aș'aria și Ataria ("textualiste"), astăzi considerate ortodoxe. În 800, Bagdadul era cel mai mare oraș musulman din lume, primul cu o populație de peste un milion de locuitori. "Casa sa de înțelepciune" ("Dăr al-Ḥikma") era centrul intelectual al lumii musulmane. Filozofi precum al-Kindī (801-873) și
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Mihaiu, Virgil - Suflu poetic septentrional, în Steaua, anul XLIV, dec. nr.12, 1994; Dobrescu, Caius - Ineredibil dar adevărat, în Vatra, nr.3, 1995; Cistelecan, Al. - Revoltă fondului nostru necitadin, în Vatra, nr.3, 1995; Pântea, Aurel - Un dionisiac la masa textualiștilor, în Apostrof, nr.1-2, (56-5 7), anul VI, 1995; Borbely, Ștefan - Liderii Nordului, înPoesis, nr.9-10, 1996; Vasile, Geo - Poetica orbirii: divinație și viziune, în Baricada, nr.39 (349)17 sept.1996; Chioaru, Dumitru -De la alexandrism la vizionarism, în
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
Antonin Gregory Scalia (; ) a fost un judecător al Curții Supreme a Statelor Unite din 1986 până la moartea sa în 2016. Numit în funcție de președintele Ronald Reagan în 1986, Scalia a fost descris ca reper intelectual pentru poziția originalistă și textualistă a aripii conservatoare a Curții. Scalia s-a născut în Trenton, New Jersey. El a învățat la Xavier High School din Manhattan, și apoi la colegiu la Universitatea Georgetown din Washington, D.C. A devenit licențiat în drept la Harvard Law
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
Street Journal" și "Washington Times," că se informa preponderent de la radio și că nu citea nici "The New York Times" și nici "The Washington Post." Pe acesta din urmă el îl descria ca fiind „de un liberalism țipător”. Scalia a avut o orientare textualistă în ce privește interpretarea legilor, el considerând că sensul obișnuit al literei legii trebuie să prevaleze. În 1998, Scalia s-a opus ferm ideii de constituție vie, aceea că puterea judecătorească poate modifica sensul stipulărilor Constituției pentru a le adapta la schimbările
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
acelea ale populațiilor pieilor roșii americane (nu întîmplător unul dintre personaje poartă numele de Quingaguh, atît de asemănător cu numele ultimul mohican al lui Fenimore Cooper)”. Cătăin Badea-Gheracostea atrage atenția asupra temei atacurilor tahionice, despre care crede că „par artificii textualiste la începutul romanului - pînă la revelarea naturii lor la sfîrșitul său”. La rândul său, Voicu Bugariu observă că autorul „face abstracție de codurile cunoscute ale genului; prozele sale, născute parcă sub imperiul unei prea ridicate presiuni a inspirației, țâșnesc precum
Phreeria () [Corola-website/Science/332572_a_333901]