3,821 matches
-
Sama aici iar să iai Și spre stânga să nu-mi dai, Căci în partea stângă E calea cea strâmbă, Strâmbă ș-astupată, Cu lacrimi udată... Ci să dai în partea dreaptă, Precum firea îți arată (40, p. 497). Această topografie mitică a „marelui drum” conține imagini care sunt în consonanță cu cele de pe alte meleaguri (1, p. 127) și, mai ales, cu cele orfice : „Vei afla pe latura stângă a lăcașu- rilor lui Hades un izvor, iar în preajma lui stă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dintre lumi crește macul, care adoarme și amăgește sufletele, făcându-le să uite lumea de dincoace : Iară floarea macului Șede-n poarta iadului Și tot crește și-nflorește Multe suflete-amăgește (12, p. 77). Romulus Vulcănescu a încercat să refacă (u)topografia Infernului în cultura tradițională românească. Lângă Apa Sâmbetei, „drumul spre porți[le Iadului] e marcat de «floarea Iadului», macul. În fața porților Iadului macul crește în straturi involte, ca o baltă de purpură”. Sufletele morților sunt amăgite de aceste flori psihotrope
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că unele plante psihotrope ar ușura traseul sufletului mortului în lumea de dincolo este deocamdată o ipoteză. În cazul în care se confirmă, această teorie ar aduce noi elemente privind mitologia populară a morții și ar configura mai bine (u)topografia lumii de dincolo, așa cum era imaginată de mentalitatea arhaică și tradițională românească. Această ipoteză pare să fie confirmată de faptul că, în vechime, macul se oferea divinităților htoniene, funerare și infernale : Iștar (Inanna), Demetra, Persefona, Hypnos etc. Macul se oferea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dezavantajul de a simplifica și de a uniformiza realitatea modelată, dar are simultan avantajul de a-i recupera esența, altfel inefabilă. Încer- cările de a propune/impune un model topografic al satului tradi- țional s-au dovedit a fi utopice. Topografia unei localități este o funcție de prea multe variabile naturale și culturale. Îmi pot totuși asuma riscul de a restaura (nu de a instaura) o imagine a satului-idee (cum l-a numit Lucian Blaga), un model utopografic al satului arhaic și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
contribuit la crearea Franței moderne (greșelile sînt productive în istorie). Narativul restrînge cîmpul de anchetă la literar și la trecut, astfel că mitologiile și ideologiile vizează explicit organizarea unui viitor colectiv. "Naraticul" lui Faye se referă mai ales la o topografie a discursurilor, în care enunțurile se schimbă în alte enunțuri, dar aceste lanțuri de transformare rămîn, în principal, pe terenul simbolic. Mediologia vizează Rațiunea practică, nu Rațiunea narativă. Ea trece de la simbolic la pragmatic prin inversarea polilor în economia clasică
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu prea încărcată dar cuprinzând numai cărți de calitate, și plasată lângă o mică capelă - sau invers! Astfel încât lectura autorilor antici - Platon, Cicero, Plutarh - sau canonici - Pavel -, meditația asupra Scripturilor sau lucrul asupra Evangheliilor să îndemne imediat, inclusiv pe terenul topografiei la rugăciune, la reculegere, la raportul silențios cu sacrul. Alt subiect și mijloc de meditație - balconul bibliotecii care dă spre întinderea Grădinii... într-o altă sală, Eusebiu arată prietenilor săi un glob terestru și niște hărți amplasate de-a lungul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lizibil ce facilita manipularea și experimentarea. Acest vis utopic al silviculturii științifice era, desigur, doar logica imanentă a tehnicilor folosite. Nu a fost și nu a putut fi vreodată pus În practică. Au intervenit atât factorul uman, cât și natura. Topografia teritoriilor și evenimente imprevizibile precum incendiile, furtunile, schimbările climatice, invaziile de insecte și bolile au conspirat Împotriva planurilor silvicultorilor și au transformat pădurea. De asemenea, din cauza dificultăților enorme pe care le punea paza pădurilor mari, oamenii care trăiau În vecinătate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Grație distanței foarte mari, imaginile aeriene transformau ceea ce la nivelul solului putea părea haotic Într-o structură aparent mai ordonată și simetrică. Inventarea avioanelor a jucat un rol important În dezvoltarea gândirii și urbanizării moderniste. Oferind o perspectivă care aplatiza topografia, făcând-o să semene cu un desen, zborul a Încurajat noi aspirații către „o viziune sinoptică, control rațional și ordine spațială”. Cel de-al doilea aspect important privind ordinea urbană ușor inteligibilă din exterior este faptul că marele plan al
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cariere de piatră și plantații de cânepă sau cele pe care se transportau inul, cânepa și stofele până la locul de vânzare. Însă existau și rute de pelerinaj și de procesiune”. Figura 11. Rețeaua de drumuri determinată de uz și de topografia teritoriului Dacă ne-am imagina, de dragul discuției, un loc În care resursele fizice ar fi distribuite În mod egal și unde mișcarea nu ar fi Îngrădită de bariere fizice importante (cum sunt munții sau mlaștinile), harta drumurilor ar forma o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de atenție puțină (sau deloc) Între momentul sădirii și cel al recoltării. Terenul folosit era echivalentul agricol al celui curățat cu buldozerele pentru construirea Brasíliei. Era pământ virgin, a cărui fertilitate naturală făcea să nu fie necesară folosirea Îngrășămintelor. și topografia simplifica mult lucrurile: un teren plat, fără păduri, pâraie, pietre sau crevase care să Îngreuneze deplasarea mașinilor agricole. Cu alte cuvinte, se selectaseră cele mai simple și mai standardizate culturi și se luase În arendă un teren ce semăna foarte
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la cantitățile de Îngrășământ și de pesticid necesare obținerii unei anumite cantități per acru și așa mai departe erau aplicate pe un teritoriu necunoscut. Nu se făcuse o hartă detaliată a solurilor, nu se studiase regimul precipitațiilor, nu se analizase topografia și, cu siguranță, nu se făcuseră teste. Activității de recunoaștere la fața locului i s-au alocat doar nouă săptămâni și o mare parte a ei a fost desfășurată de la Înălțime! Cifrele generice s-au dovedit total eronate, tocmai pentru că
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Bezviconi, Călători ruși în Moldova și Muntenia, București, 1947, p. 311-399. • Tipografia fusese creată de dr. Caracaș, stolnicul Răducan Clinceanu și slugerul D. Topliceanu. 53 D. Simonescu, Din activitatea tipografică a Bucureștilor (1678-1830), București, p. 18-19. 54 Între altele și Topografia Vlahiei, scrisă de fostul proprietar, „iatrofilosoful C. Caracaș“. Din 1834 Heliade îi are asociați pe frații Hristide, iar din 1840 este iarăși unic acționar. • Tipografiile Colegiului Național, Rădulescu, Romanov etc. Cf. Cornelia PapacosteaDanielopolu, Comunitățile grecești, p. 34. • Redacția ziarului „O
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
31. Astfel de compendii au scopul de a deveni un instrument de lucru pentru strategii militari, care privesc țara ca pe o posibilă zonă de luptă și care conțin informații detaliate despre forțe militare existente, facilități militare și de transport, topografie militară, precum și despre politica, demografia, industria și agricultura țării. Deși problemele analitice care apar atunci când se realizează o asemenea bază de date sunt minime, este necesar să se știe care informații sunt importante și care nu. Deciziile cu privire la țările care
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
nici numele de Cosma și nici supranumele „Indicopleuste” n-au figurat în texte încă de la început: acestea apar abia în secolele al zecelea și al unsprezecelea în manuscrisele cu catene exegetice consacrate Psalmilor și Evangheliilor. Fotie face un rezumat al Topografiei creștine a lui „Cosma” și aproape o desființează (Biblioteca, codex 36), însă nu mai cunoaște nici numele autorului și nici titlul precis al operei. Nici autorul însuși nu-și menționează vreodată numele, ci se prezintă pur și simplu drept „un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la nivelul structurii și la cel al conținutului. Fotie afirmă chiar că „exprimarea e vulgară și departe până și de sintaxa corectă”. Cosma a ajuns vestit pentru opera sa geografică intitulată - într-un mod care indică și cum e concepută - Topografie creștină; aceasta are legătură și cu prezenta lucrare pentru că, în esență, nu e o scriere geografică în sens științific așa cum fuseseră operele clasice, ci o operă de exegeză a cosmografiei biblice. Într-adevăr, scriitorul intră în polemică atât cu geografii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
amândouă sunt alcătuite pe baza unor opere ale lui Cosma: cartea a unsprezecea a fost poate compusă din elemente preluate dintr-o „descriere a pământului” pe care Cosma o scrisese deja și pe care el însuși o amintește în cuprinsul Topografiei sale. E vorba, după cum se poate vedea, de o exegeză lipsită de consistență: în cadrul acesteia, care rămâne totuși preocuparea principală, se manifestă însă și gustul pentru narațiune și pentru prezentarea unor lucruri minunate din lumea înconjurătoare și mai ales din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de sistematizare s-a transformat rapid în fosila unei epoci revolute. Un text care fusese croit ca o cosmologie și o operă teologică, depășind granița temporală a Evului Mediu, a devenit dintr-o dată un text literar”. Adjectivul „creștină” aplicat titlului Topografiei e o dovadă că autorul nostru nu vrea să compună o operă cu conținut geografic în sensul științific al cuvântului, ci vrea să prezinte o descriere a lumii bazată pe concepțiile escatologice ale creștinilor - sau, mai precis, ale unui grup
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Evanghelii sau la Psalmi pe care ni le furnizează Cosma se regăsesc apoi sub forma unor notații pe marginea manuscriselor din epoca bizantină care conțin acele texte sacre; și mai interesant e faptul că numeroase ilustrații și desene împodobesc Topografia lui Cosma: „nicăieri nu găsim o asemenea coeziune între text și imagine, o asemenea dezvoltare gradată a textului și a imaginii, o asemenea interdependență”, observă Wolska-Conus. Astfel de ilustrații se întâlnesc până și în miniaturile care împodobesc primul capitol al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
picturale - sunt extraordinar de interesante pentru că au un corespondent în mozaicurile din acea epocă. Bibliografie. Ediții: PG 88, 51-470; SChr 141, 1968 (livres I-IV: W. Wolska-Conus); 159, 1970 (livre V: idem; 197, 1973 (livres VI-XII: idem); Cosma Indicopleusta, Topografia Cristiana libri I-V, ed. îngrijită de A. Garzya, cu o prefață de W. Wolska-Conus și o postfață de R. Maisano, D’Auria, Napoli, 1992. 8. Ecumenius din Tricca Acesta e un personaj aproape necunoscut; informații despre viața sa găsim
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să culeagă anecdote și fabule, pe care le trimite revistei „Munca literară și științifică” din Piatra Neamț (1905). A mai colaborat la „Tribuna”, „Poporul român” și la „Revista Societății «Tinerimea Română»”, cu descrieri de „jocuri copilărești” și de dansuri populare. SCRIERI: Topografia satului și hotarului Măidan (în colaborare cu Aurel Iana), cu un studiu de At. M. Marienescu, Caransebeș, 1895. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 493; Dicț. lit. 1900, 513-514; Bitte-Chiș-Sârbu, Dicț. scriit. Caraș, 152-153; Datcu, Dicț. etnolog., II, 46. L.Cș.
LIUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287839_a_289168]
-
al culturii în general, cu o mare cuprindere în discutarea unei problematici complexe și de interes în actualitate, de la definiția culturii, relația dintre dinamica socială, cultura populară și cultura de elită până la raportul dintre cultură și identitate (incluzând deschiderea spre topografii imaginare și identități naționale în spațiul cultural românesc), memorie culturală și caracterul istoric al multiculturalismului. Venind din orizontul literaturii, S. insistă asupra faptului că pe forța înfăptuitoare a limbajului se sprijină în mod esențial cultura și societatea. După cum apreciază Adrian
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
însă nici numele Cosma și nici supranumele „Indicopleuste” n-au figurat în texte de la început: ele apar abia în secolele al X-lea și al XI-lea în manuscrisele catenariilor exegetice consacrate Psalmilor și Evangheliilor. Fotie face un rezumat al Topografiei creștine a lui „Cosma” și aproape o desființează (Biblioteca, cod. 36), însă nu cunoaște nici numele autorului și nici titlul precis al operei. Nici autorul nu-și menționează vreodată numele, ci se prezintă pur și simplu drept „un creștin”. Unele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care este destul de dezordonată la nivelul structurii și al conținutului. Fotie afirmă chiar că „exprimarea e vulgară, ignorînd pînă și sintaxa obișnuită”. Cosma a ajuns vestit pentru opera sa geografică, intitulată - într-un mod care indică și cum e concepută - Topografie creștină; aceasta are legătură și cu prezenta lucrare, deoarece, în esență, nu este o scriere geografică în sens științific, așa cum fuseseră operele clasice, ci o operă de exegeză a cosmografiei biblice. Scriitorul polemizează atît cu geografii, cît și cu astronomii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amîndouă sînt alcătuite pe baza unor opere ale lui Cosma: cartea a unsprezecea a fost, poate, compusă din elemente preluate dintr-o „descriere a pămîntului” pe care Cosma o scrisese deja și pe care el însuși o amintește în cuprinsul Topografiei. E vorba, după cum se poate vedea, de o exegeză lipsită de consistență: în cadrul acesteia, care rămîne totuși preocuparea principală, se manifestă însă și gustul pentru povestire și pentru prezentarea unor lucruri minunate din lumea înconjurătoare și mai ales din ținuturi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de sistematizare s-a transformat rapid în fosila unei epoci încheiate. Un text care fusese conceput ca o cosmologie și o operă teologică, depășind granița temporală a Evului Mediu, a devenit dintr-o dată un text literar”. Adjectivul „creștină” aplicat titlului Topografiei e o dovadă că autorul nostru nu vrea să compună o operă cu conținut geografic în sensul științific al cuvîntului, ci să prezinte o descriere a lumii bazată pe concepțiile eshatologice ale creștinilor - sau, mai precis, ale unui grup de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]