418 matches
-
de tutun prost. Dușumelele erau murdare și se vedea că în camera asta nu se măturase de mult. După o masă, pe un scaun ce scârțâia, ședea comisarul, o namilă de om, gras și burdușit. Pe cap ținea chipiul lui tivit cu fire de aur, cu cozorocul ridicat, dat pe ceafă. De sub masă ieșeau două cizme strânse pe pulpele groase, pline de praf, cu ținte de fier pe tălpi, descusute la carâmbi. Pungașii, cu sergentul lângă ei, rămăseseră încremeniți lângă ușă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coaste-n risipă, stanuri negre și trunchete despicau pe ici pe colo negurile și un brad se înalța singur și detunat pe-un vârf de munte în fața soarelui ce apunea. Când soarele intră în nouri, ei părură roșii și vineți, tiviți cu aur ce lumina dinapoia lor. îngropau în grămezi de arcuri înalte, de spelunci adânci, suite una peste alta, lumina cerescului împărat, și numai din când în când, sfîșiindu-se, se revărsa prin negrele lor ruine lacuri de purpură. Apoi, încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trunchiul gros, aruncă dungi rumene pe stanurile munților și făcea ca ei să-și aprindă jăratecul de argint al frunților lor - până ce se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt, zugrăvindu-și în aerul albastru mărginile lui tivite cu roșață. Înserează încet, stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului și tremură voluptos în aerul moale și clar al serei și armonia câmpenească împle sara cu miile ei de glasuri, toate deosebite și toate contribuind la dulcea și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai este în viață. Ioanide avusese dreptate, Gavrilcea era un criminal. Prințesa le primi la ora cinci, în picioare, lângă un fotoliu larg, pe rotile. Avea înfățișare de stareță bătrână jansenistă, din cauza rochiei largi și a unui soi de capișon tivit cu alb. Pe piept purta o mare cruce de aur masiv. Singura profanitate o constituia faptul că veșmântul era violet. G. Călinescu - Dragă doamnă, întîmpină prințesa pe madam Ioanide,putorile omoară tinerețea rumînească! Prințesa proferă această trivialitate cu o mare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
217. 905 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 105. 906 Ibidem, p. 106. 244 personajului: „Frumoasă foc și mlădioasă, puica/ Trupșor alung avea ca nevăstuica./ Purta un brâu vârstat cu borangic,/ șorț alb - precum smântâna din ibric -/ Pe șale și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă își lega cordele/ Aidoma cu gulerul și ele,/ Iar sus pe frunte-și înnoda maramă./ și-avea o uitătură...mamă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
217. 905 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 105. 906 Ibidem, p. 106. 244 personajului: „Frumoasă foc și mlădioasă, puica/ Trupșor alung avea ca nevăstuica./ Purta un brâu vârstat cu borangic,/ șorț alb - precum smântâna din ibric -/ Pe șale și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă își lega cordele/ Aidoma cu gulerul și ele,/ Iar sus pe frunte-și înnoda maramă./ și-avea o uitătură...mamă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
străinul se îmbrăca el mergea cu pași din ce în ce mai repezi prin cameră scoțând frânturi de cuvinte, sau de cântec, cu intonații barbare, nedeslușite. Străinul deschise ușa spre zorii care năvăliră înăuntru învăluiți într-un nor de abur tivit cu sclipirea albăstrie a zăpezii. Se scutură ca de un fior în frigul ce-l învălui deodată din toate părțile. Parcurse repede o bucată de drum pe urma lăsată de plugul de zăpadă. Cantonul rămăsese în urmă sub străjuirea stejarilor
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fel de listă cu sătenii care au nevoie de ajutor în gospodărie și spre seară trecea pe la ei. Muncea din greu pe la oameni, dar se pare că pentru el asta era ceva obișnuit. Seara târziu ieșea din sat pe câmpul tivit de stele, stătea cu ochii ațintiți undeva departe și vorbea molcom cu cei câțiva câini care de obicei se țineau de el, fiindcă întotdeauna scotea din largile-i buzunare câte un codru de pâine sau un dărăb de mămăligă. Le
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sugruma în juvăț, iar, mai apoi, îi tăia capul cu un satâr. Cum îi punea căpățâna într-un sac pentru a-l înfățișa sultanului, semn că își isprăvise treaba. Purtând o mantie de postav negru și un calpac, căptușite și tivite cu blană de samur, vodă ședea în jilț. Și nici că-i păsa de toată zavistnicia din jurul lui. Știa cât de mult îl pizmuiau boierii, dar nu se temea prea tare. Râdea chiar pe seama acestei adunături de nevolnici care, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
palma lui Hamlet sau a lui Isus". Viața e un permanent urcuș și coborâș susținut de continua aspirație spre lumină. Ideea apare în câteva poeme: "Fereastra viermelui", "Resturi", "Umil pretext": "Ei sunt fereastra viermelui spre an,/ Pervaz pe care se tivește/ și e bolnav, senin, stăruitor,/ Lăsând pe mine urma lor de drojdie". Aspirația spre lumină, spre cer este fereastra-oglindă în care se purifică o existență măruntă de vierme târâtor. Un poem intitulat "Testament" explică conținutul volumului "Fântâna somnambulă". Aceasta, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În picioare aveau opinci din piele de porc sau de vită, mai rar argăsite, pe care uneori le pingeleau ca să țină mai mult. Ciorapii erau din lînă, lucrați În casă și erau Înveliți cu obiele de lînă țesute vărgat și tivite cu lînă subțire de culoare roșie sau neagră iar peste ele nelipsitele cureluțe late cate Încingeau piciorul pînă la glezne, după obiceiul dacic. İarna și la călătoriile mai lungi, cînd vremea era umedă aveau la picioare potlogi. Pentru iarnă cine
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
mai subțire și vopsite În casă. Vara purtau oprege Înguste din lînă, fie vărgate, fie roșie pentru cele tinere. Se Încingeau cu brăciri de diverse motive și culori. În picioare purtau opinci. Pe cap purtau vara legătura În trei colțuri tivită cu mărgele sau sabace și basmale subțiri de tîrg, iar iarna broboade groase din lînă. Pe lîngă haina scurtă cu crețuri la spate, cele În vîrstă purtau și o haină lungă de dimie albă Împodobită cu găitane. Această haină a
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
își suspec tea ză soția fie că are motive, fie că nu. Unii sunt te ro rizați de te meri, iar ne si gu ran ța îi transformă în ti rani. Alții se de ghi zea ză în „de tec tivi“, își ur mă resc soțiile sau îi roagă pe alții s-o facă. Ori ce gest este in ter pre tat și re in ter pre tat, orice absență pre lun gi tă devine su biect pentru o sce nă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
am mai pomenit, rămâne ascensional din motive dogmatice. Însă Infernul e temelia. Hölderlin: ce patos, ce Ellada, ce, în final, Scardanelli. Eminescu al nostru: s-a lăsat în voia "fantasiei" dar, pe dedesubt, și-a ras toate iluziile, și-a tivit manta cu ața cugetărilor Sărmanului Dionis, și-a autoadresat rechizitorii în Icoană și privaz, a constatat că organele-s sfărmate, a abdicat, bând "păharul poeziei înfocate" ca pe o cupă de otravă. A abdicat în poezie, iată trista învățătură. Nici
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvântului adânc. Prezența în proza antumă (S5d) [Nourii] îngropau în grămezi de arcuri înalte (s.n.) [...] lumina cerescului împărat...până ce [soarele] se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt (s.n.), zugrăvindu-și în aerul albastru (s.n.) mărginile lui tivite cu roșață (Eminescu: 2011, II, 44). (S5e) Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea (s.n.) ta? Adâncimea (s.n.) mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită (Eminescu: 2011, II, 46). Fig. II Familia lexicală a cuvântului înalt
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în domeniul studiului ceramicii. Ca și pentru Kimon Loghi și Ștefan Popescu în pictură, basmul constituie principala sursă de inspirație pentru artist, a cărei utilizare o recomandă pentru edificarea unei arte decorative românești moderne. "De la un vas simplu, cu buzele tivite de motive ca: toiegi, ochii broaștei, șerpișori etc., până la un vas zmălțuit cu motive din poveștile bătrâne ca: Făt-Frumos", "Pîcală", " Fata din dafin", ceramica noastră ar fi fost tot atât de bine plătită ca și vasele austriece sau germane care desfac această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care animă tabloul: Scena se desfășoară într-o pădure bogată, în care frunzele tremură în lumina gălbue și mângâietoare a unui soare ostenit, într-o pădure în care toamna a început să-și risipească cu dărnicie aurul ei, pălind frunzele, tivindu-le pe unele cu mătase galbenă, topind pe altele în picături de prețios metal, învăluind în pânze de șafran nuanțele albastre, nuanțele mauve ce au rămas din vara dusă: pe jos se întind pete roșii și arămii, fășii din sângele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
urbane bine conturate, care să-l înscrie între marile orașe moderne ale 199 țării. Conform aprecierilor lui Grigore Ilisei, Bacăul interbelic „lăsa impresia unui spațiu al golului, unde nevrozele înfloresc, un târg al cazărmilor, al prăvăliilor evreiești din casele-vagon, ce tiveau ulițele, al caldarâmelor glodoase”. III. Diviziunea „etnică” a muncii: evreul - motorul economiei, românul - slujbaș al statului și agricultor. Aspecte privind evoluția socio economică Beneficiind de un amplasament geografic fericit, în imediata apropiere a râului Bistrița, dar și de un hinterland
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
al treilea rînd se întindea, nemăsurată, grandioasă, înaltă de 3500 de metri, creasta din Penterey, cu Vîrful Negru, această piramidă înfricoșătoare străbătută de tuneluri negre, apoi dantelăria Englezoaicei, ireală, vaporoasă, amețitoare; pe urmă zveltul și maiestuosul Vîrf Alb, o coamă tivită cu bîrne amenințătoare [...]. R. Frison-Roche, Premier de cordée (41) Ieșisem din Rouen și înaintam în galop pe drumul care duce la Jumièges. Trăsura zbura, străbătînd cîmpiile. Apoi calul o luă la pas, ca să urce coasta de la Canteleu. Acolo se afla
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai înalt vîrf al monumentelor omenești, și, dincolo, "Pompa de foc" și "Trăsnetul", rivalul ei, aproape tot atît de nemăsurat, care întrece cu un metru cea mai gigantică dintre piramidele Egiptului. În fața noastră, se desfășoară Sena, șerpuitoare, semănată cu insule, tivită pe dreapta de faleze albe, încoronate de o pădure, pe stînga de pajiști mari, mărginite de altă pădure, departe, în zare. Din loc în loc, stau ancorate vapoare mari de-a lungul malului fluviului imens*. G. de Maupassant, "Un normand", în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în alta de suflul aterizării, nisipul formă o adîncitură [...]. S. Lem, L'Invincible (45) Podișul cobora ușor în pantă, spre apus și din locul unde poposirăm, se putea vedea o priveliște întinsă. În fața noastră, dincolo de copaci, zărirăm capul des Bois, tivit cu spumă de mare; în spatele nostru, încă puteam distinge, dincolo de limba de pămînt acoperită cu nisip și dincolo de cîmpia de est, o imensă întindere de mare, pe care o văzuserăm și de pe locul de unde deunăzi am ancorat, pe mica insulă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
luni ale anului, mlaștini cu o vegetație aspră, ici-colo întrerupte de cîteva sălcii pipernicite, îndepărtate pășuni despărțite prin șiruri rare de plopi. Foarte departe mici pete albe vădeau orașe, Marchiennes la miazănoapte, Montsou către miazăzi, în vreme ce, dinspre răsărit, pădurea Vandame tivea orizontul cu vînătul hotar al arborilor ei pleșuvi. Și, sub un cer livid, în scăzuta zi a acestei după-amieze de iarnă, părea că bezna toată a Voreux-ului, toată învolburata pulbere de huilă, s-ar fi abătut pe cîmpie, așternîndu-și pudra
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
predicatele (PR) care se succed: PR1: cochilii (fragile) (albe) (cu două valve) PR2: pe care o simplă adiere de vînt le-ar fi împrăștiat PR3: ca pe niște baloane de săpun. (3) Stropitori de Java, un fel de tuburi calcaroase tivite cu ondulații foliacee, foarte gustate de cunoscători. Argument: stropitori de Java PR1: (un fel de) tuburi calcaroase PR2: tivite cu ondulații foliacee PR3: foarte gustate de cunoscători. "Foliacee" ar putea, de asemenea, să apară ca un semn opac pentru cititorul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vînt le-ar fi împrăștiat PR3: ca pe niște baloane de săpun. (3) Stropitori de Java, un fel de tuburi calcaroase tivite cu ondulații foliacee, foarte gustate de cunoscători. Argument: stropitori de Java PR1: (un fel de) tuburi calcaroase PR2: tivite cu ondulații foliacee PR3: foarte gustate de cunoscători. "Foliacee" ar putea, de asemenea, să apară ca un semn opac pentru cititorul care nu are la îndemînă, în memoria sa de lungă durată, o definiție de genul "care are aspectul unei
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
spirit, un semn de recunoaștere. O anumită idee de relaxare. De cînd au apărut, este incredibil cît de mult au evoluat], au luat toate formele posibile, s-au prespălat, s-au matlasat, s-au vopsit, s-au șifonat, s-au tivit, s-au brodat, s-au umplut de buzunare, de franjuri. [Se vor cînd sportivi, cînd romantici, chiar eleganți.] Catalogue de mode du Bon Génie, 1986 În acest ultim exemplu, predicatele funcționale sînt verbe la forma pronominală. Ele corespund PROPRIETĂȚILOR articolului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]