747 matches
-
la f.f, adică la fără frecvență. Mai erau și cei care își pregăteau examenul de definitivat, cei care dădeau gradul II și chiar gradul I. Mai erau unii necăjiți care pregăteau mereu și mereu examenul de stat. Unii mai tinerei, alții mai bătrîiori, toți însă făceau parte din mulțimea aia simpatică și studioasă. Eu făceam parte dintre fumătorii ocazionali, care fumau, evident, "Cerșetorul". Ceream țigări cu chibzuință, adică cît se poate de rar și, mai ales, așteptam, uneori, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vîrstă știa că acel splendid proiect a fost realizat datorită efortului nostru și abilității cu care am atras mari personalități dintr-o țară prietenă, reușind să atragem chiar și mari demnitari (chiar șeful acelui stat!). Șeful care gestiona proiectul, un tinerel nou venit pe scenă, prezintă istoricul realizării. Domnul X a fost părintele și depozitarul succesului realizării acestui proiect. La auzul acestei aberații profesorul Giurăscu devine stacojiu la față. Toată lumea știa că domnul X, dovedit mare colaborator al securității, nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vrea să plece de la mine. Presimt că acolo, în acel nefericit apartament, se desfășoară o dramă. În tăcere, fără note eroice. Între timp se întoarce familia Nguno. Era compusă dintr-o frumoasă blondă româncă și un african... El era un tinerel negru, student la medicină. Provenea din Nigeria. Nina, românca, era la cei 28 de ani ai săi, la al treilea soț. Primul soț a fost un negru atletic, cubanez. Al doilea un negru, tot atletic și tot cubanez. Al treilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
merg totuși spre mănăstire. Locul de reculegere și liniște dăinuie din vremea lui Ștefan cel Mare. Nu pot să nu amintesc un moment de dezamăgire, chiar pe platoul din fața mănăstirii. Voiam să intru în curte, când s-a apropiat un tinerel "spălățel”; credeam că-l interesau aparatele mele de fotografiat, respectiv filmat. Nu. Mi-a cerut "cinci bani, sau mai bine cinci lei”. Era în blugi, cu părul îngrijit. Surprins, întreb pentru ce. "Să iau un suc”. Eram marcat de importanța
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pentru el. Gîndiți-vă voi dacă se poate ierta în vreun fel: mînia, tinerețea, faptul că este rege. Și acest lucru este posibil dacă binevoiți ca mizericordia să fie mai mare decît judecata, dat fiind că este vorba de un rege tinerel care de data aceasta poate fi iertat pentru un astfel de temperament care nu trebuie să se mai manifeste în viitor. Și tocmai aceasta doresc eu, dacă este posibil, să fie iertat. Să rămînă însă neatinsă libertatea Bisericii și menținută
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Și într-adevăr, întâlnirea cu Stancu nu mi-a confirmat aprehensiunile. Ce m-a izbit din prima clipă a fost tocmai perfecta lui politețe de om vechi, o politețe dezinteresată, ca să zic așa, pentru că în fond, cine eram eu? Un tinerel care-i aducea niște corecturi de la tipografie. Când am intrat, introdus de Neli Arsenescu, s-a ridicat în picioare, un gest pe care încă de pe-atunci nu l mai făceau decât unii bărbați din generația lui. M a invitat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fie rușine, de asta nu-i ia Dumnezeu! Mi-amintesc cum am început să-ți scriu. Spuneai că e bine că sunt aici, că e o țară minunată, civilizată și cu o cultură veche. Așa e! Spune-i asta și tinerei palide. Probabil că are copii acasă! Sunt multe care dorm în același pat cu bolnavul para lizat. Prietena mea F., cea care m-a adus în Italia, dormea pe o saltea, pe jos, lângă patul bătrânei pe care o îngrijea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
copilăriei mele, la mahalaua noastră din Bucureștii, mult mai colorați și plini de farmec, ai ultimei decade din secolul trecut. Când liniștea provincială a bulevardului, pe Înserat de iarnă, era parcă tăiată, ca de un cuțit de argint, de glasul tinerel și răsunător ca Într-o poiană al „ungureanului“ care purta pe cap coșul lui cu Calde cornuri patru d-un ban fran zelar... Cântare acompaniată de zurgălăii săniilor vesele, cu caii Împodobiți de-o plasă somptuoasă, cu salbe de clopoței
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și semnate cu un nume părând pe acea vreme inventat: Adrian Maniu. Ca să-mi dovedească că autorul poemelor nu este fictiv și că exista În carne și oase, mi l-a și adus după câteva zile În re dacție pe tinerelul palid, cu privirea vicioasă a unei inteligențe precoce și În afară de comun, așa cum mi-o arăta fruntea lui cu bose impresionante. — Uite-l, mă, pe Adrian Maniu! Ăsta e! ziceai că nu există! Tinerelul privea la mine zâmbind În doi peri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după câteva zile În re dacție pe tinerelul palid, cu privirea vicioasă a unei inteligențe precoce și În afară de comun, așa cum mi-o arăta fruntea lui cu bose impresionante. — Uite-l, mă, pe Adrian Maniu! Ăsta e! ziceai că nu există! Tinerelul privea la mine zâmbind În doi peri; individ du bios, cu brațe lungi și moi atârnând leneșe În jos, ca la un personaj tragicomic, care primește palmele, din teatrul clasic de păpuși. Am pregetat să-i Întind mâna când l-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de necrezut, la care am fost eu Însumi un actor sau figurant norocos acum douăzeci și cinci de ani, când prin grădina Sf. Gheorghe ne ațineam după o fe melă În dezmăț, ziua nămiaza mare, un cârd Întreg de bărbați, și mai tinerei, și mai bătrâiori, și mai spălați, și mai nederetecați, dar toți vră jiți parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dâra În urma ei, această servitoare fugită de la stăpân
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe care îi mai avea. „De aici încolo, vreau să spun: Tatăl nostru care ești în ceruri!, iar nu: Tatăl meu Bernardone”, Aceasta este „logodna” lui cu „Domnița sărăcia”, „Madonna povertà”. Dante o descrie astfel în cântul 11 din Paradisul: „Căci, tinerel, cu al său tată s-a războit / pentr-o femeie, căreia ușa bucuros / ca morții nu-i deschide nimeni; / și în fața curții sale duhovnicești / et coram patre cu dânsa el s-a însurat; / pe urmă o-ndrăgi din zi în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
îi ia cuvântul Daniil. În primăvara aceea, la Direptate, pe malul Siretului, înfloriseră cireșii o nebunie... Și... și nu știam atuncea că, o dată cu Învierea Domnului, venise și mântuirea Moldovei. Ai fost acolo? Fost! Eram aproape, lângă mitropolitul Teoctist. Și ce tinerel și frumos erai... Parcă te văd: înălțat în scări pe calul acela alb ca spuma. Îți juca vântul în pletele de aur. M-am uitat în ochii tăi albaștri, visători, dar hotărâți. Ai întins mâna; îți tremura... Și glasul îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Toader la el. Lasă-l să moară în pace cu Dumnezăul lui. În fața morții, nu mai e ură, nici vrăjmășie. Nu e decât tăcere... Să-ți fie milă, aiștea, n-au mamă, n-au tată... nimeni nu-i plânge... Și tinerel mai e, Doamne!... Vai de el! Te pomeni c-o fi chiar vreun pui de românaș turcit de haraciu' sângelui... Tăcere... Fulguiește... Calul bezmetic trece înapoi, tot nechezând, tot căutându-și stăpânul... Gheorghe dârdâie, clănțăne mărunt-mărunt: S-o hi rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jos. Mai jos nici că se putea. "Țară a Nimănui" aiasta ajunsese. Când am venit la domnie, am găsit o țară secătuită, chinuită, sfâșiată... Aș fi vrut să fac dreptate, dar cum? Dreptatea o măsluiau după cum le cântau interesele. Eram tinerel, slab, speriat, singur în mijlocul unei haite de lupi cu bărbi, care aveau în mâinile lor toată puterea. Atunci, m-am făcut mic-pitic, mi-am pus cenușă în cap. Am plătit haraci turcilor, lehilor și ungurilor le cântam în strună. Scrâșneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de colo-colo, furios din cale-afară, simte că-l strânge ceva de gât. Numai noi suntem de vină! izbucnește cu glas hârjit. Cum a fost posibil?!... Cum?!... Cine gândea ce va urma "Descălecatului blăstămat de la Direptate"?!... Cine gândea ce zace în tinerelul acela cu plete blonde și ochi mari, albaștri, ce nu ieșea din cuvântul boierilor: "Vă tare mulțămesc, boieri dumneavoastră îl maimuțărește el că tinerețea necoaptă a Domnului învață din înțelepciunea bătrână a credincioșilor săi sfetnici". În sinea lui, râdea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
provenind din familii cu dare de mână și cu fidelitatea cam trimestrială. Pe unul dintre infideli l-am zărit odată, într-o dimineață, când (însoțit oare de cine?) asistam la raliul de pe Calea Feleacului (participa și o persoană regală). Pe tinerelul drăguț și filfizon, cu fața nedormită, buhăită și unsuroasă, cu cearcăne negre-albăstrii sub ochii împăienjeniți - care părăsise deja de câtăva vreme pe cucoana din strada Poetaș -, l-am privit, în mulțimea de gură-cască de pe marginea șoselei, ce aștepta să mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un concurs local, fie el și în Iași? (Ioan HOLBAN) Ce trupă! Mai trăiau marii actori Gică Popovici, Nicolae Șubă, Ani Braeschi, Margareta Baciu, Remus Ionașcu, Miluță Gheorghiu. M-am bucurat de prietenia unora dintre ei, eu eram doar un tinerel cu mare dragoste de teatru și cu timide încercări de dramaturg și critic. Azi am mulți prieteni în Teatrul Național "Vasile Alecsandri", dar parcă nici unul nu-i la fel de sincer în prietenia ce mi-o arată, cum era Conu Miluță, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
poate fi declanșată și de un „anunciu” inserat prin anul 1837 în Gazeta de comerciu : „S-a scos în vânzare o roabă de 18 ani”. Domniței de la Sâmbăta de Sus i-a rămas doar numele pe o piatră de mormânt ; tinerei roabe nici atât : „Cum o cheamă pe fată nu știe nici pământul/ Pe care nu rămase dovadă peste ani/ Semn funerar ”. De ce să fi fost scoasă la vânzare nefericita roabă? se întreabă poetul. Nevoie de bani, restricții patrimoniale ? Sigur nu ; nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pentru lucru. Lupu Iancu făcea o gură grozavă (apoi seara chiar a și organizat el manifestație cu mahalale și a ținut discurs!). Croitorii și cismarii își luau în primire lucrul. Vine un bătrân om încă în putere cu feciorul său tinerel voinic, numai de 19 ani. Domnule colonel! se adresează colonelului Burghele, eu mi-am făcut datoria cătră țară (și-și bătea cu palma livretul de serviciu), acuma aduc și pe băiatul meu ca să lucreze aicea ce trebuie. El e leat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la unul sau la altul. Într-o discuție care a avut loc la sfârșitul deceniului șase la Capșa, la Întrebarea lui Paul Georgescu, redactorul-șef al atotputernicei reviste politico-literare care a fost Gazeta literară: - Ce este talentul?!, noi, cei doi-trei tinerei din jurul lui, cu Nichita „În frunte”, am răspuns Într-un glas: - Capacitatea de expresie Într-o anumită zonă. - Greșit, a râs Paul cu chițcăitul lui caracteristic - greșit; talent Înseamnă capacitatea de expresie „Într-o condiție dată!”. E clar...?! Da, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
știe, societatea este bine organizată, personajele care suferă de un exces de originalitate sunt luate ușurel de mână și conduse În locuri unde fantasmagoriile lor nu mai uimesc pe nimeni. Bietul meu eu! Două lucruri pot fi imediat observate la tinerelul care eram: ușoare, dar persistente accese de paranoia, credința că „ai dreptate” În ciuda avizului celorlalți, dar și faptul că eul, apărut brusc, „nepregătit” de nimic - de nici o lectură și de nici un adult amabil! -, era Încă unul „primitiv”, abia schițat, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
maîtrise!Ă Femeile, ca și cărțile, m-au ținut prizonier În lumea posibilului și am fost În general un prizonier fericit, libertatea - un cuvânt, o flamură sub care omenirea luptă și se zbate de vreo două secole - nu rezona pentru tinerelul care eram altfel decât noțiunile curente ale dicționarului. Cărțile, fermecîndu-mă cu lumi mereu și mereu altele, cu personaje remarcabile și exemplare - modele posibile! -, cu posibilități de existență, de comportament și de destin uluitoare, iar femeile - prin accederea la „cercuri Închise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și-a pierdut, În general, acest har! -, vine „pe piciorușe de porumbel”! „Lumea, spune tot el, se Învârte În jurul noilor idei - pe neauzite se Învârte ea!” „Realitatea nu există!”, am Îndrăznit s-o gândesc de timpuriu și, desigur, la Început, tinerelul dezadaptat și incapabil de adaptare socială striga această propoziție În adâncurile catifelate ale eului său ca o formă a neputinței, ca un semn al feminității sale doar În aparență paradoxale; o „feminitate” pe care nu a „părăsit-o” de atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ales, acceptată de majoritate, dar și „visător”, cum spuneam, fabricându-mi la nesfârșit propria mea realitate, am intrat În acea categorie pe care am botezat-o din tinerețe a „nebunilor lași sau murdari”! Nebunii curați, o spuneam cu emfaza oricărui tinerel ce dezvoltă câteva idei „magistrale” zilnic (Camil Petrescu: „Eu văd idei!”Ă, nebunii curați sunt cei care, desfidând cu un curaj „nebun” convențiile tiranice ale societății, Își etalează „credința” și viziunile. Noi, vai, „cei murdari”, ne prefacem și lingușim realitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]