1,430 matches
-
3.1.1. Opoziția I (persoană): referință la persoana întîi referință la persoana a treia / 100 3.1.2. Opoziția II (perspectivă): perspectivă internă perspectivă externă / 102 3.1.3. Opoziția III (mod): narator reflector / 103 3.1.4. Cercul tipologic / 105 3.2. Dinamizarea situației narative / 109 3.2.1. Profilul narativ / 116 3.2.2. Ritmul narativ / 118 3.3. Schematizarea procesului narativ: tipare narative / 125 3.4. Dinamizare și schematizare: concluzie / 129 4. Opoziția "persoană": identitate și non-identitate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Mansfield, The Garden Party / 256 6.4.2. James Joyce, Ulise / 259 6.4.3. Thomas Mann, Muntele vrăjit / 266 6.4.4. Situația narativă din Tristan de Thomas Mann din perspectiva lingvisticii textuale și a naratologiei / 268 7. Cercul tipologic: schemă și funcție / 275 7.1. De la situația narativă auctorială la cea personală: continuum-ul auctorial-personal / 277 7.1.1. Retragerea naratorului auctorial / 277 7.1.2. Regizarea auctorială a dialogului / 278 7.1.3. De la nume la pro-nume / 280
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la situația narativă personală / 328 7.3.1. Cum se moare la persoana întîi / 333 7.3.2. "Camera Eye" / 338 7.4. Considerații finale / 344 Bibliografie / 345 Index de termeni / 365 Index al autorilor și al operelor / 375 Cercul tipologic (diagramă) / 385 Cuvînt introductiv Anglistul și teoreticianul literar Franz Karl Stanzel, născut în anul 1923 la Molln, în Austria Superioară, poate fi caracterizat pe bună dreptate ca unul dintre cei mai renumiți cercetători austrieci. Alături de Käte Hamburger și de Harald
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dintre formele narațiunii. În afară de aceasta, Stanzel a reușit să extindă paleta posibilelor forme ale narațiunii cu modelul celor trei situații narative (narațiunea la persoana întîi, narațiunea auctorială și narațiunea personală) și să deschidă astfel o perspectivă istorică, ilustrată de cercul tipologic. Cu aceasta Stanzel urmărește spre deosebire de ceea ce face Genette mai tîrziu un demers prototipic, holistic, morfologic în sensul lui Goethe (Darby 2001), în care iluzia naratorului absent din romanul cu narațiune personală trebuia pusă în acord cu intermedierea povestirii. În timp ce Genette
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întrebări de ordin bibliografic, corectura manuscriselor și a probelor tipografice, la pregătirea lucrării pentru publicare. Doamna Gerlinde Herfs a bătut la mașină textul manuscris, versiune după versiune, mereu neobosită, chiar și atunci cînd, așa cum a fost cazul la schema cercului tipologic, a trebuit să scrie "în cercuri". În încheierea prefeței, un sfat pentru cititor. Raționamentele fundamentale pentru teoria mea narativă sînt expuse în primul capitol, Intermedierea ca marcă de gen a narațiunii, în cel de-al treilea, O nouă abordare a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pentru cititor. Raționamentele fundamentale pentru teoria mea narativă sînt expuse în primul capitol, Intermedierea ca marcă de gen a narațiunii, în cel de-al treilea, O nouă abordare a definiției situațiilor narative tipice, și în cel de-al șaptelea, Cercul tipologic: schemă și funcție. Astfel, o lectură prescurtată a cărții ar trebui să se concentreze înainte de toate asupra acestor trei capitole. Cititorilor vorbitori de limbă engleză li se oferă un rezumat al celor mai importante raționamente ale cărții de față în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai aproape de realitatea textelor narative. Dacă înainte accentul cădea mai degrabă pe prezentarea situațiilor narative ca tipuri ideale decît pe descrierea formelor intermediare și a combinațiilor ce se pot modula la nesfîrșit, așa cum sînt acestea subînțeles evidențiate în schema cercurilor tipologice, intenția precumpănitoare a lucrării de față este aceea de a încerca o dinamizare și o diferențiere a conceptului de situații narative tipice. Pe parcursul acestui demers se va arăta să anticipăm deja de aici acest lucru că, dincolo de efortul de a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
diferite corespondențe, legături, sisteme și tipare structurale. Aceasta este, nu în ultimul rînd, un produs al modului de abordare al structuralismului, care definește mai puternic decît orice altă metodă teoriile recente ale literaturii și, în aceeași măsură, lingvistica. Schema cercului tipologic, în noua și mult mai sever formalizata ei configurație (vezi diagrama de la finalul volumului), va constitui o bază pentru a face mai clare relațiile, corespondențele și contiguitățile motivate de structura narațiunii. 1. Intermedierea ca trăsătură generică a narațiunii Prin definiție
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un narator care aparține întru totul lumii personajelor (situația narativă la persoana întîi) și la celălalt capăt un narator a cărui lume este diferiră de aceea a personajelor (situația narativă auctorială). Aceste circumstanțe sînt prezentate schematic în diagrama privind cercul tipologic, de la sfîrșitul volumului. Acum putem conchide că, deși naratorul auctorial și cel la persoana întîi pot fi diferențiați în funcție de poziția lor față de lumea personajelor, aceștia nu pot fi diferențiați pornind de la relația lor cu aparatul transmiterii narative. Amîndoi sînt reprezentanți
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
încontinuu schimbării, de la un capitol la altul sau de la un paragraf la altul, este de asemenea necesar să acordăm o atenție specială succesiunii de modificări, tranziții și suprapuneri ale situațiilor narative de la începutul pînă la sfîrșitul unei opere. Adaptarea modelului tipologic la particularitățile unui anumit text narativ va fi numită temporar "dinamizare" a situațiilor narative 124. Acest lucru va fi descris amănunțit în cea de-a doua secțiune a acestui capitol. Într-o altă secțiune a capitolului de față voi descrie
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
celelalte în cadrul sistemului reprezentat de diagrama-arbore genealogic. Astfel, de exemplu, tipul 10a al lui Füger (o situație narativă personală cu elemente auctoriale) este foarte departe de tipul 4a (o situație narativă auctorială în care pot apărea elemente personale). Pe cercul tipologic aceste două forme sînt în mod direct adiacente. Alt dezavantaj al sistemului de prezentare al lui Füger este faptul că nu poate fi luată în considerare trecerea de la un tip particular la altul. Este limpede că nici o sistematizare a formelor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unul cu celălalt și prin urmare pot fi examinate și descrise și în mod individual. N. Friedman, W.C. Booth și majoritatea criticilor englezi și americani împărtășesc această opinie. Chatman urmărește să o scoată în evidență prin confruntarea ei cu metoda tipologică aplicată în Situațiile narative. Această confruntare arată în mod clar avantajele și dezavantajele ambelor metode. Metoda descriptivă a analizei trăsăturilor permite cea mai fidelă abordare posibilă a textului, din moment ce analiza formală poate să se concentreze în întregime asupra îmbinării idiosincratice
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
arată că substituirea unui personaj-narator cu unul reflector poate avea ca efect o schimbare decisivă în enunțarea narativă. În consecință, a fost arătat faptul că opoziția narator-reflector conferă forme structural opuse reprezentării medierii într-o narațiune. 3.1.4. Cercul tipologic După ce am demonstrat semnificația structurală a celor trei opoziții (persoană, perspectivă și mod) care stau la baza situațiilor narative, voi trece la ordonarea situațiilor narative, așa cum este aceasta ilustrată de diagrama cercului tipologic. După cum am afirmat deja, punctele corespunzătoare tipurilor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
într-o narațiune. 3.1.4. Cercul tipologic După ce am demonstrat semnificația structurală a celor trei opoziții (persoană, perspectivă și mod) care stau la baza situațiilor narative, voi trece la ordonarea situațiilor narative, așa cum este aceasta ilustrată de diagrama cercului tipologic. După cum am afirmat deja, punctele corespunzătoare tipurilor ideale ale celor trei situații narative se află la unul dintre polii fiecăreia dintre cele trei axe ale cercului tipologic care reprezintă cele trei opoziții (vezi diagrama de la pagina 99). În comparație cu sistemele simple
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
voi trece la ordonarea situațiilor narative, așa cum este aceasta ilustrată de diagrama cercului tipologic. După cum am afirmat deja, punctele corespunzătoare tipurilor ideale ale celor trei situații narative se află la unul dintre polii fiecăreia dintre cele trei axe ale cercului tipologic care reprezintă cele trei opoziții (vezi diagrama de la pagina 99). În comparație cu sistemele simple diadice sau monadice, aranjamentul tridaic al unui sistem implică un număr de avantaje precum cele care urmează: fiecare situație narativă este definită de trei elemente constitutive (persoana
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și, în acest sens, rezolvarea opozițiilor care definesc celelalte situații narative. În situația narativă la persoana întîi, de pildă, contrastele de la nivelul modului și al perspectivei dintre situațiile narative auctorială și personală sînt suspendate; ordonarea situațiilor narative pe diagrama cercului tipologic face posibilă reprezentarea unui sistem al tuturor formelor și modificărilor tipurilor principale care pot fi concepute. Acest continuum încorporează numărul nelimitat de variații ale tipurilor principale și modificările care sînt legate de fiecare dintre cele două tipuri învecinate; cercul tipologic
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tipologic face posibilă reprezentarea unui sistem al tuturor formelor și modificărilor tipurilor principale care pot fi concepute. Acest continuum încorporează numărul nelimitat de variații ale tipurilor principale și modificările care sînt legate de fiecare dintre cele două tipuri învecinate; cercul tipologic leagă tipuri ideale sau constante anistorice 156 cele trei situații narative de formele istorice ale narațiunii, care pot fi descrise ca niște modificări ale tipurilor ideale. Este potrivit să subliniem aici încă o dată faptul că tipurile ideale nu sînt programe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nerealizate, însă teoretic posibile. Această decizie în favoarea majorității formelor tipice care s-au dezvoltat de-a lungul istoriei poate fi revizuită în orice moment, în cazul în care evoluția viitoare a romanului cere acest lucru. O asemenea revizuire a cercului tipologic ar putea deveni necesară, de pildă, dacă anumite tendințe de reprezentare în roman, care au apărut inițial doar sporadic după Joyce, ar continua să devină mai frecvente și mai larg răspîndite. Un exemplu pentru o astfel de tendință este execuția
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al axei corespunzătoare perspectivei. Celelalte două poziții încă nerealizate au, de asemenea, șansa de a deveni istoric "ocupate", avînd în vedere tendința de dezvoltare a unor forme narative noi157. Vom spune mai multe despre aceasta în descrierea detaliată a cercului tipologic din Capitolul 7. Diagrama cercului tipologic arată astfel o relație strînsă între sistemul situațiilor narative și istoria romanului sau a nuvelei. De pildă, dacă am trece toate romanele înregistrate în istoria romanului în locurile corespunzătoare de pe cercul tipologic în ordine
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
poziții încă nerealizate au, de asemenea, șansa de a deveni istoric "ocupate", avînd în vedere tendința de dezvoltare a unor forme narative noi157. Vom spune mai multe despre aceasta în descrierea detaliată a cercului tipologic din Capitolul 7. Diagrama cercului tipologic arată astfel o relație strînsă între sistemul situațiilor narative și istoria romanului sau a nuvelei. De pildă, dacă am trece toate romanele înregistrate în istoria romanului în locurile corespunzătoare de pe cercul tipologic în ordine cronologică, am descoperi că pînă la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a cercului tipologic din Capitolul 7. Diagrama cercului tipologic arată astfel o relație strînsă între sistemul situațiilor narative și istoria romanului sau a nuvelei. De pildă, dacă am trece toate romanele înregistrate în istoria romanului în locurile corespunzătoare de pe cercul tipologic în ordine cronologică, am descoperi că pînă la puțin timp după începutul secolului doar anumite porțiuni ale cercului tipologic erau "colonizate", îndeosebi sectoarele în care sînt localizate pozițiile situației narative la persoana întîi și celei auctoriale. Sectorul care reprezintă situația
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
istoria romanului sau a nuvelei. De pildă, dacă am trece toate romanele înregistrate în istoria romanului în locurile corespunzătoare de pe cercul tipologic în ordine cronologică, am descoperi că pînă la puțin timp după începutul secolului doar anumite porțiuni ale cercului tipologic erau "colonizate", îndeosebi sectoarele în care sînt localizate pozițiile situației narative la persoana întîi și celei auctoriale. Sectorul care reprezintă situația narativă personală, pe de altă parte, începe să se umple abia de la începutul secolului, mai întîi încet, însă apoi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
apoi după Joyce mai repede. După cum am menționat deja, această tendință continuă în evoluția mai recentă ilustrată de operele lui Beckett, de cele din Nouveau Roman și de scriitorii americani Barth, Pynchon, Vonnegut etc. Văzută în această lumină, diagrama cercului tipologic arată ca un program pentru structura romanului care se realizează treptat, după cît se pare, prin evoluția istorică a romanului. Fără mecanismul cognitiv al tipologiei și sistemul de relații dintre formele narative particulare pe care îl reflectă tipologia, corespondența dintre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prin evoluția istorică a romanului. Fără mecanismul cognitiv al tipologiei și sistemul de relații dintre formele narative particulare pe care îl reflectă tipologia, corespondența dintre sistemul general și forma istorică particulară abia dacă ar fi vizibilă. În sfîrșit, diagrama cercului tipologic oferă de asemenea o abordare a modificării teoriei normelor și deviației. Din cauza aranjării formelor de transmitere a unei povești pe cercul tipologic, o deviație de la un tip este întotdeauna în același timp și o apropiere de tipul altei situații narative
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tipologia, corespondența dintre sistemul general și forma istorică particulară abia dacă ar fi vizibilă. În sfîrșit, diagrama cercului tipologic oferă de asemenea o abordare a modificării teoriei normelor și deviației. Din cauza aranjării formelor de transmitere a unei povești pe cercul tipologic, o deviație de la un tip este întotdeauna în același timp și o apropiere de tipul altei situații narative. Operațiile pe care Jacques Dubois și colaboratorii săi le efectuează asupra normei narațiunii ilustrează acest lucru. Atît timp cît asemenea operații precum
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]