520 matches
-
pat. Păi, da, e o activitate senzuală făcutul unei cărți! (Râde îndelung.) D.P.: De ce obiecte ai nevoie în preajmă când scrii? M.P.: În general, la mine în casă nu se mai poate muta nimic, în nicio direcție. Casa mi-e ticsită de cărți. Și mi s-a întâmplat să scriu poeme în dezordine absolută, pe marginea patului, pe genunchi. Nu mă deranjează. Cu cercetarea e altceva. La cercetare, îți trebuie la îndemână hârtia, radiera, fișele, cărțile, pentru că manipulezi foarte multă informație
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
Sau: „E oare un popor un banc (unul de heringi sau. cu Bulă!), un cîrd de gîște, un tabun de miorițe?! (In timp ce Miorița-i un tabu!) E un popor echivalent cu un. ciopor?! E un popor un sac ticsit cu boabe, o inextricabilă bobină otova și-aceeași, - un «bobor»?!...". Sau: „Pavel Coruț & Olimpian Ungherea. In paranteză fie spus: un Gherea , altul, nu tot atît de olimpian, am mai avut; încît nu-i nici o catastrofă dacă-l dăm uitării pe
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
orădeană FAMILIA (nr. 2 din februarie 2012). Amărăciunea i-a fost provocată editorialistului de o revelație pînă întratît de veche că nu mai miră pe nimeni: cu o perspicacitate uimitoare, Alexandru Seres a constatat că minunata lume a literaților e ticsită de maculatură, impresie pe care ține s-o împărtășească cititorului sub forma unei scrisori imaginare: „Se scrie înfiorător de mult în România, dragă prietene. De cele mai multe ori despre lucruri fără importantță: tot soiul de nimicuri, opinii despre n’importe quoi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
evoluând asemeni unui desăvârșit maestru de ceremonii, combinând abilitatea unui Houdini cu suplețea acrobatului capabil să domesticească gravitația. L-am văzut reflectat în privirile fascinate ale prietenilor mei, Paula Apreutesei și Silviu Hotăran, în Aula Magna a Universității din Timișoara, ticsită cu studenți veniți să-l audă conferențiind despre inimă în cadrul Conferințelor Microsoft. Și chiar despre asta a vorbit, când chirurgical, când în regim metafizic, despre durerosul fapt de a simți că ai o inimă. Din cele câteva scene antologice "cu
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
gîndit. în Cei 45, Chicot, un raisonneur prin excelență, este mesagerul unui rege pe lîngă alt rege. Cei doi sînt dușmani de moarte, iar scrisoarea e menită să rănească. însă îi poate fi fatală și ambasadorului, conștient că drumul e ticsit de vînători de capete și de misive. Spre a se salva anticipat de toți și toate, Chicot deschide scrisoarea, o învață pe de rost, o distruge fără urmă, iar apoi traduce textul în latină. Odată ajuns la destinație, îl va
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
benefică precum exersarea frenetică a actualității. Doctorița care-i face o ecografie pacientului îi vede organele interne tremurînd aidoma elevilor în bănci la examenul de admitere. Același medic evaluează, timp de decenii, viscerele bolnavilor așa cum ai deschide sertarele unui dulap ticsite cu toate mărunțișurile de epocă. Nu lipsesc nici analogiile culturale. O infirmieră, cu fața întunecată inițial, se îmbunează brusc, cînd autorul îi dă toți banii pe care-i avea asupra sa, găsind un ton tandru precum o „Pieta afectuoasă". În
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
de vechituri, delicatele melodii ale harpistei stafidite, cu mâini schimonosite de artrită. Tropotele cailor de la caleștile care plimbă turiștii prin burg. În Schwedenplatz, un clovn și uriașele lui baloane de săpun. Copii și oameni mari alunecând pe trotinete printre rafturile ticsite de cărți, din librării. Sălile de lectură ale bibliotecilor - pline în plină vară, de dimineața până seara târziu. Prin fereastra deschisă a încăperii în care mă aflu răzbat mirosul cailor, mirosul Dunării, al viilor de lângă Grinzing. * Sunt în preziua plecării
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
banii și nu se cuvine ca vreo podoabă să le distragă atenția. Partea aceasta de jos a orașului se numește Business Center -Centrul de afaceri. Aici se află instituții comerciale, birouri, cinematografe. Trotuarele sînt pustii. În schimb, marginea drumului e ticsită de mașini. Ele ocupă toate spațiile libere de lîngă bordură. N-au voie să staționeze doar în fața gurilor de incendiu și a intrărilor, fapt demonstrat de inscripția: No Parking - Parcarea interzisă! Să găsești un loc unde să-ți lași mașina
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
seară, eram în San Diego, un oraș pe malul Oceanului Pacific. Trebuia să lăsăm undeva mașina ca să luăm masa. Ne-am vînturat prin oraș o oră bătută pe muchie, arzînd de dorința „să ne parcăm" pe undeva. Orașul era atît de ticsit de automobile, încît nu găseai loc nici măcar pentru una singură. Specificul unui orășel este dat nu de clădirile lui, ci de mașini și de tot ce este legat de ele: pompe de benzină, ateliere de reparații, magazinele Ford ori General
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
adevărul proferat de ele; 4. orgoliul netulburat al celui care le folosește; și 5. uscăciunea sufletească ascunsă în spatele acestui orgoliu. Să le luăm pe rînd. Cel dintîi simptom este jargonul non-intuitiv: e o constatare de bun-simț ca limbajul filozofiei este ticsit de concepte cărora le lipsește orice trimitere la realitate. Pur și simplu folosești cuvinte abstracte, golite de orice semnificație sensibilă, așadar termeni cărora, lipsindu-le vreun conținut intuitiv, ești silit să le dai tu unul din propria ta imaginație. Și
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
alta dar tot erau ele prea de multă vreme ținute la naftalină. Și ca să nu mai zică cineva că nu au fost scoase la aerisit, concertele de muzică românească, din recent încheiata ediție, au semănat cu niște frînghii de rufe, ticsite cu fel de fel de veșminte, care de care mai croite și mai colorate. Unele vînturîndu-și fasoanele în bătaia vîntului; altele camuflîndu-și peticele cu reținere sau, dimpotrivă, cu emfază. Și totul în numele unei democrații nivelatoare, fricative, dar și destabilizatoare, convulsive
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
de lăcătușărie, dar și cu gustări uriașe. În mai multe fotografii făcute prin clasa a zecea se vede cum - car, nu car ceva în mâini - stau cu umărul drept mai lăsat. Servieta și mai apoi sacoșele și pungile de plastic ticsite de cursuri, dicționare, caiete mari, zeci de cărți, sute de fișe vârâte în plicuri au fost calabalâcul meu de studentă la română-franceză. Adevărul e că, în tot acest timp scurs între 4 și 22 de ani, între grădiniță și Filologie
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
iarnă (stângul înainte de alegeri și dreptul după, numai în caz de căștig, altminteri alegătorul rămâne doar cu țopăiala), godaci, curcani, pui zburați, pește, ulei, zahăr, orez (vestitul UZO), pelerinaje la mănăstiri etc.etc" notează liberalul, precizând că "tejghelele electorale sunt ticsite cu marfă", iar "negoțul electoral este exceptat de la plata TVA". Vosganian mai susține că, astfel, ,,Parlamentul se transformă într-un fel de jgheab care se apleacă spre guvernare și mulți parlamentari se lasă să curgă, prin țevăria ademenelilor ori a
Vosganian: Cea mai tristă consecință a votului uninominal e decăderea umană () [Corola-journal/Journalistic/41434_a_42759]
-
o dată cu povestirea celor doi, depănată cu o dezarmantă naturalețe. Căci ce poate fi mai firesc - nu-i așa? - decât să călătorești peste 8 000 de kilometri, străbătând Bulgaria, Turcia și Pakistan, în autocare cu aer condiționat, dar și în autobuze ticsite de călători, bagaje, saci și... animale vii sau cu trenuri de un confort ce ne aduce amintite de băncile de lemn ale fostelor vagoane de clasa a III-a? Și totuși... La drum! „Ne-am adresat Ambasadei Indiei din București
Agenda2004-19-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282386_a_283715]
-
au adăugat sala Dalles, Galeriile Municipiului și Muzeul Literaturii Române, au găzduit Salonul municipal care, cel puțin în principiu, inaugura o nouă vîrstă a instituției și o nouă etapă în relația artiștilor cu spațiul public.. Așadar, în locul unei singure săli, ticsită de pictură și de sculptură, cum se întîmpla pînă atunci, această ediție-pilot a avut ca loc de desfășurare orașul însuși, înclusiv spațiile exterioare din fața Teatrului Național și a Institutului de Arhitectură. In felul acesta, sutele de artiști care au expus
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
aștepta în cafeneaua Nowa, la una din cele două mese așezate afară. Citea ziarul local, în care nesmintit cea mai interesantă era rubrica criminalistică relatând despre jefuirea pivnițelor cu gemuri și castraveți murați. Plecările lor turistice, în vacanță, cu skoda ticsită până la acoperiș, erau de temut. Erau îndelung pregătite, planificate în serile de sfârșit de iarnă, când zăpada abia a dispărut, dar pământul încă nu s-a trezit la viață; trebuia să așteptăm până avea să-și dea în sfârșit trupul
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
în Statele Unite, în anul 1985. Celor cinci ani de "însemnări la zi" din primul volum le corespunde în volumul al doilea o perioadă de 31 de ani. Și ce ani! 1954-1985. Sînt anii "reeducării" în care pușcăriile din România sunt ticsite de scriitori și de tot ce a însemnat elita intelectuală și politică interbelică. Începe micul dezgheț de după Raportul Hrusciov, are loc revoluția din Ungaria și, imediat după înăbușirea acesteia, noua strîngere a șurubului la nivelul întregului lagăr comunist. Trupele sovietice
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
se părea că altcineva deschidea ușa acelor imagini. Imaginea unei tinere care stă vizavi de mine în tren. Fata are în ureche un fir cu căști fine. Firul iese din poșeta întredeschisă pe care se vede eticheta Esprit. Trenul este ticsit de călători, dar fetei nu-i pasă, vorbește tare, cu o privire inexpresivă ațintită într-un punct fix. Vorbește mult, cu o voce tăioasă ca o mașină vorbitoare. Pe deasupra, stă și neobișnuit de drept. Poșeta e așezată pe genunchi ca
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
cuvânt hăcuit, tranșat, dezosat, tocat, dar și dospit la căldura propriei lui potențialități semantice. Odată descărnat, cuvântului nu-i rămâne decât să atârne de oasele lui strălucitoare: literele. Care se prefac în puncte sonore de sprijin. După care, înghesuindu-se, ticsindu-se, se transformă în trasee eufonice și, într-un anume fel, euforice. Efectul densificării slovelor se identifică în mare măsură cu fenomenul textural din muzicile hiper-eterofone ale sfârșitului de veac 20. Același Frédéric Acquaviva mărturisea: "j'ai souhaité découvrant avec
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
atmosferă bună în casă. Familia locuia într-o vilă din Hongo, cu multe camere, dintre care unele aranjate în apăsătorul stil occidental din Era Meiji. Printre slujitori avea și studenți, ceea ce explică numărul mare de cărți. Biblioteca și biroul erau ticsite, chiar și pereții holurilor fuseseră tapetați cu cărți legate în piele maro, cu litere aurii. Mama lui era o femeie care nu agrea neseriozitatea. Ocupa un loc de cinste în Liga Femeilor Patriote și o durea faptul că fiul ei
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
din copilărie, flash-uri, fragmente, detalii, senzații, impresii, chipuri. Mușcata care agonizează lent, din lipsa soarelui, într-o fostă cutie de măsline, într-o curte interioară lipsită de lumină, învecinată cu o pușcărie, ferestruicile încărcate cu borcane cu murături, casa ticsită de cărți, zecile de limbi străine pe care le vorbeau părinții, convingerea absolută că Cehov, Tolstoi, Vanea, doctorul Samoilenko nu sînt doar autori și personajele lor, ci vecinii de pe stradă, ființele din proximitate, percepția Ierusalimului, în care trăiește fragilul adolescent
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
un apéritif și să ne ducem până la atelierul lui Picasso unde trebuia să fie dineul. Mi-am pus pălăria nouă, ne-am dus în Montmartre și ne-am întâlnit toți la cafenea. Când am intrat împreună cu Gertrude Stein, încăperea părea ticsită de un grup în mijlocul căruia o fată înaltă și subțire își legăna în față și-n spate brațele lungi și subțiri. Nu mi-am dat seama ce făcea, oricum nu arăta a gimnastică, era ceva ciudat, ea însă era încântă
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
mondial și al Marii Terori din 37-38. Poeziile de dragoste mistică, versurile despre soarta poporului rus și mai ales Recviemul în care descrie experiența mamelor îndurerate care așteaptă să primească o veste despre viața copilului lor închis, îi asigură săli ticsite de fiecare dată cînd citește în public. Auditoriul îi știe pe de rost poeziile, pînă și acelea care circulă doar în samizdat (Recviemul). în 1940, la apariția volumului Din șase cărți Ahmatova este propusă pentru premiul Stalin. Reacția pe care
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
autoritățile au emis o lege care limitează la unu numărul cîinilor pe care o persoană are dreptul să-i țină în apartament; 3) Heinrich Zimmer descrie în Filozofiile Indiei un caz insolit de cerșetorie băștinașă: doi oameni poartă un pat ticsit de ploșnițe și bat din ușă în ușă, cerînd un ban de hrană. Dacă îl primesc, unul din ei se întinde în pat și se lasă invadat de ploșnițe, asigurîndu-le lor hrana, iar lui banul. Întregul ritual se sprijină pe
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
tratarea străinilor drept altceva decît niște barbari (non-greci) ar fi categorisito drept toleranță sinucigașă. Al treilea clișeu stă în obiceiul de a înălța rațiunea la treapta unei facultăți diriguitoare prin care Elada a atins luciditatea de cristal a unei țări ticsite cu gînditori silogistici, care detestau rătăcirile obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]