1,334 matches
-
putea pipăi răul ca pe un corp material. Îl tenta să intre și să înfrunte bestia, avea toiagul la el și se simțea apărat. O mai învinsese o dată și nu se temea de ea. Se pregătea să pornească înainte dar toiagul începu să tremure în mâna lui. Inspectorul scutură din cap și se opri. Și dacă toiagul nu are nici o putere înăuntru? Până acum, nici un paznic nu s-a aventurat în vizuină, îi răsunară în minte cuvintele lui Calistrat. Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea toiagul la el și se simțea apărat. O mai învinsese o dată și nu se temea de ea. Se pregătea să pornească înainte dar toiagul începu să tremure în mâna lui. Inspectorul scutură din cap și se opri. Și dacă toiagul nu are nici o putere înăuntru? Până acum, nici un paznic nu s-a aventurat în vizuină, îi răsunară în minte cuvintele lui Calistrat. Își amintea că mai încercase o dată să intre în peșteră, în urmă cu trei ani, în ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Își amintea că mai încercase o dată să intre în peșteră, în urmă cu trei ani, în ziua în care, împreună cu prietenul său, aruncaseră în aer bârlogul bestiei. Stătuseră exact acolo unde se afla acum. El, plin de entuziasmul descoperirii secretului toiagului și gata să se arunce în necunoscut, Calistrat, cumpătat de experiența atâtor ani în care fusese singurul paznic al peșterii. Tot el îl învățase că bestia i se poate strecura în minte ca să-l amăgească. Chiar asta se întâmpla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se întâmpla așa ceva. Refuza totuși să creadă, una ca asta. Era încă dimineață și vâlva nu ieșea din bârlog niciodată la lumina zilei. Un fior rece i se strecură pe șira spinării, în timp ce încerca să înțeleagă ce se întâmplă. Strânse toiagul cu putere în mâini, așteptându-se să-l simtă vibrând ușor, așa cum făcea ori de câte ori vâlva se pregătea de atac. Ciudat, lumina căpătase nuanțe portocalii bătând spre roșu, de parcă soarele s-ar fi aflat la asfințit. Se opri locului și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici ca să te asiguri că asta nu se întâmplă. Și apoi, ce ai de gând să faci? Vrei să te comporți ca și Calistrat? Va trebui să lași pe cineva în locul tău, să-l înveți și să-i arăți secretele toiagului. Cum crezi că vei putea face asta dacă nu ești aici? Draga mea, o întrerupse inspectorul ușor agasat de turnura pe care o luase discuția, nu-mi place deloc ce se întâmplă. Am senzația că încerci să abați conversația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai împuținase la trup, se vedea că e bine clădit și fusese un bărbat puternic la viața lui. Purta haine din pânză de in țesută în casă și, atârnată de gât, avea o traistă mare. Moșneagul se sprijinea într-un toiag lustruit de atâta purtat în mâini. Bătrânul, care îi văzuse și el, ridicase toiagul deasupra capu lui, apropiindu-se de ei. Prinsese să vorbească cu un glas puternic, proferând amenințări și blesteme. Minerii se strânseseră unul în altul în lada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puternic la viața lui. Purta haine din pânză de in țesută în casă și, atârnată de gât, avea o traistă mare. Moșneagul se sprijinea într-un toiag lustruit de atâta purtat în mâini. Bătrânul, care îi văzuse și el, ridicase toiagul deasupra capu lui, apropiindu-se de ei. Prinsese să vorbească cu un glas puternic, proferând amenințări și blesteme. Minerii se strânseseră unul în altul în lada camionului, privindu-l speriați. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să scoată vreun cuvânt. Moșneagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
declanșase discuția dintre cei doi basarabeni. Calistrat stătea proțăpit în fața birourilor, de data aceasta tăcut, fără să scoată nici un cuvânt. Se mulțumea să privească încruntat spre geamurile clădirii. De parcă ar fi știut că cei doi se află dincolo de jaluzele, ținea toiagul ridicat, arătând acuzator cu vârful spre ei. Gata, am terminat! curmă brusc conversația Vlad. Vorbea acum cu voce liniștită însă Godunov știa că în realitate clocotea de furie. Du-te și rezolvă problema! Mă aștept ca mâine să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea alunecând de sus în jos, ca și cum ar fi coborât de pe versantul vertical. Știa că acest lucru era imposibil, scutură iarăși din cap clipind repede, convins că nu vede bine. Umbrele și semiîntunericul îi jucau feste. Acum, sprijinit în nelipsitul toiag, bătrânul stătea nemișcat cu fața spre masivul stâncos. Privea țintă spre gaura ce se deschidea în munte, părând a o examina cu atenție. Cum oare ajunsese acolo? Cum sărise gardul dar, mai ales, cum reușise să treacă de oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușor. Silueta bătrânului apăru pe trepte. Părul vâlvoi al acestuia, care se continua cu barba stufoasă era de neconfundat. Purta aceleași haine aspre, deschise la culoare, cu care îl văzuse îmbrăcat de fiecare dată. Singurul lucru care îi lipsea, era toiagul acela de care nu se despărțea niciodată. După câteva momente în care privise cerul înstelat, Calistrat se întoarse înăuntru. Boris se decise imediat, străbătu repede cei câțiva metri care îl separau de gardul părăginit și își făcu vânt peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajunsese oboseala. Își scutură repede capul, străduindu-se să rămână cu ochii deschiși. Nu avea voie să ațipească nici o clipă. Tresări, devenind dintr-o dată atent. De dincolo de ușă răzbă teau niște lovituri înfundate. Nu auzise pașii bătrânului, zgomotul făcut de toiagul în care acesta se sprijinea îi atrăsese atenția. Ușa se deschise brusc și Moș Calistrat ieși în prag. Godunov era încordat ca un arc. Se lăsă ușor în față, pregătit de atac. Bătrânul se oprise în fața treptelor ce coborau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aștepta Boris, imediat ce simți efortul acestuia, slăbi imediat apăsarea și îi răsuci brusc capul în direcția opusă. Gâtul se frânse, trosnind ca un vreasc uscat. Capul bătrânului se lăsă moale într-o parte, în timp ce trupul căzu moale în brațele atacatorului. Toiagul îi scăpase din mâini, rostogolindu-se pe jos. Îl prinsese în brațe pe moșneag înainte de a se prăbuși. Îl săltă apoi pe umăr ca pe un sac, după care porni grăbit spre fundul curții. Calistrat era neașteptat de ușor. Moșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dibuite, începu să caute un scaun. Cu greu, găsi un taburet vechi, pe care îl înșfăcă, grăbindu-se să iasă afară. În prag se împiedecă de ceva. Înjură scurt, vrând să împingă cu piciorul obiectul, dar se abținu imediat. Era toiagul bătrânului pe care acesta îl scăpase din mână în momentul atacului. Îl ridică de jos, luându-l cu el. Așa era mai bine, Moș Calistrat era nedespărțit de ciomagul acela, cel puțin el nu-l văzuse niciodată fără acesta. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de jos, luându-l cu el. Așa era mai bine, Moș Calistrat era nedespărțit de ciomagul acela, cel puțin el nu-l văzuse niciodată fără acesta. Era deci foarte bine dacă cei ce îi vor descoperi cadavrul vor găsi și toiagul în apropiere. Întors sub nucul din fundul curții, potrivi scaunul sub Calistrat, după care îi dădu un brânci cu piciorul, având grijă ca acesta să nu se rostogolească prea departe. Toiagul îl lăsă chiar acolo, rezemat de corpul lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cei ce îi vor descoperi cadavrul vor găsi și toiagul în apropiere. Întors sub nucul din fundul curții, potrivi scaunul sub Calistrat, după care îi dădu un brânci cu piciorul, având grijă ca acesta să nu se rostogolească prea departe. Toiagul îl lăsă chiar acolo, rezemat de corpul lipsit de viață. Calm, se mai uită odată la isprava ce o făcuse, asigurându-se pentru ultima oară că își luase toate măsurile pentru ca înscenarea ce o pusese la cale să pară cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
va mai deranja niciodată. Respiră ușurat, bucuros că reușise să își ducă misiunea la bun sfârșit. Totul decursese mai ușor decât se așteptase. Ridică piciorul și împinse cu bocancul corpul atârnat în ștreang. Acesta începu să se legene încet, în timp ce toiagul căzu fără zgomot în iarba de dedesubt. Rânjind, Boris se răsuci pe călcâie și porni pe drumul înapoi. 32 Plecase pe munte imediat după prânz. Pe Ileana o lăsase acasă, nebăgându-i în seamă protestele. Rămăsese indiferent la toate argumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peștera vâlvei. Nu credea că mai are mare lucru de făcut acolo, la tabăra muncitorilor. Voia să afle însă ce pun la cale basarabenii sus, la peșteră. Cu ani în urmă, Calistrat îl oprise să intre înăuntru, chiar și cu toiagul în mână. Oare nebunii aceia tocmai asta puneau la cale? Voiau să intre peste bestie? Fără îndoială că habar n-aveau cu cine se pun și ce îi așteaptă. Trebuia să urce și el după ei, ca să vadă cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo. Din păcate, nu putea să facă acest lucru fără ca necunoscutul să prindă de veste. Pe jos se întindea un covor des de frunze uscate al căror foșnet l-ar fi trădat la cea mai mică mișcare. Strânse cu putere toiagul lui Calistrat, încercând să își imagi neze că se află deja în spatele arboretului. Ar fi trebuit să se ridice de la pământ și să plutească în direcția dorită. Blestemă cu ciudă în gând când văzu că nu se întâmplă nimic. Toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toiagul lui Calistrat, încercând să își imagi neze că se află deja în spatele arboretului. Ar fi trebuit să se ridice de la pământ și să plutească în direcția dorită. Blestemă cu ciudă în gând când văzu că nu se întâmplă nimic. Toiagul nu mai răspundea așa cum știa el. Își puse în gând să rezolve această problemă, înainte de a da ochii cu vâlva. Ar fi fost de-a dreptul cumplit să îl lase baltă tocmai atunci când urma să aibă mai multă nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcea decât să întărească acest lucru. Un șuvoi subteran cursese pe acolo, poate chiar pârâul prin care trecuseră mai devreme. Se întâmpla ceva ciudat, la început, simțise numai o furnică tură ușoară, aproape insesizabilă în palma mâinii în care ținea toiagul. Apoi, ori de câte ori Pop dispărea dincolo de un cot și întu nericul devenea deplin, o lumină verzuie părea să plutească în jur. Cristian zâmbi, mai văzuse asta, de mult, când era împreună cu Calistrat. Mai devreme, în pădure, deși avusese nevoie de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Apoi, ori de câte ori Pop dispărea dincolo de un cot și întu nericul devenea deplin, o lumină verzuie părea să plutească în jur. Cristian zâmbi, mai văzuse asta, de mult, când era împreună cu Calistrat. Mai devreme, în pădure, deși avusese nevoie de ajutor, toiagul nu răspunsese. Acum, acesta părea să revină la viață. Desigur că nu putea decât să se bucure de acest lucru, însă nu își explica și cauza. De ce tocmai acum și nu mai devreme? Nu mai conta, important era că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putea decât să se bucure de acest lucru, însă nu își explica și cauza. De ce tocmai acum și nu mai devreme? Nu mai conta, important era că se putea ajuta de el. Se opri și coborî pleoapele. Strânse cu putere toiagul și își imagină că se află lângă Simion Pop. Senzația de plutire îl făcu să se dezechilibreze ușor. Deschise repede ochii, la timp pentru a vedea spinarea bătrânului la numai o palmă în fața sa. Ce s-a întâmplat? tresări acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
astea! M-ai speriat, nu te-am auzit venind. Iartă-mă, se scuză Cristian, încercând să-și ascundă zâmbetul fericit, e întuneric și nu te-am văzut. Voi avea grijă să nu se mai întâmple. Era mai mult decât mulțumit, toiagul reîncepea să se comporte așa cum trebuia. Încă nu știa de ce, poate datorită faptului că trecuse atâta vreme de când nu-l mai ținuse în mână? Își amintea că nici atunci când începuse Calistrat să îl inițieze nu reușise să-l stăpânească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
datorită faptului că trecuse atâta vreme de când nu-l mai ținuse în mână? Își amintea că nici atunci când începuse Calistrat să îl inițieze nu reușise să-l stăpânească din prima zi. Ardea de nerăbdare să verifice și celelalte însușiri ale toiagului. Ceva îi spunea că de acum se putea baza pe el. Nu își dorea deloc să dea nas în nas cu bestia dar știa că nu mai e mult până atunci. Am uitat cât de greu e să mergi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
periculos să mergem amândoi. De unul singur, cred că m-aș putea strecura mai ușor fără să fiu văzut. Nici nu mă gândesc! scutură Pop din cap. Împreună am venit până aici, împreună mergem până la capăt. Cristian strânse cu putere toiagul. Ochii lui prinseseră a străluci cu putere. Își așezase mâna pe umărul lui socru-său. Vreau să rămâi aici! spuse el cu voce fermă. Înțelegi ce spun? Nu te miști din locul acesta, mă aștepți până ce mă întorc! E clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]