461 matches
-
limbajele" deodată. De aceea capitolul este nereușit. Autorul se depărtează prea puțin de "vorba" poetului - el încearcă să construiască pe marginea afirmațiilor lui "extraliterare". Poate introducerea ar fi trebuit să fie mai mare și să problematizeze "caracteristicile" optzecismului, deja bine tocite. Aici este adevărata lipsă a volumului. Consideră drept "date" lucruri care au fost "date" cîndva, acum douăzeci de ani. Poate a venit vremea să nu-i mai credem pe cuvînt, să nu mai acceptăm fără comentariu un program sau un
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
stoluri albe spre farmacie, pentru aprovizionare". în numele "pozitivismului liric" ("se cuvine să redăm poeziei misterul prin filiera scientistă"), termeni strict medicali sau din fizică invadează spațiul poeziei. Folosirea lor nu îi dăunează, ba dimpotrivă, resuscită, într-o blîndă ironie, temele tocite: "sufletul meu pierde teren, în fața ta pe zi ce trece,/ Sufletul meu ruginește, se pierde-n aer deflogisticat,/ Nevăzut și sofisticat", "legați pentru vecie între noi eram, ca radius și ulna,/ Ca o sulfamidă cu hemoglobina în methemoglobină, un șuvoi
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
comuneť, mărturisește Cioran." (pag. 126) Chiar dacă traducerea acestei stranii încadrări ar fi exactă, mă tem că, în structura cărții, rolul ei apare supralicitat. Fiindcă s-ar prea putea să avem de-a face cu o catacreză, cu o banală metaforă tocită, a cărei explicație de dicționar nu poate neglija conjuncturile. E limpede că, folosită de Emil Cioran, o asemenea asociere nu e cu totul inocentă ideologic. Vulgata culturală a jidovului rătăcitor, pe care Diaconu o exploatează ca pe un dat generic
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
O restrîngere perplexă, un reflex dureros, anesteziat în răstimpuri doar de uimiri tîrzii, reprezintă scutul împotriva sinelui însuși a poetului „împuținat”, care, recurgînd la pluralul tagmei alcoolice, se întreabă: „ce-om face noi pe-acolo (prin ținuturi/ cu faptele noastre tocite, cu făpturile noastre rîncede și atît de lesne de uitat”. Spre a-și răspunde, pierdut în sublimă iresponsabilitate: „zău, nu am habar”. Vinicius e un poet de-o intensitate cu nimic inferioară celei pe care o vădește atît de mediatizatul
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
mioritic, pășim, de fapt, în plin eros, ne tîrîm, liliputani și erecți, pe trupul întins orizontal al unei gigantice femei". Dar raiul se dovedește scufundat într-o etern tristă, aproape umană, rapiță caragialiană. Toate argumentele construite în jurul unicității noastre naționale, tocite și deformate în discursuri naționaliste, sînt puse în slujba susținerii candidaturii județului Vaslui în structurile Nord-Atlantice. Generalii N.A.T.O. sînt cazați lingă oraș, la motelul "Hanul Victoriei" de la Podu-înalt, "nu departe de locul istoric unde Ștefan cel Mare y compris
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
tristeții și deznădejdii, cuvintele nu-și mai înalță emoția din pagină, interogațiile devin ridicole, iar impresia de "déjà-vu" e agasantă și obositoare. Pe ruinele unor astfel de trăiri poezia abia pâlpâie, fără forță, căci cuvintele par obosite, dacă nu chiar tocite de-a binelea. Pe porțiuni mici, câteva versuri mai reușite devin contrastante: "într-o pustie sală/ pe câte-un scaun incomod/ stăm amândoi cuminți/ e pictorul plecat/ Și nimeni pe o pânză nu-i/ Să prindă această clipă". (În atelierul
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
Miheț Florin Lăzărescu, Amorțire, Iași, Editura Polirom, 2013, 245 pag. Mult așteptatul roman al lui Florin Lăzărescu trebuia să confirme maturitatea artistică a unui prozator cu priză bună la public și critică. Numai că Amorțire dezamăgește. O palidă evoluție, subiecte tocite, numeroase locuri comune și, ce e mai grav, idei reșapate, imposibil de recondiționat, chiar în cheie parodică. Prins prea mult în lumea scenariilor de film și televiziune, discursul lui nu a câștigat mai nimic în greutate. Ba dimpotrivă: viziuni suspendate
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
se înfățișează ca o colecție de întâmplări în (i)realitatea imediată, "stare de corp" a "mamiferului" care scrie, după cum spunea el însuși, modalitate de a transfigura banalul prin metafore insolite și de a elibera cuvintele de sensurile convenționale, deja prea tocite. Că așa stau lucrurile o demonstrează aproape toate scrierile sale, de la El libro mudo și Morbideces, la El Rastro și Automoribundia, de la El hombre de alambre la cele patru proze care compun ciclul "nebuloasei" (El incongruente, El novelista, Rebeca și
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
disponibilități de reconstituire a unor rețele ce leagă la un mod neașteptat fenomenele, de frămîntare a unei materii cu inepuizabile latențe. Violența nu este, după cum s-ar părea, o emblemă a nihilului, ci una a refuzului locurilor comune, a sintagmelor tocite, deci de afirmare a vieții ce se cere periodic reabilitată expresiv. Grație scăpărărilor unor cuvinte silite să se ciocnească, a organizării lor în structuri spontane, aceasta din urmă își descoperă o complexitate inedită, conținînd adesea factori antitetici. Astfel cruzimile înfățișează
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
carte. În mai multe rânduri, cronica sa, Marius Miheț - dar într-un loc și Cosmin Ciotloș - pare a-i reproșa lui Lăzărescu faptul că n-a scris un roman palpitant, eventual de acțiune ori... de dragoste: „o palidă evoluție, subiecte tocite”, „tensiunea narativă lipsește”, spune M. Miheț, pe când C. Ciotloș deplânge abandonarea „latentulșuiț roman de dragoste care se ascunde în paginile Amorțirii”. Or, Amorțire este un roman ale cărui personaje nu sunt cine știe ce eroi sau oameni speciali, ca să treacă prin evenimente
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
arhicunoscut tip de discurs patriotard. Precumpănește limba de lemn, fiindcă majoritatea nici nu știu alta. Cei care sînt cît de cît profesioniști ai scrisului, încearcă să fie caustici, dar stilul lor e tot o înșiruire jalnică de formule și idei tocite. Iată-l pe scriitorul SF Alexandru Mironov "demascîndu-i" pe "talibanii pro-GDS și pro-Alianța Civică": În mod special tărășenia cu manualul alternativ de Istorie va rămîne, cred eu multă vreme pe tapet, pentru că acest moment a scos în față pe cei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
la picioarele patronului/ îi pun la loc bătăturile/ el mă bate pe umăr/ e destul pentru azi/ schimbă-te-mi zice/ du-te la joaca" (șam pune la loc bătăturile patronului). Acest ins stîngaci, neadaptabil, cu frustrări și angoase parcă tocite de îndelunga lor prezenta în conștiința, ajungînd parcă a se sfii și de suferințele ce nu-l ocolesc, arborează o etică glumeața ce semnalizează o apropiere nu numai de real, ci și de... optzeciștii care-l cultiva pe reversul sau
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
să te plictisești citind un asemenea roman; n-ai timp nici să respiri. Radu Paraschivescu conduce bine povestea, în alambicările ei iberice, și știe să creeze, din detalii precise, o atmosferă tenebroasă. Mai puțin supravegheat e uneori stilul, cu comparații tocite sau chiar răsuflate și cu naivități de benzi desenate. Câteva exemple: ,Măcar așa, cerneala beznei ținea la distanță necazurile și grozăviile" (pp. 26-27); Prea multe silnicii are viața asta ca să dai cu piciorul cristalelor de fericire." (p. 45); , Tânărul conducător
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
geros, te mușca de față. În esență, acel loc continua să fie, în ciuda reconstrucției lui, un spațiu al morților. Clădirea facultății mă bântuie și astăzi în vis - coridoarele ei late, ca săpate în piatră, lustruite de picioarele cuiva, marginile treptelor tocite, balustradele frecate de mâinile studenților, urme amprentate în spațiu. Poate de aceea ne bântuiau duhurile. Când eliberam câte un șobolan în labirint, de fiecare dată era câte unul al cărui comportament nega teoriile și căruia puțin îi păsa de ipotezele
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
Mai întâi, Schopenhauer e opusul unui gânditor dialectic, având repulsie față de oscilările tactice între concepte contrarii și repudiind fățiș răsturnările de optică din discursul speculativ. Așa se explică și inflexibilitatea cu care, grație unor sentințe care astăzi au căpătat vetustețea tocită a expresiilor obositor de celebre, a înfierat „fanfaronada fichteană"și „șarlatania hegeliană", vrînd astfel să stigmatizeze piruetele retorice ale celor două nume care îi eclipsaseră cariera universitară. Schopenhauer ura dialectica din rațiuni de competiție glorioasă, neputând privi cu simpatie o
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
creativ. Cristian Popescu, ca și Ioan Es. Pop, utilizează un lexic fără culori și arome tari, vocabule ,etno" și neologisme de ultimă oră; vocabularul este însă la ambii ,nouăzeciști" supus unor formidabile contorsionări, până când din cele mai plate și mai tocite secvențe verbale iese imaginea șocantă, grea de sens și greu de uitat. Să deschidem acest postum Caiet de citire și de caligrafie, subintitulat Fragmente de jurnal și alcătuit din texte de frontieră (jurnal-publicistică-proză) apărute la începutul anilor '90 în ,Luceafărul
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
și doamna M.: între regia lui Ibrăileanu și cea a lui Bălăită, s-a întors definitiv o pagină din istoria românului românesc. Cu ani în urmă (pe vremea când Codrescu își scria jurnalul, iar Antipa nu se născuse încă), bronzul tocit al oglinzii era încărcat de formule criptice care acum nu mai spun nimic. Un lucru e sigur: de la Adela și până la Lumea în două zile tirania sensului a luat sfârșita (p. 142) Același strălucit exercițiu comparatist se exersează nu doar
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
publicist? Este adevărat că, întrucât mă privește, nu mă ajut, în articolele mele, de termeni injurioși, că, de pildă, când tocmai utilizam sintagma lepre, despre niște vajnici transfugi politici, am înlăturat-o, nu de teamă, ci din repulsie față de termenii tociți. Asta însă nu l-ar fi împiedicat pe Alcibiade, bunăoară, să mă trateze în stilul său atât de colorat, de bogat în lexic, suculent, ca să aflu ce mitocoseam în tufișurile Grădinii Botanice, în miez de noapte și nici nu mai
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
de apărare suferă o alienare în fibrele sale intime, o "scădere" a identității sale bizuite pe amintire, o reducție a limbajului, o deconectare de concretețea lumii: "cînd îți degeră picioarele crescute prea mult în aceiași bocanci/ cînd tremuri în aceeași tocită haină de toamna pînă spre vară/ cînd în Kredenz în cămară nu prea găsești ce întinde pe pîinea ta neagră - înseamnă că părinții tăi au pierdut așa de mult încît au început și din amintiri să piardă:// ei da, ei
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
care te invită să cumperi o carte e articolul cel mai interesant. Îi aparține unui om de meserie, editor și culegătorul de superbe perle ale tranziției, Radu Paraschivescu. El adună, se pare, și clișeele din lumea editorială: "Din stolul refrenelor tocite se detașează "N-o poți lăsa din mână", propteaua cvasiobligatorie a thrillerelor de 500-600 de pagini și în general a lecturilor de avion, plajă sau coafor. "N-o poți lăsa din mână" reprezintă de fapt traducerea unui cuvânt inventat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
ieri, la care au fost părtași și încă mai sunt toți oamenii de știință germani. Astăzi, Heidegger nu este încă întru totul demascat, vaca Heidegger a mai slăbit, dar laptele Heidegger se mai mulge încă. Heidegger, în pantalonii săi bufanți tociți, în fața casei-bloc din Todtnauberg, ca într-un decor, mi-a rămas în minte ca fotografie demascatoare, filistinul gânditor cu scufie neagră de Pădurea Neagră pe cap, în care s-a tot pus la fiert imbecilitatea nemțească, spunea Reger. Suntem bătrâni
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
muzică cu ochii închiși, fără nevoia de suport imagistic? Adorno notează în Ästhetische Theorie că fragmentul e intruzia morții în realitate. Dacă e adevărat, atunci poate că explicația preferințelor tinerilor pentru o muzică consolativă ar putea fi aceasta: sensibilitatea contemporană, tocită și fragmentată visează la o coerență expresivă pe care n-o găsește decât în anumite muzici, pline de afectivitate, cum e muzica romantică sau surogate contemporane ale acesteia. Nu sunt convins ca e o explicație justă. Însă e un punct
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
generozitate jeanvaljeaniană. Stilul altora are naturalețe și limpezime de prozatori încercați. De altfel, unii dintre ei sunt pe cale să publice cărți despre rocambolesca lor existență. Uitați adesea de familie și de prieteni, condamnații pe viață par a avea sentimentele definitiv tocite. Soțiile tinere au divorțat și s-au recăsătorit, copiii s-au învățat cu ideea, insuflată de mame, că tații lor au murit. Singurele persoane care își mai aduc aminte de ei, chiar și după ce numărul anilor petrecuți în temniță ajunge
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
al poetului: "N-ar trebui să aibă orice muncitor o bibliotecă, pentru el și pentru familia lui?" Alt lucrător, rudă sufletească a lui Gheorghe Tăflan, e un helvet, care "aducea cu figură cîrna a lui Socrate, cum ne-a rămas, tocita de dicționare", întîlnit în tren, între Zărich și Fribourg, care "își scosese mănușile și răsfoia un catalog de pictură". Pentru a putea vizita o expoziție de la Berlin, "el și-a închis atelierul pe cîteva zile, și-a luat banii de
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
nu era de găsit. patru primul îți fac un cockteil molotov înainte să plec, i-a șoptit ea suav într-o dimineață. și a ieșit pe ușă. floarea deschizîndu-și petalele în stomac l-a salvat. dar de-atunci cu mâna tocita de scris și buzele roase de cuvinte spală chiuvete și podele în ospicii. al doilea s-a certat cu nevastă-sa când s-au dus să amaneteze pianul. aia de la amanet nu văzuseră în viața lor un pian. și pianul
Poezie by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3834_a_5159]