666 matches
-
bine să te întorci acasă, îi sugerez eu, să te mai liniștești puțin, să mai cântărești puțin lucrurile, noi suntem tot timpul aici, alegerea este a ta, dar ea mă oprește, așteaptă, nu pleca, mă apucă de rochie, exact de tivul din care pornea croiala aceea vulgară, trebuie să decid astăzi, nu mai pot continua în felul acesta, trebuie să mă ajuți, iar eu spun, atunci hai să vorbim înăuntru, dar ea ezită, mă tem că nu mă vor mai lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Metabolismul sănătos și zgomotos al acestui organism pe care îl numim casă, cu cele trei camere congestionate ale inimii sale, mă liniștește puțin și stau noaptea pe terasă printre hainele curate, din când în când câte un cearșaf moale sau tivul vreunei rochii îmi mângâie părul, mișcat de adierea slabă a vântului, acompaniindu-mi singurătatea, pentru că Udi deja doarme, adormise imediat după Noga, amândoi își adunaseră depresiile și se lăsaseră înghițiți de paturile lor, în fața ventilatoarelor harnice, doar transpirația lor electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
până la a aduce cu o gravidă în luna a patra, sau cu un canceros numai piele și oase. Securistele, cel mai adesea, se metamorfozau până la a întruchipa imaginea unei neveste sleită de spălat-gătit, cu un ochi învinețit și fustă cu tivul deșirat. În postcomunism, stilurile își pierduseră limpezimea: puteai oricând să iei țeapă confundând un parlamentar cu un hoț de buzunare, ori un doctor pediatru cu un bișnițar din Piața Sudului. Mi-am trecut și celălalt picior peste pervaz și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o mimare: Balena se lungise, șoldurile și sânii i se îngreunaseră, părul i se închisese la culoare. Era acum cu adevărat demnă de porecla ei: o femeie totemică, rotundă ca planeta Jupiter, la fel de masivă. Hainele i se modificau în timpul mersului, tivul fustei se ridica sau cobora, pantofii aveau când tocuri subțiri, când butucănoase. De pe la jumătatea spațiului al treilea, pe deget începu să-i lucească o verighetă groasă de aur și, depășind a patra linie, părul începu să-i încărunțească. Era mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vrut să pună pe ea toate "bijuteriile" pe care le luaseră cu ele, dar Ester nu vroise să le poarte. Pe mâini nu păstră nici un inel. Din întîmplare, rochița pe care și-o pusese în acea zi era albă (cu tiv albăstrui), așa că, în simplitatea ei, părea o adevărată mireasă în miniatură, o mireasă roșcovană, buclată, cu un grațios și nobil nas acvilin. Ca buchet de nuntă, fetele i-au adunat un braț de flori de cîmp: păpădii, mușețel, albăstrele... Și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
foișorul cu fereastra sclipitoare din turnuri. Ajunsă acasă, am mâncat repede, răbdând sâcâielile lui Marcel cu stoicism și tăcând, rnai mult distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel, săraca, până și la masă cosea un tiv la vreo fustă sau la altceva. Rupea ața cu dinții și mai mușca din pâine. M-am culcat, ghemuită în așternut, cu scoica minunat de dulce la pipăit sub pernă. Ardeam toată, în capul meu era un vârtej, simțurile mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
adevărați, li s-a făcut frică (presupun) a-l mai ține pe Spiridon internat. Nu mai rămâne așadar decât să se facă iarăși apel la domnul Ialomițeanu. Dar Sophie, care a promis să nu mai aibă nicio întrevedere cu respec tivul domn, cu toată dezlegarea ce i-am dat o, refuză a mai face vreun demers și presează ca să fac eu. Dar de ce să fiu eu mai dispus să-l fac ? Am propus să apelăm mai bine la ministrul Jorj Athanasiu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
casei, și m-am înduioșat chiar de răutățile lui : a refuza să fac orice pentru el este ca și când eu am semnat ordinul lui de mobilizare. La urma urmei, nu mi se cere decât să încerc. În plus, un argument pozi tiv, invocat, culmea !, de Margot, mi s-a părut de bun-simț : de când a fost mobilizat Grigore, în afara mea, care sunt atât de șubred, nu mai există în casă niciun bărbat, în schimb, viața devine tot mai dificilă. Bref, m-am trezit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Eee, Ivona, Ivona, mânca-o-ar mama pe ea, c-o știu de când era atâtica ! Murise tatăl dumitale, și m-a trimis madam Geblescu să-ți aranjez rochița ! Și ți-am făcut câteva pense, da i-am luat și din tiv. Am stat noi amândouă singure, numa cu nemțoaica dumitale, și nu scoteai o vorbă, numa te uitai chiorâș și aveai ochii umflați cât pumnu și roșii. Vezi, m-am gândit io, sărăcuța ! Ce casă are, cu de toate, o casă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar sînt puține, produse În urma unor altercații spontane sau provocate de Securitate. Din partea manifestanților nu există o strategie, cu excepția sloganelor care Îndeamnă la non- violență - „Fără violență!“ - și cer armatei să li se alăture - „Armata e cu noi!“ -, dar, instinc tiv, oamenii se Îndreaptă spre ceea ce urmează să devină inima Revoluției și un prim simbol al ei: Piața Operei din centrul orașului. Forțele de ordine sînt excedate, zeci de mii de timișoreni au umplut tot acest spațiu venind din tot orașul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
într-o deschizătură a podelei de dale, peste care se afla un mic grătar. Tom își scoase pantofii și ciorapii și începu să țopăie deasupra grătarului, simțind apa exuberantă, fierbinte, pătrunzându-i printre degetele picioarelor. Își suflecase manșetele pantalonilor, dar tivul vaporosului négligé al lui Ju se muiase. Tom McCaffrey forma un obiect de interes în „societatea“ din Ennistone. Pe vremea aceea „societatea“ ennistoniană era o comunitate „elitistă“, fără clase; era, de asemeni, pluralistă. Acest lucru se evidenția, îndeosebi, la Institut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
târziu“. Nu plânge, Doamne, ce păcat că nu există ceva de băut în casa asta. Haide să mergem la „Albert“. Ooof, la ora asta probabil că-i închis. — Ar fi mai bine să pleci, spuse Pearl. Își șterse lacrimile cu tivul rochiei. — De ce să nu rămân? — Nu. — Vreau să te văd mâine. O să vin aici. — Mai bine nu, tot ce-mi rămâne mie de făcut... este să aștept în singurătate. — Da... înțeleg. Totuși, ceea ce e între noi, e ceva. Da, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmă cu un ascensor chiar prin mijlocul cupolei, ascensiune lentă și de o stranietate inexpri mabilă, căci puteai privi, prin ușile de cristal ale liftului, arama plină de ornamente sinistre a cupolei tronconice, ce-și schimba tot mai abrupt perspec tivele către vârf. Cei de jos și tot mai de jos, lungiți pe fotoliile lor sângerii, în penumbră adâncă, păreau subiecții unui experiment sinistru. Am ajuns în fine la templele suprapuse, pe o terasă ce le-ncon jura din toate părțile. Din partea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o dată, cel puțin după ceasul ei. Dar pentru Karin, asta amenința întotdeauna să se transforme în eternitate. —Ce aștepți de la asta? întrebă ea, încercând să pară detașată. —Nimic! Vreau să mă ajute să nu aștept nimic. Își încleștă mâna pe tivul fustei. —La ce-ți folosește? — Mă transformă mai degrabă... într-un obiect pentru mine însumi. Fără identitate. Se frecă pe obraz și se uită în sus. Mă face mai transparent în interior. Reduce rezistența. Îmi eliberează convingerile, pentru ca orice idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl preferase întotdeauna pe el lui Ruth și transferase incidentul în mod inconștient. Puse scrisoarea la loc și închise sertarul. Durerea trăgea de un colț inconștient al minții sale ca un cățeluș care încearcă să atragă atenția stăpînului smucind de tivul hainei. CAPITOLUL 20. Angajatori Rezultatele examenului de bacalaureat nu erau încă afișate, dar aproape toți știau cît de bine sau de rău se descurcaseră, și în școală se discuta aprins despre salarii maxime și calificări minime. Funcționari de personal au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în largul său, dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase în grabă costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în largul său, dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase în grabă costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
orice clipă. George simți un nod sufocant în gât. — Asta-i o înscenare, spuse George înghițind în sec. — Ai vorbit destul, scursură de canal ce ești. Încurajezi decăderea unei femei nobile și învățate, lătră Ignatius. Ar trebui să-mi săruți tivul uniformei, drept recunoștință pentru că nu l-am înștiințat pe Sherlock Mancuso despre marfa spurcată pe care o ai. Te întâlnești cu mine în față la Orpheum peste două ore. Ignatius porni demn în lungul străzii Common. George își puse cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sale ridicându-se deasupra capului, Ignatius se ridică în șezut. — O, Doamne! Ți-ai pus pantofii de jucat popice! Ignatius își aruncă privirea ochilor roșii și albaștri și galbeni dincolo de marginea patului, mai jos de furoul mamei sale care depășea tivul rochiei și de ciorapii de bumbac care stăteau încrețiți. Numai tu ești în stare să încalți asemenea pantofi ca să vii la patul unde zace copilul tău bolnav. Dar mama lui nu răspunse la provocare. Avea hotărârea și siguranța de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fost un client bun. Unul dintre avantajele dusului la liturghie era că te puteai uita la picioarele fetelor cînd Îngenuncheau pe scăunelul de rugăciune. CÎnd spun „picioarele“, trebuie să Înțelegeți singura parte ceva mai cărnoasă care se lăsa văzută Între tivul rochiei și șosete. Cele care purtau deja ciorapi de nylon erau rare. Mi-aduc aminte de o familie numeroasă ale cărei două fete mai mari erau niște adorabile liceene care cu siguranță l-ar fi inspirat pe Francis Jammes: aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
odată ce suspectul a fost arestat, precum și să instrumneteze cazul în fața curții. Conform procedurilor, acesta era superiorul lui Porfiri, relație pusă în evidență și de înălțimea sa impunătoare. Aranjat și fercheziut, Liputin impunea respectul necesar, iar fiecare fir de păr, fiecare tiv și fiecare nasture se aflau la locul lor. Pe lângă acesta mai erau prezenți cei doi martori oficiali ceruți de noile legi, în cazul de față general maiorul Voloconski și consilierul de stat Iepancin, doi domni pensionați, fiecare îmbrăcat acum, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dar tensiunea din expresia ei era concludentă. ă Lilia Ivanovna, vreau să îți pun câteva întrebări. Vocea lui Porfiri era încărcată cu semnificații. Pentru prima dată, îi observă noile haine, simple și la modă. Purta o fustă albastru închis cu tiv de brocart și o cămeșuță asortată de muselină albă. Lilia acceptă și îl conduse lângă sobă, departe de unde se juca Vera cu o păpușă nouă de porțelan. Îi făcu semn să se așeze. ă Am trecut pe la Fraulein Keller, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prea scumpe pentru un preot. Dar nu era vorba despre asta, acum știu. Pur și simplu el nu avea încredere în cei care puneau piciorul în biserica al cărei nou custode era. Teja era un bărbat pe care hainele puțeau. Tivul de jos al tunicii avea o crustă groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
longobarde. Regele, informat de Grasulf despre aceste lucruri, a aprobat hotărârea luată. Un fapt asemănător, a spus el, s-a mai întâmplat cu multe veacuri în urmă în Germania. Prin voința lui Faroald și a lui Rotari, fâșiile care împodobesc tivurile veșmintelor mele poartă de atunci culorile celor din neamul Ariberti. Au sosit soli care mă invitau la rege și la nobilii care-și recăpătaseră fiii, dar am refuzat politicos toate invitațiile. Și asta nu din modestie, ci din viclenie. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spunea ce mai reușea să audă, iar eu le spuneam mamelor mele. Dar eu nu-i povesteam lui Iosif ce vorbeau ele între ele cu vocea scăzută. Nu-i povesteam cum făceau provizii de pâine uscată sau cum își desfăceau tivurile rochiilor și ascundeau acolo mirodenii scumpe. Știam chiar și despre planurile Rahelei de a fura idolii lui Laban. În fiecare noapte, Laban striga la Iacob și-i spunea că n-are nimic de luat de acolo în afară de zestrea celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]