326 matches
-
imediat, lăcrimând și bătându-se cu pumnii în piept. — Ar fi o mârșăvie! — Curat mârșăvie! Ăsta-i cuvântul! Și ce-i cu năravul ăsta al dumitale de a... proceda atât de ciudat? Nu ești decât un... un spion! De ce ai ticluit scrisoarea aceea anonimă îngrijorând... o femeie atât de cumsecade și de bună la suflet? De ce, la urma urmei, Aglaia Ivanovna n-ar avea voie să scrie cui crede ea de cuviință? Te-ai dus astăzi acolo ca să te plângi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de azi, toate sunt deschise. Toate în afară de una, la etaj. Înțepenește și fixează dreptunghiul întunecos din priviri, ca și cum ar vrea să pătrundă cu ochii minții în încăpere. Știe cine se ascunde în spatele draperiei subțiri. Gallus, soțul ei. Numai el putea ticlui o asemenea murdărie. Stă acolo și-i spionează reacțiile. Își impune să avanseze cu pași calmi și măsurați. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar pe dinăuntru clocotește. Ce-și imaginează? Că o asemenea obscenitate o poate excita? Că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai puteau ține câinii. I-a înșirat o poveste lungă cu un copil bolnav, dar n-a consimțit pentru nimic în lume să dezvăluie cine erau necunoscuții aceia enigmatici. Ca și cum la Roma poți ține ceva ascuns! Gallus, sau amândoi, au ticluit până și numele animalelor, să fie pereche: Tullius și Tullia, așa cum pe cei dinainte îi chemase Cara și Carus. Reușește să zâmbească chinuit. Sigur că i-a pătruns șiretlicul de la bun început. S-a amuzat chiar, ca o proastă. N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mamă grijulie și-un băiețel bălai.” Vesela și nevinovata copilărie a humuleșteanului devine spațiu de sine stătător în care copilul exersează posibile îndeletniciri de ale țăranului de mai târziu, de prin părțile acelea. Așazisa ,,scenă de sfadă” între părinți, bine ticluită de mamă cu scopul de a-l bucura pe gospodarul ostenit cu jocul nevinovat al copiilor puși pe ,,drăcării”, este plină de umor domol, stăruitor în mintea cititorului. Tatăl este acela care pune capăt, într-un târziu, zarvei copiilor printr-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu groparul, unul face coșciugul, iar celălalt groapa, așa că el nu s-a rușinat să sape și groapa mortului, de vreme ce a învățat să facă coșciuguri. Căci decât tâmplar într-un sat, mai bine gropar, că masă și scaune își mai ticluiește omul și singur, dar pentru groapă tot are nevoie de altul. Nu-i ocară să muncești, ci să lenevești. Când rămâi văduv cu un băiat de unsprezece ani și o fetiță de șapte, trebuie să pui osul de vrei să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Căci doctorul Meyer ne spunea și ne asigura, firește cu părere de rău, că dintr-o grămadă de carne tăvălită prin noroi, cum ai fost tu când te-a vizitat dânsul, îndată după respingerea atacului, e imposibil să se mai ticluiască un locotenent de artilerie, chiar de și-ar aduna știința toți medicii din lume, și că numai mila lui Dumnezeu mai e în stare să te facă iar om ca oamenii... Pe urmă, când am aflat că ești pe cale de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și unul. Au fotografiat la petrecere pentru Tatler, am sugerat. Poate reușești să iei niște copii. A dat din cap. Am auzit despre asta, dar am crezut că nu e mare scofală. Cei de la relații cu publicul de la Mowbray au ticluit-o cât mai bine. Poți să faci o poveste să sune atât de plictisitoare încât nimeni să nu fie interesat de ea. Dar, odată ce știi că a fost o petrecere de logodnă - logodnicul zdrobit mortal de o sculptură în cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Gestul părea comic ca mișcarea urechilor iepurilor filmelor de animație, alias cartoons. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Trebuia să mă obișnuiesc cu o viață monotonă... Emil BRUMARU Trebuia să mă obișnuiesc cu o viață monotonă, fără hazard, ticluită din obiceiuri mici, aceleași până la sfârșit. Mă trezeam pe la șase dimineața, beam două cești enorme de cafea fără zahăr, deschideam computerul, mă uitam dacă nu am mesaje, pe urmă citeam câteva pagini din vreun clasic, Shakespeare în ultimul timp, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
mult. Uite și la Ovidiu, continuă ea în gând, pe el nimic nu-l poate atinge, nimic nu-l poate clinti din superba lui indiferență. Îi privi părul cânepiu, tuns după ultima modă, pieptănat într-o parte, cu firele bine ticluite la tâmple, orientate spre ceafă, îi privi ochii de culoarea mierii. El îi prinse privirea și pentru o clipă păru să coopereze cu ea, dar, nu, aluneca, era prea departe și prea puțin dornic să scurteze traseul, să afle ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
treizeci și nouă de legi ale adevărului, admițând că pojarul fusese stins, dar numai un costisitor recipient plin ochi cu apă de ploaie ar putea pretinde că i-a stins și amintirea. Încă de la ivirea zorilor, Nemirovsky și magul trudeau, ticluind un număr nelămurit și poate chiar nesfârșit de lampioane din bambus fraged. Iar eu, cercetând imparțial pirpiriile măsuri ale casei și șuvoiul neîntrerupt al mobilelor, am ajuns să cred că nesomnul meșterilor era zadarnic și că nicicând, poate, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prodent loc pă băncuța dân cuhne până când soarele s-a glisat În jos - fincă insolațiile la ginitori iera la ordinea zilei - până la opt și un-fârtai trecute fix, aplicând o bidinea dă negru p-un mobiler mic dă farafastâc, de-l ticluisem dân cutiuți dă zahăr Lanceros. Înșurubat la fix În fular, pencă răcelile ie dracu gol, am luat II, adică, am luat-o la picior pân cvartal până la domiciliu lu meșteru pretenar. M-am Împlementat ca dulău În ogeac la iel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fie vai și amar... dă cojocu’ mieu. Ș’atunci,... ce era să fac?,... ca să scap...de..., am zis... c-ai vorbit...contra regimului..., că îndemni oamenii...la răscoală...Da’, dă scris, n-am scris io,...că nu știam s-o ticluiesc cum trebuie... A făcut-o... ăl dă la raion... ajutat dă Balamia...” Se lasă o tăcere adâncă. Bătrânul începe să horcăie, semn că sfârșitul îi e aproape. “Iartă-mă,...’Mitrule taică,... și dă-mi dezlegare...să... nu mă chinui că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
el știut. Scularea, îi zice, somnul prea lung și lenevia distrug România, să fim vioi! O ia la întrebări: cum se simte, ce face, ce-a făcut, ce-a mai gândit, ce-a mâncat, nici n-o lasă să-și ticluiască răspunsurile, vine cu alte întrebări, o încurcă, se fâstâcește ca un copil și el află ce vrea. Îi e greu să-l păcălească. O obligă după aceea să mănânce. Are voie să mănânce orice, restricțiile sunt foarte puține, nu pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la sfârșitul tragediei și prin gura sibilei Teonoe, elementul cu care se unește sufletul celor morți? Suflet despre care prezicătoarea ne spune că-și păstrează conștiința nemuritoare tocmai pentru a se putea uni cu Eterul. Eidolon-ul, această iluzie, această cursă ticluită de zei, ar fi, așadar, constituit din aceeași materie ca și sufletul morților. Ambivalență a acestor forme impalpabile care pot fi niște simulacre, dar și niște umbre protectoare. Desigur, eidolon-ul lui Proteu nu apare niciodată pe scenă, deasupra mormântului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
numi în continuare... mon cher ami. Alexandra Marioritza. FINAL PASAJ RETRAS Manuc împături hârtia și o puse pe măsuța de alături. Era sceptic în privința autenticității scrisorii. Nu cunoștea scrisul Marioritzei și nici pe cel al pictorului. Oricine ar fi putut ticlui acele rânduri. Era o capcană? Sau chiar putea conta pe un ajutor nesperat venit din tabăra adversă? ― De fapt... ce vrei în schimbul acestui... acestui imens cadou... viața mea? Pictorul se răsuci. ― Evident, nimic de natură materială, Alteță. ― Sunt, iarăși, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-adevăr un insucces, dar pe măsura geniului meu. Nici nu se putea altfel. Ha, ha! Îți place cum am întors-o? Ha, ha! Istoria nu e decât o poveste convenabil ticluită. Oho!... Și istoricii se vor strădui să o ticluiască pe cât pot mai bine, nu pentru adevăr, ci pentru gloria Franței. În câte zile crezi că voi fi la Paris? ― În aproximativ două săptămâni. Aici am schițat cel mai convenabil itinerar. Verificat deja. Napoleon îi smulse harta din mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altul, butonii rochiței, ca și cum și-ar fi strivit păduchii ce-i mișunau pe suflet. Surâsul ei profesional, absurd și rece, reapăruse de astă dată, proaspăt zugrăvit cu roș și negru, să-mi ucidă gândurile și să-mi spargă fraza sentimentală, ticluită de piticul caraghios, din mine, convalescent în urma nenumăratelor mele atentate împotriva lui, săvârșite dar până azi neizbutite. - „Mult stimate domn”, - i-am scris lui Șvaițer, „omul care seamănă cu Massaryk s-a sinucis din cauza crizei, așa că suma ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o dovadă a nepăsării ei față de dânsul. Privind în sus, văzu cum soarele începe să coboare spre Mississippi la capătul lui Canal Street. Ceasul magazinului universal Holmes arăta aproape ora cinci. Începu să-și pregătească în gând câteva vorbe bine ticluite de reproș, menite să-i provoace mamei sale căința, sau cel puțin o stare de confuzie. Deseori era nevoie să o pună la punct. Îl adusese în centrul orașului cu vechiul ei Plymouth și în timp ce ea fusese la medic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o lăsase în cele din urmă mai moale. Lana deschise ușa și strigă spre cineva de pe stradă. — Hei, tu de colo! Nu sta pe trotuarul meu! — Lasă-mă te rog, ripostă o voce profundă de afară. Făcu o pauză ca să ticluiască o scuză. Sunt rupt de oboseală. Îmi odihnesc puțin picioarele. — Du-te și ți le odihnește-n altă parte. Cară-te cu rabla de cărucior din fața prăvăliei mele. — Te asigur că nu din voința mea m-am prăbușit aici, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sub stele, fiindcă mândria noastră e mai înaltă decât Cerul. - Eu știu toate aceste înțelepciuni de la bătrânul bulibașă Brandrabur, care a trăit aproape o sută de ani. El m-a învrednicit în ultimul ceas al vieții lui cu câteva vorbe ticluite pe care le port ca pe un talisman, având puterea și tăria unui testament. Mi-a spus: Să nu uiți, fiule, nimic din ceea ce ți-am zis eu acum. Să le spui nepoților tăi, ca și ei, la rândul lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
podeaua atelierului. Un sistem complicat de galerii și ecluze înăbușea orice curent de aer și crea, în mod natural, un mediu vidat, astfel ca aerul să nu opună rezistență mișcărilor perpetue ale materiei. Tot restul vieții a stat închis acolo, ticluind și meșterind cu ajutorul diavolului tot felul de mecanisme și mașinării perpetuum mobile. Bunicul ieșea foarte rar de acolo, ca să-și facă nevoile și nimeni nu avea dreptul să intre în atelier. O dată pe zi îi lăsam ceva de mâncare lângă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ci ca dor al memoriei înfiorate. Poezia leneșă se întovărășește cu o tehnică rudimentară ori barbar însușită. Nu există versificație spontană. Cele două celule se întredevorează în monstruozitatea versului facil. "Faire difficilement des vers faciles" n-a însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile, ci rara aventură a unui vers într-adevăr esențial. Pentru acest fapt preponderent, pregătit de timpuri cu mai mare avariție decât o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistență și Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
august 1779. Aici el arată că a făcut o adevărată afacere!... M-ai făcut curios. Ia să aud ce afacere a făcut „făclieriul” tău? Să nu creadă sfinția ta că „făclieriul” a făcut un zapis de mântuială. Nicidecum. El a ticluit unul cu cele toate la locul lor. „Adică eu, Gheorghie făclieriul, făcut am zapisul mieu la mîna...cuconului Gavril Conache 3 postelnic precum...am nămit cu chirie o dugheană făclierie pi Podul Vechiu într-un anu; și tocmala esti să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spălatul vaselor și mă postez în geam să văd, să ascult... două fetițe de vreo zece ani se sfătuiesc sub mărul de peste douăzeci de ani. Nu le deslușesc vorbele, dar le văd mișcările... una slăbuță tare și una grăsuță bine ticluiesc un plan, cum să cucerească mărul... până la urmă o văd pe cea grăsuță că începe să se urce. În fiecare an am văzut fel de fel băieți mai mici sau mai mari, dar fetițe nu prea... și mă interesează deznodământul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
dar el n-are ce da în vileag. Aflat sub amenințare, are de ales între două căi: fie rămâne prizonier în interiorul ambasadei până la izbucnirea războiului și atunci va fi dat pe mâna Gestapoului ca spion, fie trimite un mesaj cifrat ticluit de ei, cu informații false, și în acest caz va putea fi pus în libertate la momentul potrivit. I se arată filme cu imagini din lagărele de concentrare, este împiedicat să doarmă, este închis într-o celulă împreună cu neamțul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]