1,581 matches
-
chip de răul vostru! Tu nu știi pe unde-i intrarea în prăvălie, fetițo? Ia caută-mă pe-afară! Urgent! S-a stropșit stăpânul casei înainte ca fata să le fi adresat rugămintea pentru care a îndrăznit să le tulbure tihna prânzului. Umilită și rușinată, cu mirosul de tocăniță aburindă încă în nări, Vasilica s-a trezit numaidecât în mijlocul curții și apoi în stradă, ținând cu toată forța de cănița pe care o avea în mână. Vezi că pun câinii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cea mai ciudată ființă. Îți aduci aminte de vremurile acelea, în care ni se părea că nu există libertate mai mare decât "învoirea" de a părăsi, pentru câteva zile, România? Acum, când putem alege să trăim oriunde, jinduim la domestica tihnă a locului de baștină, punem la zid singurătatea rătăcitorilor plecați de bună-voie prin lume, acuzăm dezrădăcinarea... Am fost la Moscova și trăiesc aceste sentimente contradictorii. N-o să-ți spun că am fost fascinată de acest oraș, de oamenii ei simpli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scorburi, pe frunze, agățată de crengi, de copaci, pe pământ, fiecare pe unde a putut să se așeze, a amuțit și peste pădurea de fagi s-a lăsat o liniște de mormânt. Soarele încet a coborât pe după copaci, apoi în tihna lui s-a vărsat către asfințit, când viețuitoarele pădurii către culcușul lor s-au întors numaidecât. Spiritul pădurii, puternic emoționat, cu inima distrusă și sufletul zdrobit s-a așezat în genunchi și a închinat către cer o rugă: -Desfă, Doamne
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
asupra hârtiei și numai arareori îmi fac vreme pentru a privi mai cu atenție la cele din jur. Cât despre ceea ce se petrece pe vreme de război, aflu doar din auzite. Scriu, scriu, scriu. Cetatea e cuprinsă de liniște. O tihnă aparentă, în dosul căreia oamenii își duc viața așa cum știu ei. Meșterind, cultivând ogorul de dincolo de ziduri, făcând un pic de negoț, iubind, suferind, petrecând; pregătind viitorul război. Locuința mea, clădită din banii publici, este izolată, lângă unul din ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Să târguie. Alteori, fără treabă, parcă umbla într-adins, doar să tulbure apele. ...A trecut încă un an. Apoi încă unul; alți doi. În preajma Crăciunului, de fiecare dată, sosea scrisoare. Tim era om ajuns, dar pentru a trăi amândoi în tihnă și îndestulare, o ruga pe Donna Iulia să mai aibă puțină răbdare. Erau încă tineri și, sigur, mai înțelepți - se vor înțelege altfel, o asigura în ultima scrisoare. Donna Iulia împlinise treizeci și trei de ani. Arăta - ziceau bărbații - mai bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de soarele molcolm, liniștitor. Ce se va mai întâmpla? s-au întrebat iar târgoveții. Au fost și așa destule! Numai că după aproape trei ore, totul era neschimbat; nimic, de bine sau de rău, nu tulburase, așa cum se așteptaseră cu toții, tihna coborâtă, de o vreme, peste așezare. Nu o mai brodise Ceasornicarul, orologiul bătuse anapoda! Cine știe ce drăcovenie mai aflase ori mai scornise Pitpalacul! Să-i fie de bine, mașinăria lui o luase razna! Ce-or să-i mai râdă Scămoșatului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
barosanu’, îl tachinam în fel și chip) s-a gândit să ne cumpere trei piane! Așa că ne-am trezit în casă cu trei dinozauri și cu trei dresori. Profesori. Nu prea ne-a convenit, tocmai se întrezărea o perioadă de tihnă, dar padre știa una și bună; orice înclinație potrivită trebuia cultivată rapid! Dar, de data aceasta, lucrurile au stat altfel! Noi eram afoni! E drept, muzica producea asupra noastră un efect fascinant. Paralizant, mai degrabă, fiindcă în fața claviaturilor ne trezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
așa mai departe. Aproape ca în Delavrancea. Dar probabil asta-i soarta tuturor bunicilor: să observe, nu să gândească. Ajunge cât s-au tot gândit o viață, creierul mai trebuie să se și odihnească. Și exact în aceste clipe de tihnă cerebrală se așează, mai bine zis se trântesc pe banca mea două doamne ca să continue foarte zgomotos o discuție ce s-ar fi putut considera intimă: - Ei, soțul ca soțul, dă-l naibii, făcu una, fără să scadă decibelii. Dar
Ce mai consumăm?... by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7841_a_9166]
-
De-ar fi să plângă munții, pământul tremurând/ Și chiar de-ar fi în viață să fiu curtat de iele,/ Pe tine, ne-ndoielnic, te voi purta în gând.// Stimată doamnă ce astăzi îmi ești verde/ Iar mâine ruginie, în tihnă dormitând./ Pădure... te implor: splendoarea nu ți-o pierde!/ Iar eu, neîndoielnic, te voi avea în gând." Pastelul crește în valoare în ultimele două strofe. Frumoasă, deosebită, compararea copacilor cu niște feciori, apoi, apoi metafora răspândirii lor, ca marea, imensitatea
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
citiți Cronicarii în versiunea englezească a lui Andrei Bantaș, avînd cu totul alte nume (jocul pur suportă această infidelitate...), alte sonorități. Și-ar mai fi de transcris un mesaj aproape electoral: ,De vreți cu toți, în timpul nopții, un somn în tihnă să gustați,/ Nu faceți schimb de ilustrate cu cel primar din Cîrligați."
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
al limbii române. Cine parcurge vasta operă a lui Lazăr Șăineanu (23 aprilie 1859, Ploiești - 11 mai 1934, Paris), ignorând biografia autorului ei, este ispitit să creadă că acesta a avut o viață lină, care i-a favorizat elaborarea în tihnă a studiilor sale de lingvistică, filologie, folcloristică și istoria culturii, adică peste 30 de volume însumând multe mii de paginii. Adevărul, crud, este că, încă din tinerețe, a primit lovituri dureroase: când n-avea decât 19 ani, a murit tatăl
Lazăr Șăineanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7411_a_8736]
-
mai cald, probabil de la acoperișul încins și de la mărturisirile care începeau să curgă. Dar mai întâi, ca dintr-un ibric găurit, au picurat destui stropi de sinceritate, stropii s-au strâns într-un ochi de apă, mic, oval, licăritor în tihna amiezii, iar apa a prins s-o ia la vale, pe podele, un firișor subțire și curat, un lichid care se zărea și nu se zărea, fiind alcătuit, printr-un capriciu al chimiei, numai din vise, dezamăgiri, speranțe, răni, presupuneri
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
nervuri, fir de mătasă/ verde fluid, ochii mei micșorând/ străvezie și albă mireasă." Bucolică: "începutul de la prima/ și adormita muțenie/ mi l-am ținut drept în pumni/ fierbinte și crescut cheag/ de lan verde auriu/ Drept ca spinarea strămoșului/ în tihna taciturnă/ pe lavița pictată/ în liniștea ușor pășind/ a muierilor harnice/ spre biserica senină/ între șipot și țintirism./ Cuvântul l-am simțit cum crește/ din sfâșierea uscată/ a ierbii sub coasă/ din prelingerea metalică/ a laptelui proaspăt în găleată/ din
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
zbor frânt? Vă adresez întrebarea amintindu-mi că, într-un alt poem - Porumbeii din Chaillot - ,,zborurile zburlite, casnice, fără de zare" ale acestor păsări reverberau cu tristețea autoexilatului, nevoit să-și trăiască ,,soarta de cârtiță/ ce-și scobește în malul Senei tihna". - Mă veți crede sau nu, doamnă Ioana Revnic, dar nu știu ce înseamnă toate acestea! Este vorba de un poem-interogație; dacă aș cunoaște răspunsul, nu cred că l-aș fi pus pe hârtie. Asemeni filosofiei, până la un punct, poezia pune mai cu
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
lui Haneș, sau la simetriile migălite dintre o temă de Eminescu și o temă de Coșbuc, sclipiri de hazard care plac unui critic, spuneam, înzestrat mai curînd cu bucuria descoperirii, decît cu vanitatea dărîmării. Istoria retragerii lui Constantin Negri în tihna unui tîrg moldovenesc, de unde îl îmbie pe Kogălniceanu, cel prins de suflarea vremii, cu dulci și fără timp aleanuri literare, spune destule despre anumite afinități. Nu este, acest diarist răsfoind cu răsfățuri, dar cu o seriozitate refuzată multor cronicari ŕ
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
Cu Victor Rebengiuc. Istoria merge mai departe, cu fiecare dintre voi. Cu fiecare dintre noi. "Trăiește, trăiește, trăiește, trăiește..." îi șoptește, la final, mama fiului său. Mi-am permis să-mi petrec această noapte cu dumneavoastră, Lev Abramovici Dodin. În tihnă. Acum, apar stele pe cerul dimineții mele. Cu bine!
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
Z.Z. Puțintelea cu nota maximă!... Chiar îl interesară unele pasaje din lucrarea Orbului - pe care încă n-avusese timp s-o răsfoiască! - în care... ,Toți peste noapte dormeau și zeii ceilalți și oștenii Numai Zeus n-avea parte de tihnă, nu-l stăpânea somnul, Sta chibzuind cum să-l înalțe pe-Ahile Cinstea mărindu-i cu pierderea multor ahei la corăbii..." - Cum vremile se repetă, zise Trandafir cu înțelepciune mare, bre, cum acum suntem zei, oșteni, pleavă... Cum vremile repetă
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
anului va înfrunzi vița de vie peste case, plasmele, interzise ori distruse de penele dese de electricitate, vor dispărea de pe fața pământului, iar oamenii, îngroziți de viața aspră, vor deschide una câte una, toate cărțile uitate pe rafturile bibliotecii, căutând tihna vizitiului de car.
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
Zilele săptămânii (viața obișnuită cu activitățile specifice pentru fiecare zi a săptămânii). Viața în ștetl nu are nimic spectaculos. Botoșanii de la începutul perioadei ani interbelice sunt târgul arhetip, locul unde nu se întâmplă (mai) nimic, în care oamenii trăiesc în tihnă, viața își urmează cursul, reglementată de învățăturile transmise din generație în generație: ritualul vieții religioase în centrul căruia se situează marile sărbători și, în plan cotidian, ziua de șabat, mistica hasidică, deschiderea către cunoaștere, dragostea și respectul pentru limba idiș
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]
-
sunt cu precădere voioase și pline de vervă, altele mai liniștite și mai prielnice meditației, dar toate sunt pătrunse de un șarm desprins din mentalitatea metropolei danubiene: politețe și serenitate la suprafață, sprijinite pe valoarea centrală a vienezilor - Gemütlichkeit (confort, tihnă, armonie) -, iar în adîncuri dospeala surdă a patimilor, ambițiilor și viciilor. Deasupra, bolțile virtuții civice, dedesubt catacombele servind drept supapă instinctelor reprimate. Se înțelege că un astfel de mental colectiv este atras nu numai de elevația ierarhiilor, dar și de
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
zvonurile, sforăriile și taberele din politică, plăcutele plimbări la Șosea, satele ca niște cătune oropsite, periferiile ca niș-te sate mocirlite, cochetul parc Cișmigiu (...), indolența și mârșă-vii-le din tribunale (...), pușcăriile pline de vinovați și nevinovați, rochiile și bijuteriile fastuoase ale doamnelor (...), tihna mânăstirilor de câmpie și splendoarea unor moșii, precum cea a mitropolitului Nifon, de la Letca." (p. 51) Un neamț implantat într-un asemenea areal are toate motivele din lume să-și ia câmpii. Ce l-ar putea determina să renunțe? Un
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
său, făcut dintr-o ciupercă otrăvitoare, este un drog în toată regula, dătător de minunate efecte halucinogene. Cu delicată ironie transmite naratorul sfatul pe care dentistul l-a dat domnitorului: "...nu neapărat păsându-i de cabinetul lui abia inaugurat, de tihna motanului Siegfried ori de prietenii din Bucuresci, ci, așa, meditând la soarta principelui și a țării aceleia cu destul ficat de gâscă, cu mai multe butoaie de vin decât de bere, cu șarlatani și cereale, cu zarvă și tabac, și-
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
fi un om la vîrsta lui. - Ești nebun? -Încă nu. - Atunci de ce pleci? - Pentru că vine cîndva și o vreme a retragerii." În fața unei asemenea simplități demne, Cronicarului nu-i rămîne decît să-i ureze medicului Mihail Mihailide cît mai multă tihnă în postura de cititor nu doar al Vieții medicale, dar și al României literare. Absurdul ca normalitate În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 287), sub semnătura lui Alexandru Mușina, citim un text cu un titlu care intrigă: Mama mea e traficant de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
Apărându-și cu înverșunare propria independență, el apăra independența omului în general. În „versificare de ocazie” el scrie lui Gordin: E câte unul de-și vrea viața, Cât mai departe d-ăilalți toți. Și când se scoală dimineața, Vrea numai tihnă și confort. Dar eu vă spun că e prostie, Iar lui îi cer să-și scuipe-n sâni, Când peste tot se tot mângâe Cu pumni-n fălci, chiar de-s bătrâni. Chiar dacă nu-s așa aproape, Ci mai încolo
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
soldați în Albac, ba sunt destui și la Arieșu de Sus. Se plânseră că de la fiecare gospodărie se adună câte două ulcioare de unt. Grea viață, grea! Așa trecu vremea. Vorba umbla de la unul la altul, în timp ce se ospătau în tihnă și sticla de palincă făcea turul. Doar Dumitru, gornicul, era tăcut, mai mormăia din când în când, dar ochii îi erau pe cingătoarea lui Gavrilă, la mâna lui în cingătoare, la mâna lui pe pistoale. Apoi brusc, pe când bătrânul Maftei
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]