822 matches
-
nu auzi astăzi un lucru care de fapt existase tot timpul, și anume declarația ei de neputință ca un dat care nu putea fi învins, de a-l părăsi pe Petrică. Prin repetire însă această nesiguranță acută s-a mai tocit, nefiind alimentată de Matilda cu nimic, nici măcar cu o ispită de a-mi pune la încercare puterea sentimentelor (nu are cruzimea și inferioritatea de a chinui) și până la urmă am descoperit un adevăr simplu, care a alungat orice fel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Știi ce? Eu le...! Sânt atâtea posturi la noi de dispeceri, de controlori tehnici, la administrație... Am să vorbesc eu cu inginerul-șef să te angajeze. Trebuie să te angajeze! Nu se poate ca un om învățat care și-a tocit atâția ani coatele de băncile facultății să fie trimis la șobolani. Uite, uzina are o bibliotecă, să te angajeze acolo, să te ocupi de ridicarea nivelului cultural al maselor (adăugă el cu ironie), organizezi serbări, recitaluri, poezii, chestii de-astea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dacă o fi să fie, tot mă găsesc ei..." "Poate nu te găsesc, ai o șansă, zisei, în timp ce altfel..." Mă bucuram de un singur lucru, că aceste evenimente, procesul și acum fuga făcuseră să-i dispară iritarea aceea care îi tocea nervii. Se liniștise, nu-l mai obseda gândul că asta sau aia veneau în contradicție cu nu știu ce valori absolute la care, vezi dragă Doamne, nu trebuie să renunțăm. Acum avea, ca să zic așa, alte pisici de biciuit... Își recăpătase și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mama, nu întîrzia mult..." " Auzi ce mi-a spus Victor când stăm la coadă, că nu sîntem un popor rău guvernabil", zise Suzy la masă, adresîndu-se, desigur, tatălui ei, fiindcă doamna Culala, ca orice soție de modă veche, avea interesul tocit pentru discuțiile zise de idei și nu se înviora decât când era vorba de mici întîmplări din universul ei casnic, în general legat de bucătărie (cum i-a reușit, sau nu i-a reușit un anumit fel de mâncare sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cînd vizita privește redacția. Pentru veselă veți procura cu virament cele necesare sau cu numerar pînă la 50 lei obiectele fiind trecute în inventar". Un Proces-verbal întocmit azi, 17.IV.1959 prezintă o exemplară scoatere din uz a inventarului: "Subsemnații: Tocitu Paraschiv, revizor contabil la Uniunea Scriitorilor, Siclody Ștefan, secretar tehnic, Chirilă Adriana, dactilografă, și Oană Alexandrina, personal (sic!) de serviciu ultimii trei salariați la Filială -, am procedat la distrugerea obiectelor de inventar scoase din serviciu pe baza procesului-verbal nr. 5931
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
riscurile cu care incertitudinile, iraționalismele sau insecuritățile noastre actuale ne amenință și pe care nici nu le putem nega, decât dacă am cădea într-un cinism irecuperabil, și nici nu le putem admite nereflexiv, decât dacă ni s-ar fi tocit complet spiritul critic. Opțiunea mea e clară: sociologia ar trebui să fie coextensivă modernității reflexive. Totuși, nu ar reuși astăzi să fie astfel decât dacă aparatul său conceptual și teoretic s-ar înnoi în mod substanțial. De aceea, voi considera
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Cel ce se obișnuiește să nu dea toată atenția poruncii Domnului îndată ce o aude, și așteaptă să i se spună a doua oară, să i se dea un nou semn mai accentuat, pierde sensibilitatea receptivă a inimii. Începe să se tocească, să se sclerozeze spiritual. Începe să nu mai fie viu, începe să moară. Cade din simțirea planului dumnezeiesc care-l face liber, din planul vibrant al Duhului, în cel al automatismului naturii, încetând să mai fie el însuși. Se afirmă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de urlete. Nicolae Balotă detesta tot ceea ce perturbă actul lecturii. Tânărul savant nu numai că nu rămâne indiferent la dezastrul civilizației românești, dar înregistrează chiar, cu un fel de panică, semnele obișnuirii cu râul: "Amenințarea continuă și anxietatea permanentă se tocesc. Nu mai suntem răniți continuu de ceea ce ar trebui să ne rănească la fiecare pas. O plimbare de un sfert de oră pe un bulevard bucureștean ar trebui să te facă să vomezi de scârba. Treci nepăsător și doar din
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
A MURIT ÎN SPITAL POETUL VENIAMIN LOVIT DE-UN CAL DE CURSE PENSIONAR PE NUME MON POMPON VÎNDUT PENTRU SALAM, DAR ÎN ULTIMA OR| TRANSPORTA C|RU}E CU VAR." O caravană aseptică, la care alipesc vagoane și avangarda, care tocește sentimentul, întinzîndu-l disperat, și prozaismul de ieri, de azi, de totdeauna, care dă mutrele și locurile cu ieftină vopsea gri, înghite o lume care ține, cu patimă, de petele ei de culoare. Pe care i le procură estropiații, femeia nebună
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
supraviețuiesc în general căderilor din copaci, urcând imediat înapoi, dar există răni și morți provocate de acestea, mai ales la masculii tineri și cei care se luptă. Pe la vârsta de 6 ani, dinții de mestecat ai koalei încep să se tocească, eficiența lor scăzând. La un moment dat, marginile se tocesc complet iar animalul va muri de foame. Koala au puțini prădători; câinii dingo și pitonii mari pot să-i vâneze, pe când păsările răpitoare (cum ar fi bufnița puternică și acvila
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
există răni și morți provocate de acestea, mai ales la masculii tineri și cei care se luptă. Pe la vârsta de 6 ani, dinții de mestecat ai koalei încep să se tocească, eficiența lor scăzând. La un moment dat, marginile se tocesc complet iar animalul va muri de foame. Koala au puțini prădători; câinii dingo și pitonii mari pot să-i vâneze, pe când păsările răpitoare (cum ar fi bufnița puternică și acvila) sunt pericole pentru pui. Nu sunt prea afectați de paraziții
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
am ajuns la concluzia că asta era logica poporului meu... așa cum se poate vedea și din războiul ăsta prostesc de acum. Oh, draga mea, nu o lua și tu așa, spune Doris blînd, nu pune la inimă. Oamenii sărmani Își tocesc degetele pînă la os muncind o viață Întreagă pentru a pune pe masă o bucățică de carne și nu pot pricepe cum de poți să le refuzi hrana. Este ca și cum i-ai respinge pe ei, Îi jignești. Cred că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ai în vizor!” ÎNCERCARE Mă pun la laptopul stâlcit de atâta tastat, Îmi fac cruce cu mintea mea sublimă, Las imaginația să cadă pradă aventurii. Poezie, încercare, viață, moarte, iubire Poezia e viața, Iubirea e moartea, Trupul se sfâșie, se tocește ca și un pantof aruncat de la etaj, Se zbate, înghite în sec cuvinte pierdute, În imensul Univers mult uitat. Cuvinte, cuvinte, dor și amar Eminescu se învârte în mormânt, Totul e în zadar! O pisică îmi taie calea și mă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
bănuiesc că da. — Oh, atunci e bine. Mă bucur să aud asta. Era vădit ușurată. —Slavă Domnului. —Haiii mare barrrosan! Auzi, n-ai vrea să-ți dau niște dopuri de urechi? — E în regulă, mersi. —Zzzdă-mi zile de la tiiine să toci un bănuț cu miiine. BambambabambamBAM! —O, Doamne, am plecat. Hai să luăm cina împreună într-o seară săptămâna asta. — Mă văd cu Dana și Leon miercuri seară, am zis repede. —Bravo, foarte bine, n-o să fiu pe-aici în weekend
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
așa cuvintele... —L-am întâlnit pe croitorul Quigley, croitorașul cel mai abil, îmi cârpea nădragii când trăiam la Spancil Hill. Brusc a lăsat vocea de ștrumf și a început cu elan. — Dar acum nu-mi mai cârpesc nădragii. Când se tocesc, am un nou șiretlic. Îmi iau o pereche nou-nouță De la Banana Repub-a-lik. —Uraa! am zis, bătând din palme și încercând să fluier. Mai vreau! S-a ridicat pentru strofa următoare. —Și dacă Anna-și rupe nădragii... Și-a întins brațul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
blănuri, grupate În jurul unor focuri de tabără. Tropote de cai se amestecau cu clinchete de săbii. Apărătorii se Întorceau de la antrenamente. Muntele era plin de viață. Se dădeau ordine În limba italiană, se mișcau trupe de cavalerie, se ascuțeau săbii tocite de exerciții. Undeva se auzea sunetul melodios al unei mandoline. „Italienii... ” gândi, ușurat, Alexandru. Italienii și muzica lor pe care o duc pretutindeni. - Aveți pregătite corturi Încălzite, le spuse Angelo Apărătorilor moldoveni. Veți primi de mâncare și uniforme noi. Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Băi, rămân cu voi !” Erau prin secții, pe-acolo, erau bucuroși, erau cutare, dar ce-am pățit, să mă ferescă Dumnezeu. O și apărut liderii de sindicat. Ca ciupercile după ploaie. Dom'le, vă dau cuvântul meu, mă forfeca, cum toci varza. Dimineață, azi erau niște lideri de sindicat, a doua zi se schimbau, îi întreba pe ăia: „- Băi, ce-ați obținut de la director ?”. Noi habar n-aveam ce-i ăla sindicat, cu ce se mănâncă, ce trebuie să spună la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mai egoiste, exploatatorii cei mai cruzi ai mulțimii. Rar, estrem de rar dorința de-a parveni, comună tuturor demagogilor, se poate concilia cu mila pentru soarta mulțimii, și numai în sufletul acelora a căror moștenire pe pământ e asigurată se tocește până la un grad oarecare egoismul, adoarme instinctul esclusivității individuale, pe când parveniții și demagogii nu trăiesc și nu înaintează decât tocmai prin deșteptăciunea în care țin acest odios instinct. Rău ne pare dar că, pe lângă inexactitățile de fapt, mesajul domnesc arată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Imperium: vechi cuvânt roman care semnifica puterea de a te face respectat de aliați și de inamici deopotrivă, prin amenințarea cu moartea și puterea de a duce la îndeplinire această amenințare. Cred că toată teoria relațiilor internaționale pe care o tocesc acum pe băncile Institutului European se reduce la această definție crudă. Cele mai multe promisiuni într-o viață de om se fac în timpul călătoriilor. Dacă este vorba de călătorii de vacanță, cu atât mai mult: se schimbă adrese, numere de telefon, mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din multele buzunare ale mapei aveam legitimațiile și buletinul, iar în altul pixuri, creioane și stiloul care mi se spusese că are peniță de aur atunci când, de 8 martie, l-am primit de la soția inginerului agronom. Penița scria gros, era tocită, poate nici nu era de aur. Nu am verificat-o. În satul Cocârț, până la căderea zăpezii, drumul era plin cu boască de la vin și de la țuică și aerul mirosea a bodegă, deși în sat nu era nici o crâșmă. Nici nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îi vânduse un frate ager ce se dovedise a fi un prost. Dar mă puseseră la un chioșc mic la baza unui stâlp unde nu veneau decât vagabonzi, iar Borg nu-mi dăduse decât haina de la uniformă căreia i se tocise căptușeala și avea manșetele uzate și galoanele lipsă. Singur cum eram, nu era nimeni care să-mi arate și mie vedetele care treceau pe lângă mine și îmi treceam timpul lâncezind și așteptând să vină pauza de prânz și apoi răgazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai mult stil decât eram eu obișnuit. Avea ciorapi de mătase grea, pantaloni cu vipușcă de bancher; avea câteva perechi de pantofi, genul mănușă, dar care nu făceau nici un fel de crețuri la talpă, și cu atât mai puțin se toceau, și o curea cu monogramă gotică. Cu bustul acoperit, era pus într-un scaun de piele neagră și tras pe niște roți instabile până la baie. Uneori când îl așezai în scaun prima dată se încrunta, alteori îți arunca o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Cui, „Senchut“, de Ceaikovski. Și de asemenea „Poetul și țăranul“. Încearcă tu să cânți așa ceva, când Milton Sills înțelege că Conway Tearle nu s-a urcat pe Titanic. Le cântam pe toate ridicând ochii din cursul despre ofense juridice, pentru că toceam pentru examenul de barou. Dar oricum ai lua-o, alea au fost vremuri emoționante. Sau poate crezi că e apă de ploaie? Nu, de ce? Crezi că sunt un bandit, doar că te abții s-o spui în față. Te lupți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
rostea molatic aceste cuvinte solemne și teribile, îngenuncheată în obscuritatea bisericii friguroase St. Paul din Victoria Park, la slujba de la opt dimineața (la care asistă foarte puțină lume). Rostise de nenumărate ori, încă din copilărie, aceleași cuvinte, le molfăise, le tocise cu limba și cu buzele, până deveniseră moi și păstoase, dar nu complet lipsite de greutate. Nu-și bătea ea capul cu mânia și supărarea lui Dumnezeu, știa, instinctiv, că așa ceva nu există. Povara păcatelor, însă, era altă poveste: exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în picioare, în biserica rece și sumbră, la fel de împâclită ca și magazinul Bowcock după pana de electricitate, și se îndreptă, laolaltă cu alte trei-patru siluete spre altarul iluminat. Pășind prudent cu tocurile ei înalte pe dalele de piatră, trecu pragul tocit spre crucifixul împodobit cu roșu și cu aur, rămânând în urmă, cu umil respect, pentru a-i lăsa pe ceilalți să intre înaintea ei. (Dar și ceilalți făcură același lucru.) Când se apropie de frumosul altar, cu marmurile-i magnifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]