982 matches
-
București), poet, prozator, estetician și memorialist. Este fiul Elenei (n. Cruceanu) și al scriitorului Theodor D. Speranția. Face școala primară și liceul la București, absolvindu-l în 1906. După încercări literare în revistele vremii (în 1896 era premiat de Societatea „Tinerimea română”, în 1897 îi apăreau versuri în „Revista școlarilor”, iar în 1898 „Revista literară” îi publica o mică proză), în timpul liceului redacta suplimentul „Pentru copii” al ziarului „Adevărul” (1902-1903), la care trimitea și el proză și versuri, era prezent cu
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
o absolve, Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București. În revista liceului, în 1927-1928, publica Psalmi, după ce, cu alte stanțe, fusese prezent, în 1926-1927, în „Universul” și „Lumea copiilor”. În 1928-1929 va scrie în „Dimineața copiilor” și „Foaia tinerimii”. În 1929 Tudor Arghezi îi tipărește câteva poeme în „Bilete de papagal”, în același an semnează în „Falanga” și în „Ritmuri” din Brașov. Din 1930 până în 1937 va colabora la „Gândirea” și, fără consecvență, la „Cristalul”, „Luceafărul literar”, „Flori de
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
studențimii”, „Ecoul Oltului”, „Versuri și proză”, „Poezia”, „România viitoare”, „Literatorul”, „Lectura pentru toți”, „Dreptatea” (Chișinău), „Moldova de la Nistru”, „Viitorul Orheiului”, „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Basarabia”, „Bugeacul” ș.a. Face parte, alături de fratele său Constantin T. Stoika, din comitetul de redacție la „Tinerimea literară și artistică” (Pitești, 1909-1910), se implică în editarea revistei „Văpaia” (1914-1915), iar la „Moldova de Răsărit” (1931-1932) este redactor. A semnat și Alcest, Cesara, Cesto, Cleante, Delacrâng, Don Razec, Luceafărul eterului, Parsifal, Raicica, Tania, Vera. Prima carte, Fiori de
STOIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289960_a_291289]
-
în drept și științe economice cu teza La Roumanie et la réparation des dommages de guerre. Debutează cu „adaptarea” în foileton Minunata călătorie a istețului Ionică în „țara de dincolo de neguri”, în toamna anului 1918, la „Biblioteca copiilor și a tinerimei”. Semnătura îi mai apare, destul de frecvent, între 1923 și 1928, în „Buletinul Asociației Studenților Creștini”. Întors în țară, va fi prezent în „Gândirea”, unde va continua să dea, până în 1933, versuri, cronici literare, dramatice și plastice, precum și în „Convorbiri literare
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
al lui Titus Stoika, ofițer și ziarist. Și-a făcut liceul la Buzău, Brașov și Pitești, perioadă în care debutează cu versuri la „Curierul liceului” din Ploiești (1909, continuând până în 1912) și redactează, împreună cu fratele său Cezar T. Stoika, revista „Tinerimea literară și artistică” (Pitești, 1909-1910), unde publică poezii, proză, articole literare, semnând cu pseudonimul Delaziliște, folosit și în cazul plachetei de debut, Licăriri, apărut în 1910, dar și cu altele, ca o măsură de precauție față de conducerea școlii. Devenit student
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
Licăriri”, „Renașterea”, 1918, 105; M.I. [Mihai Iorgulescu], „Însemnări din zilele de luptă”, SBR, 1921, 13; Pompiliu Păltănea, „Însemnări din zilele de luptă”, „Mercure de France”, 1922, 578; Paul I. Papadopol, Un mare reprezentant al eroismului românesc: Const. Titus Stoika, „Foaia tinerimii”, 1924, 6; Lovinescu, Scrieri, IV, 572; N. Davidescu, „Poezii”, PRL, 1928, 6; Perpessicius, Opere, III, 150-153; Ciopraga, Lit. rom., 423-424; Florentin Popescu, „Poezii”, RL, 1973, 31; Daniel Dimitriu, Const. T. Stoika, CL, 1973, 17; Șerban Cioculescu, Un cântăreț al păcii
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
București, lunar, între aprilie și decembrie 1934. Comitetul de direcție este alcătuit din Bartolomeu Popescu, Constantin Gerota, Dumitru Murărașu și Virgil Tempeanu. În articolul-program (Mărturisiri), semnat de Bartolomeu Popescu, se susține că revista va fi prilej de manifestare liberă a tinerimii studioase: „Cei mulți au tot atâta dreptul să tindă spre mai multă lumină, ca și cei puțini. Și cei tineri mai mult, desigur, decât cei în vârstă.” Lipsită de o „ideologie specifică” și fără „idoli de tămâiat”, publicația se remarcă
LANURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287744_a_289073]
-
unui lector nu lipsit de gust, dar adânc marcat de dogmele sociologismului vulgar. A tradus din Pușkin, Lermontov, Esenin ș.a. SCRIERI: Poezii, Balta, 1929; Codreanu, Tiraspol, 1930; Întrebări literare (în colaborare cu I. Vainberg), Tiraspol, 1930; În flăcări, Tiraspol, 1931; Tinerimea în luptă și zidire (în colaborare cu Leonid Corneanu), Tiraspol, 1931; Sirenele zidirii, Tiraspol, 1932; Biruința, Tiraspol, 1933; De pază, Tiraspol, 1935; Dezrobire, Tiraspol, 1935; A. Vlahuță, Tiraspol, 1935; 1 mai, Tiraspol, 1935. Repere bibliografice: I. Grecu, Mereu pe prima
LEHTŢIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287773_a_289102]
-
prezintă organizarea societății și a instituțiilor romane (magistratură, armată etc.). În adaosuri personale, insistă asupra elementelor de civilizație, mitologie, credințe și datini românești, pe care le consideră derivate din cele romane. Diregătoriul bunei-creștere spre îndreptarea multor părinți și bun folosul tinerimei române (1830), o lucrare de pedagogie practică având aplicare în școală, familie și societate, adună eclectic idei din etica wolfiană, enciclopediștii francezi și din tradiția „moralnică” românească a vechilor cărți religioase și de înțelepciune. Pledoaria pentru educație și învățământ, încrederea
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
die Walachen nicht römischer Abkunft sind”, Pesta, 1827; ed. (Respundere desgurzătoare la cârtirea cea în Halle în anul 1823 sub titula „Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft sind”), Buda, 1928; Diregătoriul bunei-creștere spre îndreptarea multor părinți și bun folosul tinerimei române, Buda, 1830; Anticile romanilor acum întâia oară românește scrise, I-II, Buda, 1832-1833; Scrieri, îngr. și introd. Nicolae Bocșan, Timișoara, 1978. Repere bibliografice: Gh. Ungureanu, Jurisconsultul Damaschin T. Bojincă (1802-1869), Iași, 1930; Traian Topliceanu, Damaschin Bojânca, Oravița, 1933; Lupaș
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
SOCIETATEA DE LECTURĂ A TEOLOGILOR ROMÂNI, asociație înființată la Arad în 1867. Societatea țintea „ca prin citirea foilor periodice și a operilor științifice, apoi prin comunicarea ideilor și prin ocupațiuni de diligență să se adauge cât mai mult la erudițiunea tinerimii”. Majoritatea membrilor erau elevii Preparandiei și studenți teologi din localitate. Formele de activitate sunt diverse, dezbaterile literare pe marginea scrierilor proprii sau lecturile atrăgând cel mai mare număr de participanți. În adunări se lansează ideea solidarizării teologilor arădeni cu acțiunile
SOCIETATEA DE LECTURA A TEOLOGILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289752_a_291081]
-
din alte centre de învățământ teologic (Sibiu, Caransebeș etc.). Existența unei biblioteci și a unui cabinet de lectură avea un rol esențial. Biblioteca, inaugurată tot în 1867, dotată cu literatură beletristică și științifică, urmărea a „ațâța gustul pentru lectură” al tinerimii studioase și al locuitorilor orașului. Cabinetul de lectură făcuse abonamente la numeroase periodice de limbă română, dar și în alte limbi. Luna februarie 1869 marchează debutul activității publicistice a societății. Acum se tipărește „Speranța”, periodic apărut, cu o întrerupere de
SOCIETATEA DE LECTURA A TEOLOGILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289752_a_291081]
-
Pumnul. O serie de conferințe literare au avut loc la Suceava, Rădăuți, Siret, Storojineț etc. Societatea a dispus și de un cabinet de lectură (înființat în 1879) și s-a străduit să aibă o revistă proprie: mai întâi foaia litografiată „Tinerimea română” (ianuarie 1892, redactor: C. Berariu), apoi „Încercări literare” (1892-1893, redactor responsabil: Șt. Bodnărescu). În cele din urmă s-au tipărit „Junimea literară” (redactor responsabil: Ion I. Nistor) din ianuarie 1904, și „Deșteptarea”, scoasă în noiembrie 1907 de Ion Grămadă
SOCIETATEA JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289757_a_291086]
-
datorită, în parte, și contribuției aduse, în această direcție, de Dimitrie Petrino (în broșura Puține cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina) sau de Al. Hurmuzachi și Gh. Hurmuzachi. Consecventă scopurilor propuse, societatea a inițiat, în 1886, colecția „Biblioteca pentru tinerimea română”, continuată, din 1890, de „Biblioteca pentru tinerimea adultă”. Tot datorită intervențiilor ei a luat ființă în 1875 Catedra de limba și literatura română la Universitatea din Cernăuți. Primul titular a fost I. G. Sbiera, care deținea concomitent și funcția
SOCIETATEA PENTRU CULTURA SI LITERATURA ROMANA IN BUCOVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289764_a_291093]
-
direcție, de Dimitrie Petrino (în broșura Puține cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina) sau de Al. Hurmuzachi și Gh. Hurmuzachi. Consecventă scopurilor propuse, societatea a inițiat, în 1886, colecția „Biblioteca pentru tinerimea română”, continuată, din 1890, de „Biblioteca pentru tinerimea adultă”. Tot datorită intervențiilor ei a luat ființă în 1875 Catedra de limba și literatura română la Universitatea din Cernăuți. Primul titular a fost I. G. Sbiera, care deținea concomitent și funcția de secretar al societății, arătându-se unul din
SOCIETATEA PENTRU CULTURA SI LITERATURA ROMANA IN BUCOVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289764_a_291093]
-
comisie critizătoare”, alcătuită din trei-cinci persoane, foarte activă în perioadele când în fruntea ei s-au aflat Ilarie Chendi (1894-1897) și Octavian Goga (1901-1904). Chendi propune transformarea „Rosei cu ghimpi” într-o foaie publică tipărită. El sugerează și titlul, „Echoul tinerimii”, lansând totodată, spre a face față cheltuielilor de imprimare, apeluri cu liste de prenumerare și colectare de fonduri. În noiembrie 1894, când se credea că fuseseră depășite toate obstacolele, revista este oprită sub pretextul că nu ar fi fost conformă
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
1851; Jules Sandeau, Damicela de Kerouar, București, 1852; Chateaubriand, Aventurile celui din urmă Abenseragiu, București, 1852, Natchezii, I-III, București, 1854. Repere bibliografice: A. D. Xenopol, „Istoria generală a românilor din amândouă Daciile”, „Arhiva”, 1899-1890, 315-349; Ioan N. Șoimescu, „Revista Societății «Tinerimea română»”, 1896, 2; Ciorănescu, Teatr. rom., 49-52; Cornea, Alecsandrescu-Eminescu, 262-264; Brădățeanu, Drama, 121-123; Dicț. lit. 1900, 832-833. C. T.
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
Român, dar și avocat, membru al Înaltei Curți de Casație. În 1882 i s-a intentat un proces pentru o epigramă la adresa monarhiei și un juriu de profesori l-a suspendat pe trei luni. A fost unul din fondatorii societăților „Tinerimea Română” și „Santinela Românismului” (1884) și ai revistelor care au apărut sub patronajul acestora. A mai făcut parte din Societatea pentru Învățătura Poporului român (1883), Societatea Presei și Societatea Amicii literaturii și artei române. Cunoscut ca un bun orator, ține
SONŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
cu poezia Tristia, pe care i-o comentează Ștefan Baciu în cadrul rubricii „Cântece noi”. Colaborează la publicațiile brașovene „Tribuna” (1942), „Claviaturi” (1943), iar în 1946, la recomandarea lui Ion Caraion, pe care îl cunoscuse încă din 1939 în redacția revistei „Tinerimea română”, va fi prezent în câteva numere din „Lumea”, condusă de G. Călinescu. Licențiat al Facultății de Silvicultură (1948), a urmat în paralel și cursurile Facultății de Filosofie și Litere a Universității din București, nereușind să facă decât primii doi
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
apoi de Tudor Arghezi (printre altele, la spectacolele cu Idealul de Oscar Wilde și cu Achim de Victor Eftimiu). Tot Arghezi susține „Cronica artistică”, unde scrie despre Nicolae Luchian, Nicolae Vermont, Jean Steriadi, Oscar Spaethe, Nicolae Dărăscu, comentând expozițiile grupării Tinerimea artistică, precum și rubrica „Note literare”, iar pentru o vreme „Tabula rasa”, unde sunt incluse comentarii politice și pamflete, scrise într-un registru moderat. O rubrică de artă prezintă în 1915 D. Karnabatt. Alte rubrici:„Tigheluri”, cu scurte pamflete politice, „Peste
SEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
ei și cu toate că a răspândit în publicațiile vremii numeroase studii și articole referitoare la viața și creația lui Eminescu: Portretele lui Eminescu, Din copilăria lui Eminescu, Eminescu și d. G. Panu, Eminescu și istoria națională, Eminescu în Banat, Eminescu și tinerimea, Eminescu și Moldova, Eminescu și chestiunea evreiască (1903), Eminescu și Alecsandri (1904), Eminescu și Schopenhauer (1905), Drama lui Eminescu „Bogdan-Dragoș”. Câteva considerații generale (1906), Eminescu în lumina vremurilor de azi (1907), Edițiile poeziilor lui Eminescu (1908) ș.a. Contribuția lui S.
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
Litere și Filosofie a Universității bucureștene, absolvită în 1931, cu licența în istorie și geografie. Debutează cu poeme în perioada adolescenței, la ziarul ,,Tribuna nouă” din Arad (1924-1925), în același timp fiind corespondent al rubricii „Mișcarea culturală” a bilunarului „Foaia tinerimii” și frecventând cenaclul literar arădean, alături de Aron Cotruș, Al. T. Stamatiad, Al. Constantinescu, Tiberiu Vuia, Al. Popescu-Negură. A mai colaborat la „Revista Liceului «Sf. Sava»” și la „Revista literară”. În perioada bucureșteană Perpessicius îl încurajează, publicându-i versuri în ,,Universul
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
Étienne de Sénancour, Oberman, pref. Al. Dumitriu-Păușești, București, 1971; Louis Aragon, Aurélien, București, 1973. Repere bibliografice: M., „Poeme”, „Năzuința”, 1923, 3; gr. v. [Gr. Vêja], „Poeme”, „Licăriri”, 1923, 10-11; Sandu Teleajen, „Poeme”, „Gândul nostru”, 1924, 1; Ion Diaconescu, „ Poeme”, „Foaia tinerimii”, 1924, 10; Al. O. Teodoreanu, Emil Serghie, „Opinia”, 1931, 7343; Emil Samoilă, Ziaristica, București, f.a., 319; Alexandru Pogonat, Noul director al Teatrului Național din Iași, „Ziua”, 1933, 339; Interview prin surprindere, „Opinia”, 1936, 8 741; G. Pascu, Emil Serghie, „Cetatea
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
în „Veselia”. Proaspăt student, aderă la Partidul Social Democrat, în al cărui periodic - „Socialistul” - dă la iveală articole și versuri. Mai colaborează la „Hasmoneea”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Năzuința”, „Spre ziuă”, „Revista copiilor și a tinerimii”, folosind frecvent și pseudonimul Moș Grigore Sfătosu. După obținerea licenței practică avocatura, desfășurând totodată și o intensă activitate publicistică. Cronicar la „Dimineața” (1925-1926), scrie și la „Adevărul”, „Dimineața copiilor”, „Omul liber”, „Clopotul”, „Cotidianul”, „Icoane maramureșene”. „Universul copiilor”, „Cetatea literară”, „Viața
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
15 310; I.Al.B.L. [I. Al. Bran-Lemeny], „În umbra lui Crist”, „Prometeu”, 1934, 2; Dan Smântânescu, „În umbra lui Crist”, ȚA, 1934, 692; Marta D. Rădulescu, Octavian Șireagu, „Revista mea”, 1935, 1; Dan Smântânescu, „Noua lirică ardeleană”, „Revista Societății «Tinerimea Română»”, 1935, 8; V. Copilu-Cheatră, „Noua lirică ardeleană”, „Ogorul școalei”, 1936, 10; I. Valerian, „În umbra lui Crist”, VL, 1944, 144; Beke, Fără interpret, 81-90; Micu, „Gândirea”, 654-655; Fanache, Întâlniri, 143-149; Valentin Tașcu, Două antologii în fața timpului, T, 1978, 2
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]