430 matches
-
strigăte de spaimă și provocă un du-te-vino tumultuos, fără nici o direcție precisă, căci, pentru cetățenii Aurelianei nu se mai găsea un alt loc unde să se refugieze. — S-a sfârșit. Sunt huni! constată Maliban, scoțând cu iuțeală o săgeată din tolbă și potrivind-o în arc. Soldatul bărbos, pe care tovarășii săi îl strigau Duryodhan, își făcu loc și se duse să privească dindărătul carului. — Blestemații! mârâi, fulgerându-i pe dușmani cu ochii săi negri ca tăciunele. Dar, dacă își închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru a-l proteja erau apărate de sute de arcași preocupați să scruteze agitați întinderea câmpiei din care răzbătea încă un zgomot confuz. Veneau încontinuu ați și alți războinici spre acea baricadă mare, transportând cu febrilitate legături de javeline și tolbe pline de săgeți. în vreme ce înainta prin mulțime urmat de ai săi, observă că o enormă și silențioasă adunare de oameni își făcea loc spre centru și bănui că Atila trebuie să fie acolo și că probabil urma să vorbească. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să dea de știre că le va moșteni el însuși echipamentul. Porunci să fie duse în arest văduvele tuturor militarilor decedați până ce acestea vor fi livrat fiecare arsenalului o sabie încrustată cu argint, o cămașă de zale, o cască, o tolbă de săgeți, precum și doi cai sau contravaloarea lor. Pe deasupra, socotind că populația orașului Cairo se micșorase simțitor din pricina epidemiei și că avea să se micșoreze și mai mult, Kansoh decise să extragă din noua recoltă o însemnată cantitate de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nespălați care o folosiseră până la mine și o vor folosi după mine. Oare cei din spatele meu aflaseră de existența mea? Martina se încrunta și pufnea. De fiecare dată când mă foiam pe locul meu, haina selecta o altă noxă din tolba ei. Ori era vorba de o paranoia a nărilor, ori eu exalam tot ce se poate în materie de mirosuri: scrumiere, explozii din cantina săracilor, cabine ponosite din prăvălii pornografie, unsoare de armă, vapori de alcool. Nu încape nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la carte, spuse Grimus, fluturându-și mâinile cu mișcări de pasăre. Așadar, în Camera Păsărilor Vultur-în-Zbor își puse pe cap podoaba cu pene pentru ceremonii, își pictă fața precum un șaman axona, își aruncă un arc pe umăr și o tolbă cu săgeți pe spate și luă un toiag ju-ju în mâna dreaptă. între timp Grimus își puse pe cap o podoabă diferită, al cărei colorit se potrivea exact cu penajul imensei păsări reprezentate în cel mai mare portret din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ele În nesfârșirea ceții. Tropote se apropiau, apoi se depărtau și dispăreau În neant. Ceva, totuși, se mișca. Porunci treceau din om În om. În fiecare grup apăruseră luptători cu semnul scutului și spadei, purtând arcuri mari și câte trei tolbe de săgeți. Mai aveau la ei pânze groase de cânepă, Îmbibate În păcură. Oștenii văzură cu mirare că săgețile aveau vârfuri colorate și că, printr-o frecare scurtă a vârfului săgeții de bucata de cânepă, acesta lua foc. Pe dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înțelegeau asta din gesturile oamenilor care Îi Îngrijeau. Primiseră multă mâncare de cu seară. Fuseseră țesălați și Înșeuați. În timpul nopții, oamenii adăugaseră șeilor teci de săbii lungi și grele, de două mâini, teci de lăncii scurte, pentru aruncat, alții pregătiseră tolbele de săgeți pentru arcuri sau arbalete sau muniții pentru archebuze. Alți cai fuseseră Înhămați la căruțele care miroseau a praf de pușcă. La ora cinci dimineața, caii știau totul. Șiau chiar mai multe decât oamenii. Mirosul le spunea că focurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poruncă neauzită. Ogodai scoase arcul și puse prima săgeată. Cei doi cai alergau la trap ușor În cercul de lumini. Amir călărea privind Înainte, fără să ia În seamă pregătirile adversarului. Își lăsase arcul la spate, la fel ca și tolba În care se afla singura lui săgeată. Mâinile țineau frâul calului, lejer, fără nici o Încordare. Angelo, care privea atent fiecare detaliu al luptei, Înțelese că mongolul se lasă În voia calului și că privirea lui e Întoarsă spre interior, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Sus. Oameni În hainele lor de duminică, cele cu care mergeau la biserică și la horă. Puțini tineri, mulți bătrâni. Înaintau Încet, din toate părțile, purtând pe umeri topoare, furci și coase. Câțiva dintre cei tineri aveau arcuri și tolbe de săgeți, iar alții, puțini, săbii la cingătoare. Alexandru Își lipi calul de al voievodului și așteptă. Oamenii, câteva sute, ajunseră la ei și Îi Înconjurară. Apoi unul din bătrâni, scund și voinic, cu părul cărunt și mustața răsucită, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată. Nimeni nu se vedea În jur. Doar focurile taberei turcești care luminau dealurile Sucevei. Cei doi Încălecară și mai așteptară câteva clipe, crezând că salvatorul lor va sosi. Dar nu se auzi nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Revine Între vânători... peste două sute de achingii, cred... Cinci atacă... nu... cad loviți de săgeți... Două În spate, trei În față. - Doi arcași, În poziții opuse... Amir a lovit trei. Cine e În partea cealaltă? - Îl văd pe Pietro. Are tolba de săgeți pusă jos. A descălecat, stă În picioare și ochește. O săgeată... A doua... Achingiii sunt loviți din două părți. - Ritmul? - Amir galopează și trage ridicat În scări. Spahii au Înțeles. Câteva sulițe zboară spre el. Un roi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Lanțul Kusari Fundo, având la capete bile metalice, lângă scări. Bastoanele care conțineau praf explozibil și praf orbitor, Închise unul În altul, sub șa. Shuriken-uri la brâu și În cotiere. Ace ucigașe Uchine legate de degete. Arcul mongol și trei tolbe de săgeți pe cel de-al doilea cal. Tot acolo săculeții cu Metsubushi, prafuri și otrăvuri cu efect imediat. Tot acolo bilele cu patru vârfuri Tetsubishi, care Împiedicau caii urmăritorilor. Și Naginata, lancea-halebardă care putea ține la distanță de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de ce bătrânii au spatele încovoiat? m-a întrebat într-o zi Mălina, surprinzându-mă cu această observație a ei. - Pentru că ei poartă în spate un rucsac greu pe care noi, cei din jurul lor, nu-l vedem. - Ce au ei în tolba aceea? - Anii de viață pe care i-au trăit și greutățile cu care s-au luptat. - Și de ce nu se descotorosesc de ea? - Ar vrea ei s-o abandoneze dar acest lucru nu este posibil. - De ce nu pot? - Pentru că de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
luptat. - Și de ce nu se descotorosesc de ea? - Ar vrea ei s-o abandoneze dar acest lucru nu este posibil. - De ce nu pot? - Pentru că de trecut și de umbră nimeni nu se poate lepăda. - Dar tu nu ești ghebos. De ce? - Tolba din spatele meu nu s-a îngreunat atât de tare încât să mă cocoșeze. Altă dată, altă întrebare la fel de surprinzătoare: - Bunicule, vreau să te mai întreb ceva. - Întreabă-mă. - De ce mulți bătrâni stau mereu pe gânduri și sunt triști? - Pentru că speranța
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fi amintirile furate sau pierdute? Furate, nu! Pierdute, da! Cei ce le lasă de izbeliște în calea devastatoarei uitări, pot rămâne fără ele. Și cei ce le-au aruncat în subsolul conștiinței, nu pot dispune de ele ori de câte ori ar dori. Tolba cu amintiri, mai burdușită sau mai goală, reprezintă tezaurul mnemic al fiecărui om, tezaur ce nu poate fi nici cântărit, nici evaluat. Când amintirile plăcute dau năvală peste noi și le retrăim cu nostalgie, chiar prinși de griji ori de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mici, teritoriul multor specii de păsări sălbatice. Considerate cândva partea cea mai puțin productivă a regatului, lacurile din Fatehpur joacă acum un rol important în viața socială și politică a statului. Oficialii englezi și alte personaje importante, scot mii de tolbe pline de vânat de pe acest teritoriu, ceea ce îi face să accepte cu încântare orice invitație la vânătorile organizate aici. În mod firesc, aceste invitații sunt mai ușor de obținut de către cei care fac afaceri cu Fatehpur, fapt care a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
palat, se uită pe furiș la băiatul de la bucătărie și pare mai obișnuită cu cosmeticele decât cu cartușele; va fi în mod sigur o pierdere de vreme pentru ea. Cu toate astea, dacă are noroc, va putea să bage în tolbă una sau două perechi din rațele Gadwall, care îi zboară indiferente pe deasupra capului. Pran este tulburat când află că va fi sarcina lui să adune păsările căzute. Este chiar îngrijorat când Yasmin îl împinge spre o barcă îngustă cu fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căptușită și incrustată cu ținte, țesătura simplă indicând rangul. — Îmi dați voie să mă uit la arbaleta dumneavoastră? îl întreb. Yung Lu își scoate arbaleta de la centură și i-o înmânează lui Nuharoo, care apoi mi-o dă mie. Analizez tolba, care este confecționată din satin, piele, puf de lebădă, argint și safire, cu pene de vultur la săgeți. — Și sabia dumneavoastră? El îmi dă sabia. E grea. Când îmi trec vârful degetelor de-a lungul tăișului, simt că mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Icu m-am Întâlnit la Bufet. N-am putut lega multe vorbe cu el. Deși stăteam cu fața spre biserică și spre clădirea dărăpănată a vechii grădinițe, el nu arăta tragere de inimă să depănăm amintiri. Își sprijinea coatele pe tolba așezată pe genunchi și avea o privire goală. De-aia mi-am amintit de unul singur (și m-am Înduioșat) multe dintre cele ce-ți scrisei mai sus. Pe mâine. * * * În urmă cu mii, cu zeci de mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plicurile. Ce te holbezi așa? N-ar fi nici prima și nu va fi nici ultima oară. Când eram copil, aveam un vecin, Mișu; tată-său era poștaș și bețiv. I se Întâmpla de multe ori să vină acasă cu tolba. Mișu, ca să se dea mare și ca să ne arate cât de important era el, fura scrisori, ne strângea de pe șosea și ne băga În curte la Titel. Acolo puneau o oală cu apă la fiert și plimbau plicurile prin aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În șold, legăna din fund ca o cucoană fandosită și-și făcea vânt cu evantaiul de bani. Titel, fiind măgădan mare față de noi, s-a cam speriat și l-a Îndemnat pe Mișu cel peltic să pună totul Înapoi În tolba lui tată-său, care la ora aia Își dormea somnul de după-amiază pricinuit de greaua muncă pe care o desfășura. Oamenii, când le intra În curți și nu se mai dădea dus, știau cum să scape de el: Îi dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori de țuică și ăla-și vedea de drum. După zece-cinsprezece case era beat clampă și se târa către odaia lui, dormea două-trei ceasuri și pe Înserat pornea iarăși, ca să-și asigure și beția de noapte. Mișu Îi cotrobăia prin tolbă când poștașul Își făcea somnul aghesmuirii de zi. Titel Îl luase cu frumosul: „Pleacă, În pizda mă-tii, și du-le Înapoi!”. „Ba În pizda mă-tii să te duci tu!” - se opărise Mișu. Am crezut cu toții că se potolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și vasalii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu arcurile și tolbele lor, pădurea de lănci cu cozi roșii - cele care atrăgeau, mai presus de orice altceva, atenția tuturor erau drapelele clanului Takeda. Treisprezece ideograme chinezești sclipeau aurii pe o fâșie de material roșu, lângă un alt stindard. Două șiruri de caractere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
față. Trebuia să-i încurajezi amical, trebuia să-i lași să vorbească, să-ți pună întrebări, să le distragi atenția, să-i ții în priză, să le accepți poveștile inventate și să le pui la dispoziție câteva din propria-ți tolbă, dar în primul și în primul rând trebuia să refuzi să le accepți ideile preconcepute. Ori de câte ori afirmau ceva cu absolută convingere, ca fiind un adevăr clar ca lumina zilei, cum ar fi ideea că toate relele veneau dinspre Calais, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vîntul pe gît. Se Întoarseră pe propriile urme pînĂ ieșiră din pădure și ajunseră Înapoi În tabărĂ. CÎinele i-o luase Înainte și se opri În locul unde David Își lăsase cele două sulițe, atunci cînd se luaseră după elefant. Apucă tolba de piele În care și le ținea, o aruncă pe umăr și, oprindu-și sulița cea mai bună, cea pe care o luase cu el cînd urmăriseră elefantul, merse mai departe pe potecă, spre tabărĂ. Luna se ridicase mult deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]