280 matches
-
delicate de Sèvres și Saxa, bergerete Rosenthal, piese Gallé și Daum Nancy cu rotunjimi opace, cobalturi și vase chinezești pictate de mână, servicii Limoges și statuete complicate, născocite în atelierele meșterilor bavarezi. Trecuse alături, într-o odaie sufocată în argintărie, tipsii, pocale și sfeșnice, cristelnițe, crucifixe și măsuțe joase, obiecte ciudate, vechi, a căror destinație n-o ghicea. Traversase aproape în fugă, fără să vadă nimic din sala cu tapiserii și covoare în culori stinse pe care pășiseră, acum două și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să dea peste ea, ascunsă în zid. Prin mintea numai pe jumătate trează îi defilau o mulțime de arhangheli cu picioare subțiri, cu fustanele și cu scuturi în mâini, îngeri cu bucle căzute pe umeri și sfinți și sfinte cu tipsie galbenă pe cap. Pe toți îi văzuse, dar nu mai știa exact unde. Curând sfinții au fost luați de apa unui râu, iar camerierul care a trecut pe hol a auzit sforăit din camera pe care străinul Dan Crețu o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dornică de muncă; după ce se spăla pe ochi, pregătea, plimbând ibricul uriaș de cupru adus din Turcia prin spuza încinsă încă din timpul nopții, trei porții mari de cafea și le servea în cești chinezești de porțelan străveziu, pe o tipsie din alamă lustruită cu cenușă din vatră și celor doi colocatari: lui Nea Laie și Patriciei. Patricia constituia cea de a treia proprietate și cea mai de preț, fără de care Nea Laie, cu tot optimismul de care dădea dovadă, nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
au risipit și s-au stricat. Al doilea, și odăjdiile și argintăria bisericească care a fost dată de răposatul Petru voievod la acea sfântă mănăstire, unde este înmormântată și doamna domniei sale, Maria, toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint. Și singură doamna Maria, fiica răposatului Petru (Șchiopu) voievod, a mărturisit cu gura ei, de față, înaintea noastră și înaintea Sfatului nostru, câtă seamă de odăjdii și argintărie bisericească a fost. Alta, câte sate au fost ale sfintei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
se umple cu apă. Violoncelele plutesc ca niște sicrie cu trup de femeie, cele trei tromboane se scufundă lent, În formație, cu grația căluților de mare. Sub apă, omul cu talgerele Își agită brațele, Încercând inutil să apropie cele două tipsii, ca o pasăre care plutește printr-un aer vâscos. — Interesant. Continuă. — Atât. După aceea mă trezesc plângând. Nici măcar În vis nu pot merge mai departe. — Te obsedează sfârșitul ăsta imposibil? — Te Înșeli, doctore, sfârșitul lumii are loc În fiecare secundă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
studiază cu atenție luna și spune ceva despre ea, trebuie să fie o imagine care nu i‑a mai dat nimănui prin cap până acum, altfel s‑ar putea spune pur și simplu că luna stă pe cer ca o tipsie de argint sau ceva de genul ăsta. Sophie spune că extazul amoros nu este altceva decât ambiție satisfăcută (Musil). Rainer spune că nu are ambiții decât în artă, acolo are mari ambiții, dar în viață și‑a încheiat toate socotelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lacul la nouă sute și mai bine de metri înălțime. Cu cât te apropii de el, cu atât te fascinează, plin de vrajă, ca un ochi sticlos ce privește țintă. Adăpostit cum e, rar se învălurează. Pare mai degrabă o imensă tipsie de argint cu reflexe variate după bătaia soarelui. Din vreme-n vreme, ici și colo, se nasc cerculețe care se pierd repede. Sunt semnele vieții ascunse-n adânc. Ochiul pământului cată fix, fără clipiri, spre bolta de deasupra. Soarele îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu doi-trei gazetari care au proferat priviri la adresa acestei arme naționale cu scut ca scut al patriei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pătrunde în careul de șase metri pătrați ai Prezidului reprezentantul agrarian cu o mână după gât și alta de-a lungul dedesuptul unei tipsii încărcate cu o colivă de grâu olandez proaspăt și lumânări originale de ceară autentică de la Casa de import-export Mexvlitz Lyka K. Fra ți loooor ! Ce este Bâza ? Bâzza nu-i altceva și altcumva decât tumultuoasa exprimare a trudei și colectivismului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
au fost făcute și din nou zidite din jurul acelei sfinte biserici, trapezăria, și chiliile și alte îngrădiri, care s-au risipit și s-au stricat. Al doilea, și odăjdiile și argintăria bisericească... toate au pierit, s-a găsit numai o tipsie de argint. Și singură doamna Maria , fiica răposatului Petru voievod, a mărturisit... cîtă seamă de odăjdii și argintărie bisericească a fost... Cîte sate,... mori și iazuri, și vii și prisăci, s-au pustiit și din averile și venitul care a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
intens; eram orgolios pentru că eu sunt cel ales. (15 septembrie) Aventură unică În adolescență: să te afli cu schiurile-n picioare, la miezul nopții, pe dealul din fața străzii Văilor sub luna argintie, agățată acolo pe cer, deasupra ta, ca o tipsie gigantică. Zăpada scrâșnește de ger, Înghețăm, dar prin cădere ne Încălzim. Vis maxim: să aluneci schior al nopții, să te pierzi Într-un pliu al zăpezii, În dâra misterioasă trasată de altcineva Înaintea ta! De către cine? Poate de un zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
barba cățărându-se pe pomeți, ochii sticlind de o lumină întunecată. Dar celălalt chip al său îl privea într-un fel straniu. Capul stătea bine înfipt între umerii osoși, acoperiți cu o tunică sălbăticită. Dar brațul ținea în mână o tipsie pe care se afla iarăși capul lui. Iar al lui Maca, privind rătăcit, era cel de-al treilea. Își aminti de povestea pictorului, dar nu putea fi asta. Cel pe care îl privea făcea parte dintre morții cei vechi. Poate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumea sfinților și cea pământeană stă tocmai în absența lucrurilor neașteptate. Maca nu înțelegea prea bine ce spunea sfântul, simțea că e ceva legat de iertare și răzbunare. Dar cele două capete ale sfântului, cel de pe umeri și cel de pe tipsie, păreau că vorbesc în același timp și nu cădeau nici ele de acord asupra unei concluzii. Maca nu știa ce să răspundă, își simțea capul ca pe o vietate în sine, care dă din șira spinării ca dintr-o coadă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te umileau în alt fel. Pe urmă, după revoluție, Maca se simțise atât de liber, încât de puține lucruri își mai aducea aminte. Își privi din nou chipul de pe umerii sfântului. Apoi privirile îi coborâră asupra capului tăiat, așezat pe tipsie, identic, cu singura diferență că acesta avea ochii închiși, ceea ce îi dădea, mai degrabă, un aer gânditor. Privind cele două capete, nu știa care e mai viu dintre ele. Se întrebă : oare ce ar ține el, în locul sfântului, pe tipsie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tipsie, identic, cu singura diferență că acesta avea ochii închiși, ceea ce îi dădea, mai degrabă, un aer gânditor. Privind cele două capete, nu știa care e mai viu dintre ele. Se întrebă : oare ce ar ține el, în locul sfântului, pe tipsie ? Nu pierduse nimic identificabil, nu jertfise nimic. Poate că ar fi putut ține capul lui Luca, dar asta nu era cu putință, căci nimeni nu se poate jertfi decât pe sine. Își privi mâna întinsă ca pe o tipsie și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe tipsie ? Nu pierduse nimic identificabil, nu jertfise nimic. Poate că ar fi putut ține capul lui Luca, dar asta nu era cu putință, căci nimeni nu se poate jertfi decât pe sine. Își privi mâna întinsă ca pe o tipsie și nu văzu nimic pe ea. Doar liniile vieții din palmă, dar asta nu făcea tipsia să pară mai puțin goală. Biserica era luminată, dar de o altfel de lumină, căci, atunci când ieși, soarele i se păru neobișnuit, nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui Luca, dar asta nu era cu putință, căci nimeni nu se poate jertfi decât pe sine. Își privi mâna întinsă ca pe o tipsie și nu văzu nimic pe ea. Doar liniile vieții din palmă, dar asta nu făcea tipsia să pară mai puțin goală. Biserica era luminată, dar de o altfel de lumină, căci, atunci când ieși, soarele i se păru neobișnuit, nu mai puternic, dar altfel. Un om trebăluia pe o palmă de pământ, lângă braz dele cu flori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parte, chipurile acelea, rămase în captivitatea dreptunghiului de carton. Pe de altă parte, se văzu pe sine, oglindindu-se în lumea celor două dimensiuni. Luă fotografia în mână și se simți precum sfântul de pe catapeteasmă. Numai că acela ținea pe tipsie același cap pe care-l avea și pe umeri, căci sfințenia și moartea îi fuseseră simultane. În vreme ce pentru Maca, purtându-și în palmă portretul din tinerețe, moartea avea să vină când sfințenia se va fi pierdut de mult. Și, cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
este dragă/ și sufletul atuncea-i strălucitor și cast". Desenele în acuarelă fac din Doina Sălăjan o virtuoasă: "Un stârc încremenit într-un picior,/ Un cer senin și bolta argintie/ Pe care sta, pahar strălucitor,/ Văzduhul răsturnat ca pe-o tipsie." Sau iat-o pictând natură moartă: "Pe tavă, struguri vineți și albi-gălbui ca mierea,/ Nuci proaspăt descojite și piersici sângerii./ Deasupra într-o vază, lung, ascultând tăcerea,/ Stau crizanteme albe-pe lujerii mlădii." Bogat este universul ei floral: nuferi, crizanteme, liliac
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iubire, despre istorie: "Mă gândesc la femeile grece/ când umblau pe aici/ Naltă a crescut trestia/ seducător de mlădie. / Mă gândesc la femeile grece/ trestia-i cu amintiri". 9 "Toate fructele care seamănă cu un cap cad pe rând/ pe tipsiile beznei și fiecare își duce la golire încifrarea/ să danseze,/ deasupra râului." 1 C. Sturzu, "Arcade peste anotimp", 1964. 2 "Cantilene", 1970, "Drumul pietrelor", 1970, "Camera de recuzită", 1973, "Anotimpul încrederii", 1974. 1 "Întoarcerile", Editura Eminescu, 1970, "Roata", Editura pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Non plus ultra: "eu vin/ pornind de la zero/ desculț/ vin îmbrăcat simbolic// în coastele veacului/ însângerat de un sfârșit/ enigmatic// acesta-i cuvântul/ strigătul verde/ oblic pe cer/ drept în Ocean/ pe obraz trăgând linii sângerânde/ neverosimile/ soarele ca o tipsie încinsă pe creier/ nevoile fiziologice ale trupului/ în care... Doamne!/ mă satur de zbuciumul interior al fiecărui organ". Impresia vizibilă pe care o lasă discursul liric doar în aparență, așadar, rupt, sacadat este că însuși timpul circumscris apare ca unul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este o figură de stil a ambiguității prin care se atenuează o expresie dură, substituită cu o alta, mai puțin directă: De la adormirea bătrânului ȘtefanVoievod, părintele Moldovei, trecuseră șaptezeci și doi de ani. (M. Sadoveanu); Era calul din poveste, înainte de a mânca tipsia cu jar. Numai pielea și ciolanele. (M. Sadoveanu) Antifraza, figură de stil cu caracter ironic, constă în utilizarea unui cuvânt, a unei lo cuțiuni sau sintagme, cu un sens opus celui denotativ: Răsplata prea frumoasă: un giulgi și patru scânduri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe cînd „speranța” are memorie bună: „Mai Îndatorat Îți este cel ce așteaptă ceva de la tine, decît cel ce Îți datorează recunoștința. Cine și-a astîmpărat setea, Întoarce spatele fîntînii din care a băut, iar portocala stoarsă ajunge, de pe o tipsie de aur, În lada de gunoi. CÎnd dependența s-a dus, se duce repede și buna purtare și cu ea se sfîrșește și considerația”. În sfîrșit, Gracian ne arată cît de important este să nu intrăm În jocul jignirilor, Încercînd
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
una din zile, fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca să ducă fiecare câte un pepene ales de dânsa la masa împăratului. După ce împăratul se puse la masă, veniră și fetele și aduse fiecare câte un pepene pe tipsii de aur și îi puseră dinaintea împăratului. Împăratul se miră de această faptă și chemă sfatul împărăției să-i ghicească ce pildă să fie asta. Adunându-se sfatul, tăiară pepenii și, după ce văzură că unul se cam trecuse, al doilea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
MOFTUL ROMÂN, revistă de satiră și umor apărută la București, bilunar, din ianuarie 1990, editată de Ministerul Culturii. Din colectivul de redacție inițial fac parte Mihai Ispirescu (redactor-șef), Gh. D. Constantinescu (redactor-șef adjunct), Ion Tipsie (secretar general de redacție), Lucia Illes, Marius Tupan, Valentin Munteanu, Elena Drăgușin Popescu, Mihai Crișan, D.R. Popescu, Ioan Lăcustă. M. r. se vrea continuator al publicației omonime a lui I.L. Caragiale, dar este mai curând un urmaș al „Urzicii”. Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]
-
fi asumat această stupefiantă substituire??! Dar, mă rog... să observ ce mi-am propus pentru azi: transfigurarea genială a unei crime. Într-o diagonală elocventă trei capete teribil de asemănătoare prin tenta lor cianotică: cel tăiat, al lui Pompei, pe tipsia de alamă, cel al călăului, și masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor moral, e radios-carnal. Brațele celor doi complici ai crimei, albe, se înroșesc progresiv spre palme. Totul în opulența brocarturilor în cute brune. Fastul crimei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]