725 matches
-
ca să trăiască”. Au făcut socoteala cu ce mănâncă ei și au zis că cu aia nu se poate trăi. Nu luptau pentru viață: ei au murit primii. Medicamente nu existau, nu era nimic. Nu știu cum am scăpat noi. Eu am avut tifos exantematic - erau două tifosuri, dracu’ știe, le-am avut pe amândouă. Mama mea a venit cu mine Într-o cameră, că erau camere destule goale, și Îmi fierbea niște apă, nu știu ce... Nici eu nu mai știu ce, că, după ce am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
socoteala cu ce mănâncă ei și au zis că cu aia nu se poate trăi. Nu luptau pentru viață: ei au murit primii. Medicamente nu existau, nu era nimic. Nu știu cum am scăpat noi. Eu am avut tifos exantematic - erau două tifosuri, dracu’ știe, le-am avut pe amândouă. Mama mea a venit cu mine Într-o cameră, că erau camere destule goale, și Îmi fierbea niște apă, nu știu ce... Nici eu nu mai știu ce, că, după ce am scăpat cumva de tifos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tifosuri, dracu’ știe, le-am avut pe amândouă. Mama mea a venit cu mine Într-o cameră, că erau camere destule goale, și Îmi fierbea niște apă, nu știu ce... Nici eu nu mai știu ce, că, după ce am scăpat cumva de tifos, am rămas cu o tensiune mică și aiuram, știți? Nu știam ce vorbesc sau ce se Întâmplă. În sfârșit, așa am stat până În octombrie, când de la Scadineț ne-au dus, pe jos, până la Tivliv, pe malul Bugului. Când mergeam cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și aiuram, știți? Nu știam ce vorbesc sau ce se Întâmplă. În sfârșit, așa am stat până În octombrie, când de la Scadineț ne-au dus, pe jos, până la Tivliv, pe malul Bugului. Când mergeam cu coloana, Întâi au fost cei cu tifosul, apoi bătrânii - nu mai puteau să meargă, gata, nici o problemă, lua pușca și te Împușca imediat. Și așa am ajuns Într-o seară Într-un loc. Nu știam unde. Era o comună acolo, unde erau cazați nemții, și doi sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din ăsta și oamenii se duceau să mai mănânce din ăla. Cât de cât, și să știi că avea ceva substanță hrănitoare În ea. Ei, frig, foamete, fără mâncare, fără apă, fără nimic, a venit iarna și a apărut și tifosul exantematic. Păduchi - slavă Domnului, roiau păduchii. Nu aveai nici cu ce să te speli, nimic. Păduchi, tifos exantematic, murea lumea pe capete. În fiecare dimineață se scoteau Încă 10-20 de oameni afară, pe zăpadă. Cine mai avea câte ceva ieșea la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că avea ceva substanță hrănitoare În ea. Ei, frig, foamete, fără mâncare, fără apă, fără nimic, a venit iarna și a apărut și tifosul exantematic. Păduchi - slavă Domnului, roiau păduchii. Nu aveai nici cu ce să te speli, nimic. Păduchi, tifos exantematic, murea lumea pe capete. În fiecare dimineață se scoteau Încă 10-20 de oameni afară, pe zăpadă. Cine mai avea câte ceva ieșea la gard să mai schimbe. În rest... Cam 2.500 de evrei au fost acolo - bătrâni, femei, copii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dimineață se scoteau Încă 10-20 de oameni afară, pe zăpadă. Cine mai avea câte ceva ieșea la gard să mai schimbe. În rest... Cam 2.500 de evrei au fost acolo - bătrâni, femei, copii, bărbați... Soția domnului Iacob Davidovici: Spune cu tifosul... Bine, toată lumea a avut tifos, ce să mai... Am avut noroc, ce să vă spun... Noi, copiii, nu ne-am Îmbolnăvit de tifos - eu și cu soră-mea și cu mama am rezistat, dar tata s-a Îmbolnăvit. Era inconștient
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de oameni afară, pe zăpadă. Cine mai avea câte ceva ieșea la gard să mai schimbe. În rest... Cam 2.500 de evrei au fost acolo - bătrâni, femei, copii, bărbați... Soția domnului Iacob Davidovici: Spune cu tifosul... Bine, toată lumea a avut tifos, ce să mai... Am avut noroc, ce să vă spun... Noi, copiii, nu ne-am Îmbolnăvit de tifos - eu și cu soră-mea și cu mama am rezistat, dar tata s-a Îmbolnăvit. Era inconștient. În sfârșit, ca prin minune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
2.500 de evrei au fost acolo - bătrâni, femei, copii, bărbați... Soția domnului Iacob Davidovici: Spune cu tifosul... Bine, toată lumea a avut tifos, ce să mai... Am avut noroc, ce să vă spun... Noi, copiii, nu ne-am Îmbolnăvit de tifos - eu și cu soră-mea și cu mama am rezistat, dar tata s-a Îmbolnăvit. Era inconștient. În sfârșit, ca prin minune i-a trecut criza și și-a revenit. Între timp s-au Împuținat, au murit mai mult de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
porție mai mare de mâncare, că nu știu ce, dar când am ajuns În Obodovca, acolo toate erau bune și la locul lor, dar de mâncare nu aveam, Îmbrăcăminte nu aveam, bineînțeles, săpun nu aveam, se murea pe capete, de boală, de tifos, iar cine ieșea din perimetru era Împușcat. Era un comandant foarte rău acolo, În Obodovca, și la un moment dat era gata, nu mai puteam rezista. Eram umflați de foame, și tata, și noi, și tata se tot interesa, vorbea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
este cine să lucreze acolo. Autoritățile autohtone românești sunt Înnebunite să pornească această făbricuță, dar nu aveau cu cine. Cel dinainte plecase la armată. Și ce-i vine În cap lui tata? Zice: „Băi, noi aici murim de foame, de tifos, de ce vrei, iar pe mine abia mă mai țin puterile. Eu mă duc acolo și Îmi ofer serviciile”. El se pricepea să facă săpun, se pricepea la chestii de astea. „Băi, cum te duci, că n-ai voie să părăsești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am fost trimiși toamna și am apucat o iarnă groaznică acolo și oamenii mureau pe capete. Se cărau dimineața cu roaba cadavrele Înțepenite - le căra cine mai putea să ajute la treaba asta. Iar molima care a măcinat lumea era tifosul exantematic. Păduchi, păduchi... Mă scuzați, poate nici n-ați văzut dumneavoastră cum arată un păduche, eu cred că nu (râde). Multă lume nu știe cum arată un păduche. Îmi amintesc că tata stătea lungit pe jos... Asta după ce trecuse prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Păduchi, păduchi... Mă scuzați, poate nici n-ați văzut dumneavoastră cum arată un păduche, eu cred că nu (râde). Multă lume nu știe cum arată un păduche. Îmi amintesc că tata stătea lungit pe jos... Asta după ce trecuse prin acel tifos exantematic - a fost o fire mai robustă, mai rezistentă de nu s-a pierdut, pentru că medicamente nici vorbă, igiena era la pământ... În timp ce era bolnav, din cauza febrei și a stării groaznice, Își făcea nevoile pe dânsul, și-n momentul când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
oameni nici nu trebuie să vă spun. Majoritatea au murit În primul an, pentru că gerul era năprasnic, a secerat mii de oameni, care au murit și din cauza condițiilor extrem de rele și a totalei lipse de medicamente. Iarna au murit de tifos. Vara au murit din cauza dezinteriei, pentru că pe copaci existau fructe, oamenii le culegeau, dar nu s-au uitat că nu sunt bune de mâncat și foamea nu ține cont de nimic - majoritatea au murit În primul an. Pe urmă unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un șervet vechi am pus niște bijuterii și așa am trăit. Altfel nu veneam deloc acasă - cu cele 100.000 pe care le avea tata cu el nu se putea trăi patru ani. Iar rădăuțenii, cei care n-au avut tifos - că dacă aveai tifos se termina - au scăpat, că cei tineri ca matale au mai scăpat, că erau robuști, s-au salvat datorită lucrurilor pe care le-au avut și le-au vândut ucrainenilor. Toată colonia era o școală, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pus niște bijuterii și așa am trăit. Altfel nu veneam deloc acasă - cu cele 100.000 pe care le avea tata cu el nu se putea trăi patru ani. Iar rădăuțenii, cei care n-au avut tifos - că dacă aveai tifos se termina - au scăpat, că cei tineri ca matale au mai scăpat, că erau robuști, s-au salvat datorită lucrurilor pe care le-au avut și le-au vândut ucrainenilor. Toată colonia era o școală, un internat și În mijloc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Auschwitz, sigur că da. Ghinionul a fost că din Cernăuți o parte au venit cu noi, la Moghilău, pe care am putut să-i ajutăm cumva, iar o parte s-au dus la Berșad, iar acolo a fost catastrofal cu tifosul. Ce să vă mai spun? Poate vă amintiți detalii, Întâmplări pe care le-ați trăit, ceva personal... Vă amintiți vreun caz ieșit din comun? Cel mai groaznic m-a șocat cazul cu mătușa mea. Că atâția bătrâni au fost omorâți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
niște ucraineni, i-au bătut tare și unuia i-a fost fatal - a avut hemoragie și a murit. Au venit doctori, că erau o mulțime de doctori, dar dacă nu poți să faci nimic... Ne-am temut foarte tare de tifos - toată ziua se dădea pe jos cu petrol. Mai multe nu mai țin minte, poate s-au Întâmplat... Dar, domnule dragă, eu am 74 de ani și asta a fost pe când aveam 12 ani, gândiți-vă. Atâta am putut să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de ani este greu să-ți amintești tot felul de amănunte. Ce-a Însemnat pentru dumneavoastră acea perioadă petrecută În ghetourile din Transnistria? - Transnistria a Însemnat foame, frig, păduchi, boli și moarte. Din cauza mizeriei În care se trăia a apărut tifosul exantematic. Tatăl meu a contractat această boală. Timp de 14 zile, având febră foarte mare, a delirat, dar a supraviețuit. O mătușă de-a mea care s-a molipsit a decedat. Eu am fost bolnavă de febră tifoidă. A fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
distanțe mari - nu-l lăsam pe tata să iasă, de frică să nu fie Înhățat și trimis undeva la muncă. Era foarte frig - atât de frig, Încât pe pereți era mereu un strat de gheață. Mama s-a Îmbolnăvit de tifos exantematic, nu prea aveam bani pentru medicamente și hrană. Alergam cât puteam pe la dentiștii care o duceau mai bine, lucrau chiar, dar primeau și ajutoare de la rudele din țară. M-a ajutat mult dentistul Mohr, deportat din Vatra Dornei - m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
țară. M-a ajutat mult dentistul Mohr, deportat din Vatra Dornei - m-a ajutat să pot vinde puținele materiale dentare pe care le mai aveam. Când mama era În convalescență după această boală istovitoare, s-a Îmbolnăvit sora mea de tifos exantematic. Rugămințile noastre adresate domnului Nussbaum, care controla cazurile de Îmbolnăvire, de a o lăsa pe sora mea să fie Îngrijită acasă au rămas fără ecou. Ea a fost internată la spitalul de izolare, având și o bronșită acută. Cumpăram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dormeam deasupra mamei. Noaptea mama, Împreună cu Jigun Smil, desculț, În zăpadă, În frig, reușeau să fugă pentru a aduce hrană pentru ceilalți, care nu se puteau deplasa. Astfel am supraviețuit Într-o luptă nemaipomenită pentru viață. M-am Îmbolnăvit de tifos exantematic, ca și ceilalți din Încăpere. Ne-am Îmbolnăvit toți În afară de mama, care, fiind imună la boală, pentru că a avut-o În celălalt război mondial, a reușit să-i salveze și pe ceilalți, cu minimele mijloace pe care a putut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
avut-o În celălalt război mondial, a reușit să-i salveze și pe ceilalți, cu minimele mijloace pe care a putut să le folosească. Foarte mulți evrei au murit În acel lagăr, Înainte de eliberarea de către armatele rusești, În 1944, de tifos exantematic, boală și frig. Am trăit În permanență sub frică. Se perindau mereu trupe române, partizani, trupe nemțești. Odată niște soldați români au scos toți evreii din lagăr, pentru a ne Împușca. Erau deja pregătiți să tragă. Noroc că au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
duceam acolo, ne tratau bine, nu aveam ce să spunem de rău despre populația civilă. Numai primarul și persoanele din administrația locală cred că aveau rolul ăsta de a ne Îngrădi și de a face toate alea. În orice caz tifosul exantematic a măcinat foarte mulți oameni. Era chiar lângă noi o familie de medici care au murit, toți. Chiar medici fiind, n-au putut să se salveze. Asta a fost salvarea noastră, că mama și cu Jigun, care trăiește și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a introdus limba rusă. Și cu limba rusă am mers până În anul II de facultate. O perioadă foarte grea, cu secetă și cu tot felul, după război, plus tarele care și-au spus cuvântul după atâta suferință de copil. În afară de tifosul exantematic, care este o boală mortală, mai ales pentru un copil, foarte mulți au murit. În afară de asta am avut și scarlatină, la 11 luni... aici, În Iași, am stat cu mama. Poate din cauza asta v-ați făcut medic. Cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]