1,242 matches
-
Cu sânii pe omăt sub pleoapele-mi deschise Un înger rău îți patinează în vise, La mine în sărut un drăcușor A presărat un foc mistuitor, În ochi pe ciobul din oglindă Toți porumbeii tăi înghețați colinda Și noaptea în timpane Vocea ta îmi răsună, „iubito ești nebună, nebună...” Credeam că mor - nu mi-a ieșit figură Un calendar de cruci e carnea mea Abia la vârsta asta simt arsura Sărutului din noaptea când ningea...” (St. D.D.) Iubite, rănile din unghii
CRISTAL DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368526_a_369855]
-
spintecă liniștea cu un fluierat strident, locomotiva îi răspunde cu un pufăit. Sar pe prima treaptă a vagonului. Trenul se pune încet în mișcare. Gara stingheră rămâne în urmă. Urc mai departe și ușa se închide brusc, automat, scârțâindu-mi timpanele și mintea, cu zgomot sonor de fiare. E un accelerat ciudat, singuratic, cum n-am mai întâlnit până atunci. Ca întotdeauna, mă uimește schimbul locomotivei electrice, cu Diesel sau cea cu abur. Combinația fantomatică se petrece întotdeauna la vârf, înfăptuită
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
zboare cât colo. Jumătate era cu șindrilă, restul acoperit cu paie și stuf. Numai bună de muzeu! Directorul școlii era profesor de muzică. Îi plăcea să cânte la vioară, deci era un om sensibil și cu urechea dezvoltată, adică avea timpanul subțire, fîn. A auzit discuțiile profesorilor și a decis să se implice. A vorbit cu cine trebuia, adicătelea cu... popa. Era cel mai înstărit din sat. Nevastă-să, coana preuteasă, era și ea cadru didactic, învățătoare. Nu aveau copii. Multă lume
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
luptă a contrariilor care împinge perpetuum Răul într-o parte de drum, Binele intrând în scenă ori de câte ori este nevoie. Ca o mostră a trecerii prin aceste etape existențiale, este poezia Iubitelor din fața oglinzilor de cristal: „Clopoțeii iernii bat insistent/ în timpanele poeților îndrăgostiți,/ curând primăvara va tulbura/ imaginea cetății poeților/ cu glasurile îndrăgostițiilor contemporani./ Șchiopătând din iubire, măria sa Timpul/ își va înzăpezi clipele/ în limbile ceasului de la / Consiliul Popular, poeții vor jura iubire veșnică/ iubitelor din versuri diafane/ și sinelui lor
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
luptă a contrariilor care împinge perpetuum Răul într-o parte de drum, Binele intrând în scenă ori de câte ori este nevoie. Ca o mostră a trecerii prin aceste etape existențiale, este poezia Iubitelor din fața oglinzilor de cristal: „Clopoțeii iernii bat insistent/ în timpanele poeților îndrăgostiți,/ curând primăvara va tulbura/ imaginea cetății poeților/ cu glasurile îndrăgostițiilor contemporani./ Șchiopătând din iubire, măria sa Timpul/ își va înzăpezi clipele/ în limbile ceasului de la / Consiliul Popular, poeții vor jura iubire veșnică/ iubitelor din versuri diafane/ și sinelui lor
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
Aș vrea) Să botez locul și întâmplările Lângă cer Ferindu-mă de viscolul îndoielilor Al încovoielilor Ori țipetele dăltuite Pe poarta poemelor. Iubirea este foc ziditor În care dansează fulgere-n cercuri Clădind nemurirea! O voce răscolitoare se lovi De timpanul meu încins -Doar cei ce se golesc de sine devin cupe care se umplu cu focul sacru de Iubire! -Hristos a Înviat ! De atâta bucurie ! Eu parcă ma topisem Eram si totodată nu eram Mă depărtam, mă depărtam... Ușile, ușile
AUREL ANGHEL DESPRE ELENA ARMENESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367510_a_368839]
-
lume Mlădițele ei cedrii acoperă Din cer salvează această operă Cu dreapta Ta ai sădit-o anume Arsă a fost în foc și smulsă via Întoarce-Te spre noi și vom învia PSALMUL 80 Să cântați psalmi și bateți din timpane Dulce din psaltire și alăută Sunați din trâmbițe lume băută În viața fără sărbători orfane Mărturie a mai pus Iosif plecat Din pământ egiptean dar a auzit Limba pe care n-o știa izbăvit La coșuri chiar a robit de
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
150 Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui Întru tăria puterii Lui în veac Mulțimea slovei Lui să ne fie leac De bucurie-n calea sufletului Lăudați-L în glas de lanuri de crin Chiar în psaltire și în alăută În timpane și în horă de nuntă Să-l cântăm pe Domnul și celor ce vin Lăudați-L în strune și-n organe Și-n chimvale bine răsunătoare Cum în lanuri de grâu sorii stau stane Prin milostenia Ta ating culmea Chiar dacă
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
la mormântul unui rege. Acestea zicând, procuratorul își termină discursul și dădu liber trupelor, invitându-i pe demnitari și centurioni la o mică petrecere în sala ,,Augusta” a fortăreței Antonia. Pilat chemase acolo câțiva cântăreți din flaut, liră, harpă și timpane pentru a înveseli atmosfera. Toți știau însă că Pilat nu e omul pentru astfel de activități și se întrebau de ce organizase acesta petrecerea, fiindcă făcea foarte rar acest lucru. Pilat știa și el acest lucru și văzându-le fețele nedumerite
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
dumiriseră asupra iureșului unei munci încă patriarhale cătrănita zilnic de soarele arzător și nici nu se dedară în cea mai mare parte activităților curente ... Un vaier prelung, o “mugitura” demențiala și fără asemănare din adâncuri țintuiește timpul și devastează spațiul, timpanele oamenilor asurzesc de-a binelea, ecoul amplificat în megafofoanele nevăzute ale aerului rătăcește de-a valma vituperând totul, toate hăurile și toate zările pământului se vor “curată” printr-o “pălitura” cosmică nemaivăzuta și nemaisimțită de oamenii locului, parcă o “asmuțire
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
moarte” (N.V. Gogol) plutind în derivă în spațiul tulbure al contemporaneității -, dominată însă de un regizor crud, hidos, cu falangele membrelor superioare îndreptate amenințător către decadență și moarte și un nume ce sună aidoma unui cântec de ghilotină plesnit în timpane vieții - Baphomet. Dacă îi mai rămâne Ființei umane o certitudine de care nu se poate îndoi nici măcar în treacăt, atunci aceasta e reprezentată de faptul că marea frumusețe a lumii cu siguranță nu poate locui în mod armonios între coarnele
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
poetica“, desigur, Poezia, unde se afirmă că poemul își are sursa ființării, „hrana“, în «privirile fixe», adică în „imaginarul“ diurnului, în ochiul ce receptează realul din lumină. În registrul nocturnului, Poezia «se adapă / din întunericul eliberat de polii / asurzitori ai timpanelor.» (SAlf, 133). Arealul ființării permanente a poeziei stănesciene se extinde dincolo de realul receptat și sublimat prin vizual și auditiv, în lumea visului, pe tărâmurile oniricului, de vreme ce Poezia «se lasă să fie / visată în somn, / hrănindu-se numai cu legănarea / ciorchinilor
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
mai întâi de Platon, priveliște simbolizată stănescian prin «apariția sferei», este surprinsă în poemul Căderea oamenilor pe pământ, din al cărui final se reține și „ruga“ de a nu fi lăsat singur: Cuvintele mă ajung din urmă. Ele detună pe timpanul întins / între ceea ce este / și ceea ce nu este. // Cresc înapoia mea, cresc înapoi, / în amintire, / azvârlind o jerbă de trupuri / înspăimântate. // Trupuri în flăcări, trupuri în valuri, / trupuri în uragane, trupuri în desimea / pământului.// Cuvintele mă ajung din urmă / pipăindu
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
numai roata se-nvârtea / în ieri și-n alaltăieri... / Suflete, mai bine pieri. // Vreau să te-aud, să te adulmec, să te gust, / o, lucrul veșnic / sculptat de mine numai bust / și în cuvinte. // Dar nu pot nu e spart timpanul / prin care curg anomalii, / numite ora, ziua, anul / sau nenumite. Urechea mea este un țărm de mare / e marginea de sus a sunetelor lumii, / supusa arătare / a neființei. // Spun că sunt pești de sunet în vorbire, / ... / » - Cântec de scos apa
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
-n seară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară / pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă. / Inima încet mi-afundă. // Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu / blestemat și semizeu / căci îmi este foarte rău. // Stau întins și lung și zic, / Domnișoară, mai nimic / pe sub soarele pitic, / aurit și mozaic. // Pasul trece, eu rămân. (SOrd, II, 33 sq.). Criticul literar Alex. Ștefănescu sublinia dinspre „avântul“ formei
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
cf. PB, 37 sqq). Din această perspectivă se evidențiază invocarea „dulcelui-dureros“ mers întru cunoașterea binelui și răului, mersul Domnișoarei; este invocarea zeiței cunoașterii absolute în al patrulea catren, invocarea Sorei-Soarelui de după blestemul divinității: «Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu...». Fără mersul Domnișoarei întru cunoaștere, celui „blestemat și zemizeu“ îi este „foarte rău“. Catrenul final oglindește eroul liric în calitate de „izgonit din rai“, adică în calitate de om, «stând întins și lung», deci „desfășurat spațial (polidimensional)“, cercetând / ispitind cosmosul cel de toate
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
ACEASTĂ IDEE DE MINE ÎNSĂMI Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu încordarea gîndului smuls din ochiul inimii, aș vrea s-aud strigătul Spaniei din albumele de capricii egal cu timpanul de la Moissac sau cu acela de la Autun și să pot intra brusc în umbra din pînzele lui Chagall niciodată gratuit, ci din străfundul fricii, la fel ca Young deși în felul său atingerea extremei e doar o chestiune de fond
ACEASTĂ IDEE DE MINE ÎNSĂMI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364642_a_365971]
-
un tremolo vaporos Vine furtuna, auzi-o cum mai tremură Ca tine cînd îți mîngîi sînii-mbujorați Și îți risipești petalele buzelor peste sufletul meu A început ca un suspin adînc Tu tremuri eu nu mai aud decît cornul englezesc Și timpanele, da, ele zgîlțîie templul Care cedează, tremură, lacrimile te fac fericită Vin-o mai aproape în brațele mele Ai văzut cum ți-a zburat rochia spre tării Ca un fulger ți-a dezvăluit trupul arămiu Curbura spatelui tău este ca
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
este orientată în tentația culegerii aplauzelor ca desăvârșitoare a actului artistic, deoarece nu cântă din întâmplare ci pe seama unor ani de învățare, exercițiu, acumulare de experiență...! Viața sufletească sumbră se sfarmă ca valul de țărm, la întâlnirea oglinzilor inimii și timpanelor spirituale ale publicului spectator și telespectatorilor, cu interpreta de operă și jazz, precum și profesoara de canto, Ozana Barabancea. Pe lângă că este protagonistă e show-lui de televiziune „Te cunosc de undeva”, ca jurat, este, de asemenea, incorporată și în juriul emisiunii
OZANA BARABANCEA. ÎNTOCMAI CUM ÎI STĂ BINE OMULUI FRUMOS…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364761_a_366090]
-
pas cu pas operațiuni speciale, ofițeri sub acoperire, proceduri moștenite de la vechea Securitate, modul cum funcționează în momentul de față justiția, politica, presa și afacerile în România. Prima carte este dedicată evenimentului din 2005, petrecut la Bagdad. - În “Ochiul și Timpanul” de la AB 13” afirmi că este greu să îndepărtezi securiștii rămași în poziții cheie. Dar nu imposibil.” Ai vrea să le dezvălui cititorilor noștri în avanpremieră, câte ceva despre personajele de care te ocupi în acest capitol și să le spui
PUTEREA DIN UMBRA O CARTE DOCUMENT DESPRE CUM SE SCRIE ISTORIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 124 din 04 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349610_a_350939]
-
vaporos 3 Vine furtuna, auzi-o cum mai tremură Ca tine cînd îți mîngîi sînii-mbujorați Și îți risipești petalele buzelor peste sufletul meu 4 A început ca un suspin adînc Tu tremuri eu nu mai aud decît cornul englezesc Și timpanele, da, ele zgîlțîie templul Care cedează, tremură, lacrimile te fac fericită 5 Vin-o mai aproape în brațele mele Ai văzut cum ți-a zburat rochia spre tării Ca un fulger ți-a dezvăluit trupul arămiu Curbura spatelui tău este
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
lui Isus Hristos, Cel ce Și-a dat viața de bunăvoie pe Crucea Golgotei.” Să citim în continuare din Exod 15:20-25: „Maria, proorocița, sora lui Aaron , a luat în mână o timpană și toate femeile au venit după ea, cu timpane și jucând. Maria răspundea copiilor lui Israel Cântați Domnului, căci Și-a arătat slava; a năpustit în mare pe cal și pe călăreț. Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie. Au apucat înspre pustia Șur și după trei zile de
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
suntem deja prinși ca niște note muzicale în imensitatea variaținilor de ritmuri cosmice și istorice, într-o uriașă Simfonie a Durerii și Fericirii umane, ca să nu mai cântăm, alti 60 de ani într-o altă republică bolșevică, în sunete de timpane cu glasul spart, ca să nu mai cântăm poate cel mai tragic cântec de aprigă Slavă, pentru că noi suntem acum placa turnantă a modernității dintre Orientul latin și Occidentul aflat în comă tehnică și politică, la nivel social-planetar. Cu peste zece
SCRISOAREA NR.71. ROMÂNIA ÎNTRE SINUCIDERE ŞI ADEVĂR. TURNUL DE VEGHE AL ROMÂNIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349105_a_350434]
-
sub tălpile pantofilor, neștiind să te-ascunzi în spatele vorbelor. îmi spui că nu simți pietricele sub picioare dar văd cum îți tresar genunchii pe cărare, fața ta-i mimica minciunilor frumoase, înfrumusețând toate clipele rămase. demult, când vorbeai, îmi mângâiai timpanele, adevărul ți-l pecetluiai cu buzele, când mă-mbrățișai, cordul mi-era ceasornicul după care-mi urmăream viața și norocul. dar timpul e o noțiune dezbătută, o invizibilă a spațiului, pierdută în veșnicia lumii, și amintirile îmi vor curăța sufletul
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349190_a_350519]
-
Mediteranei, aptă să primească generos masele de entuziaști fără frică de îngheț. Ghidurile turistice respectabile somează amatorii să nu subestimeze zgomotul infernal al pocnitorilor de toate calibrele, îndemnând la purtarea obligatorie de dopuri în urechi. Proba de rezistență maximă pentru timpane este canonada zilnică de la orele 14, ritual care se ține cu sfințenie, cu începere din prima zi a lunii, până într-un „final furioso” la cumpăna dintre 19 și 20 martie. De ce ora 14, în plină zi, pentru un spectacol
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]