2,400 matches
-
banal un punct, un cer abia divide. Lumina-i spațiul care arde, străpunge și-ncălzește Și viața-i e cuprinsul zării, prin inimi făurește, Sădind grădini de vis, speranțe curg prin stele, Și-n moartea lor, aurul scurs e dor topit, nu piere... E un adânc tăcut și blând, nu știe ce-i trufia; Nu-i soare, să vibreze singur, prin ceruri veșnicia, Ci creator nemuritor, căci viața-i biruință, El ne iubește! demni să fim, copii plini de credință! Iar
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
Simpatie > RĂTĂCIND CĂRĂRI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului O să te aștept prinsă-ntr-o pânză de ger nemiloasă, pe un trunchi schilodit de copac fără ram, o să mușc din zăpada topită,sfioasă, și-o să-ți înfloresc în colinde,la geam. O să mă prefac într-un pumnal cu tăișul de gheață, și-o să-l împlânt într-o înfrunzire de veri, o să-mi curgă din ochi amintiri cu verdeață, și n-am să
RĂTĂCIND CĂRĂRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383201_a_384530]
-
cei slabi ar fi avut vreo șansă să se salveze în acele împrejurări. Așa cum bine spusese mama sa, singurul lucru pe care-l puteau face era să se încreadă în bunăvoința lui Allah. Și să aștepte. Sub soarele ca plumbul topit, doar umbra vulturilor se mișca în jurul corturilor, căci nici măcar muștele nu erau în stare zboare și căzuseră amețite pe pieile uscate, așteptând momente mai prielnice ca să se pună din nou pe mâncat. Acel masiv stâncos, care probabil nu figurase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Tot ce vreau e să ajung cât mai repede la mașină și să vorbesc cu tata. Sper să facă ce-i spui, căci altfel îți prezic un viitor negru... Continuară să înainteze repede până când soarele începu să ardă ca plumbul topit. Atunci tuaregul căută umbra unei ieșituri de stâncă sub care obligă animalele să îngenuncheze, în timp ce italianul se trânti într-un colț și ațipi. Pantofii săi scumpi, gândiți pentru a conduce o mașină și nu pentru a merge atâtea ore prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de pe ochi. Poți să pleci - spuse. Celălalt își miji brusc ochii, până se obișnui cu lumina puternică a amiezii, dar când își dădu seama că se află în mijlocul unei regiuni muntoase, pustie și pârjolită de soarele ce cădea ca plumbul topit, scoase fără să vrea un geamăt de spaimă. — Să plec? Unde? — Dacă mergi spre nord-est, în trei zile o să ajungi la un puț pe unde trec caravanele de sare. Ai apă destulă pentru drum și ți-am adus busola asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bine cunoscut pentru sângele său rece. Soarele ăsta blestemat mi-a ars ochii. Despre Bruno Serafian s-ar fi putut spune orice, doar că era prost nu, și orele petrecute pe o căldură ce părea o impalpabilă ploaie de plumb topit îl făcură să se gândească la numeroasele greșeli pe care le comisese atunci când plănuise ceea ce, la început, părea a fi o obișnuită operațiune de cercetare și capturare. Era evident că recunoscuta sa experiență în nesfârșitul și epuizantul război din Ciad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
trec nu-l aud) O Donna Clara ich hab dich tanzen gesehn țun șir de profiluri efigii ale vîrstelor de bronz de fier de aur le văd cum alunecă-n foc cum se moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o asemenea Îndrăzneală noapte de noapte această respirație chiar În hîrtia pe care scriu. Mă simt pîndită de prevestirile tale - un săpun nu e totdeauna un săpun, el poate fi și un aliaj ciudat de voci, de amintiri și esențe topite una-ntr-alta Într-o Împerechere arbitrară. „Fericit. Mai fericit ca atunci. Ce bine era În odăița aceea cu tapetul de hîrtie roșie de la Dockrell, un șiling și nouă pence duzina. Noaptea cînd făcea Milly baie. Cumpăram săpun american - flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și banale ca tot ceea ce mă Înconjoară. Îmi aprind țigarea. Întind mîna după o carte. Vreau să-mi amintesc ce scriu alții. Deschid la Întîmplare jurnalul lui Ginsberg Boston, decembrie, 1960 „Viitorul pămîntului este de altfel o lumînare Întoarsă Ceara topită ucide flacăra ce arde În sus indiferent de cum ținem lumînarea - bomba atomică ..................................................................................... Dacă educăm oamenii spre a fi ei Înșiși faptele lor vor fi mai drepte decît după legi ce le sînt impuse dinafară. Oamenii trebuie să știe că răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mulțimea muncea. Au pavat cu saci de nisip și pietre de caldarâm o cărare în fața lui, l-au alimentat cu combustibil și monumentul eroilor a luat-o din loc. Ce detronare măreață! O altă statuie ar fi trebuit mai întâi topită. Iar pe deasupra, monumentul eroilor funcționa aproape perfect. Numai că nu putea fi nici cârmit, nici oprit, așa că, odată coborât de pe soclu, nu a ocolit nici viii, nici morții, nici măcelăria rivală de peste drum. Între timp, Benjamin cosea. Apoi a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fund, dar înăuntru erau încă nefăcute. Îmi era foame, totuși, că nu prea mâncasem mai nimic cu o seară înainte. A pus pe masă o tigaie în care pluteau niște ouă mult prea prăjite în vreo două degete de untură topită. Avea așa o privire mândră de ea încât am exclamat : „Ooo, tanti Mae, ce bine arată!“ Asta a bucurat-o, așa că ne-am pus la masă și am mâncat clătitele și ouăle ca și cum ar fi fost într-adevăr bune. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
celor pierduți, în casa aceasta de nebuni fioroși, care de care mai plini de păcate și mai rătăciți. De cât de sus, de la ce înălțime am putut cădea... cât de nenorocit m-am putut prăbuși cu aripile mele de ceară topită, de înger căzut, închipuindu-mi și eu, ca atâția alții, că sunt asemeni Celui care m-a născut... Într-adevăr, acum îmi aduc perfect aminte... nu e nicidecum ieșit din comun să mă aflu aici, după toate cele câte le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
jos bocceaua și dădu să plece. Greutatea acesteia îl miră. Nu se așteptase să cântărească atât de mult. După părerea lui, erau acolo peste douăzeci de kilograme de aur. Odată ajunși acasă, îi găsiseră pe Pop și pe nevastă-sa topiți de fericire. Se jucau cu nepotul întrecându-se care mai de care să-l poarte în brațe și să-l alinte. No, să ne iertați, dragilor, auziră vocea baritonală a șefului poliției de cum intrară în casă, dar cu masa va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vie. În aceeași seară, un flăcău pe nume Marivelle alergă până la mine acasă, găsindu-mă la bustul gol, cu capul plin de apă, spălându-mă cu o cârpă. Avea ochii plini de lacrimi ce semănau cu niște picături de ceară topită, care făceau să i se umfle chipul adolescentin de parcă ar fi stat lângă o vâlvătaie. — Veniți repede, veniți repede, mi-a spus, Barbe m-a trimis! Veniți repede la Castel! Cunoșteam drumul spre Castel: îl las pe flăcău și plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Petoffi, Shakespeare, Pușkin, Prevert, Lermontov, etc... vezi texte dramatice, adică recitabile. Pe ăștia îi știam și eu în liceu, am să-ți povestec mai târziu, când o fi vremea. Era mai mare ca mine cu 20 ani și-l ascultam topită, mă făceam mică, arătam, probabil, ca o inocentă, doar acuma, când deschid gura sunt o florăreasă, atunci aveam o voceee... olecuță mai subțire, însă el, cu urechea lui experimentată, îmi spunea că o să mă fac o florăreasă sau mama vitregă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu m-am speriat, poate chiar așteptam asta, mi-a cântat atunci, pentru prima dată, De-aș fi vântul cu miresme parfumate, m-a cucerit mereu și mereu cu vocea lui, dar atunci, că eram o fetiță și îl ascultam topită... M-a dus direct în dormitor, iar eu, fată mare fiind, m-am dezbrăcat singură și l-am așteptat ca pe un eliberator, sigur nu știa că sunt virgină și ce trofeu îi ofer. Marea dezvirginare a avut loc. Puică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tău sporit, Acopere căderea cu hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile celor ce s-au bătut sub Miltiade coborâse și preotul din Eleusis Portalele trufașe, sfruntând venirea lor, Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminii Pe templul ars, pe cerul topit al Salaminii, Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cartea - Zilelor poeme... E-un Mărțișor din soare, Iubirea ta - vioară! Ne e atât de bine! E ziua-sărbătoare! Elena ARMENESCU GÂND DE PRIMĂVARĂ 1 Martie 2011, București Soarele-și aruncă și azi strălucirile Albind ferestrele spre răsărit Fantomele nopții‘s topite, întunecimile Alungate în mit! Iată! Ghioceii sunt tot albi, narcisele Zambilele, brândușele au același miros Îmbătate cu lumină, neînvinsele Se-nclină maiestuos. Un zîmbet și un tremor înfiorează Ca în trecutul îndepărtat grădina Același cântec se apropie, se depărtează Sporindu
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
memoria victimelor Ansamblului Alexandrov (Corul Armatei Roșii) O pasăre neagră a mușcat cu o răutate bolnavă Cerul de aripi. Și-a zvârcolit, mai apoi, cu bruschețe măruntaiele putrede, aruncându-se parcă de bună voie în apele nestăpânite ale mării. Metal topit și carne amestecată cu suflet s-au împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus vreodată... Chipuri, identități, partituri, geamantane, uniforme, instrumente, inimi, tot ceea ce fusese cu o singură clipă înainte strălucire și viață
PASĂREA „TU” de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362897_a_364226]
-
și Basarab a schimbat direcția politică, acceptând vasalitatea regelui Ungariei(1324-25) -această „Țară Românească” era condusă de români ortodocși; -numele de „Basarab” era o poreclă dată domnului român de către mongoli, care însemna „purtătorul sigiliului (ștampilei care se aplica pe ceara topită)”; -Djuvara a spus corect că numele de Basarab era de origine cumană (pentru că Hoarda de Aur era formată din mongoli și cumani), dar a interpretat greșit că purtătorul numelui era cuman și catolic. Or, nu originea numelui îți dă originea
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
Autorului Poezie de Ion I. Părăianu SPERANȚA Cupola cerului țintată cu nituri de cristal, când întunericul se disipează-n lumină pentru fascinarea ochilor, s-a răsturnat peste întreg necuprinsul învelindu-l cu voalul de argint de lumina palidă a Lunii topit. E ceas de taină ! Încântător ! De undeva, la orizont, o ciocârlie spintecă înălțimea ca o nălucă, zvâcnind din cap de răzor și ... sus, numai acolo, poate să-și prezinte concertul acompaniată de renumitul cor al suratelor. Pe cine nu-l
SPERANŢA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362462_a_363791]
-
nu e clar: înainte sau înapoi? De-o parte și de alta a străzii sunt parcate alte mașini, care, fierbinți, prind a deveni o pastă gri-fer, gata să se prelingă pe asfalt. Nici o adiere. Soarele e un cubilou cu fontă topită, având ochiul ciclopic spre noi, și care stă să-și răstoarne lava clocotită peste această stradă. Atmosferă halucinantă. Sunt clipe când te simți ca și cum te-ai afla într-un spațiu absurd și fără ieșire”. De remarcat în acest pasaj, distilata
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
existențialiste? Poetul trebuie descifrat cu atenție, pentru că în sufletul lui vibrează poezia eternității! La „Abstrcțiuni cantabile” eu aș adăuga „suav-dramatice”. Iată cum se naște poezia în sufletul lui Aurel Avram Stănescu: „Ieri am visat oglinzi prăfuite,/ livezi în crepuscul;/ omătul topit curgea în suspine” (Criptica). Poezia lui are profunzimea limpede a lacurilor montane! Și apoi: „Viața este drumul pe care mergem, cu sufletele pline de iubire, pînă ne pierdem de noi înșine! Acei ani frumoși și fermecați (...) cu dungile subțiri și
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
grijă din generație în generație. Nu lipsesc costumele tradiționale de copii, costumul de femeie alcătuit din fotă țesută cu motive geometrice și florale, ie cusută cu fir albastru, culoare specifică Lereștiului, maramă de borangic, cămășile bărbătești de noapte, din pânză topită, cu broderie albă sau albastră. Însăși doamna Elena Marin, posesoarea expoziției, vine îmbrăcată la această sărbătoare într-un impresionant costum popular, cusut de mama dumneaei, cu peste 80 de ani în urmă. Într-o ambianță atât de plăcută și de
FESTIVALUL COVRIGILOR CU OU, LEREŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360964_a_362293]
-
să m-asculte; să vadă, ce se-nalță acum printre cuvinte ce zidesc morminte. Și gândul mă săgeată să fiu și eu cuvânt. Aducerile-aminte sunt șoapte vii, de-acum, când doar albastre taine în umbre se preling și lumânarea piere topită, ca o noapte ce singură-și țese veșmânt. Tristețe de duminică, sunt fericită acum! PRAG DE IUBIRE Te simt aproape, desigur, o himeră, mă locuiești și nu-mi ești chiriaș. Între cer și pământ, depărtarea mă cere, statornicia are și
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]