433 matches
-
există și două nume formate prin polarizare de la Călcădza: Izvoru Călcădzî și Crovu cu Călcadză. Dicționarul geografic al Romîniei, publicat în 2008, nu-l consemnează, considerîndu-l probabil neînsemnat geografic și de uz restrîns. Informatorul care l-a indicat (pentru Dicționarul toponimic al Banatului) a precizat că în zonă crește o floare „de gîrlă“ de culoare galbenă numită călcadză (cu o formă dialectală). V. Frățilă identifică această floare cu planta numită popular calce, calcea calului, bulbuc, bulbucel, capră nemțească, scalce. Sursele lexicografice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fapt, e posibil să fi fost vorba de un drum pe care să l fi preferat cei care ocoleau vama și care deveneau, astfel, tîlhari, furi (contrabandiști, cu un cuvînt modern), iar Drumul Bîrladului ar fi fost sinonim cu „porecla“ toponimică Vama Cucului. Numele berladnicilor a fost pus în legătură, de altfel, cu v. turcic birladi, „s au unit“, „s-au asociat“ (pentru a vagadonda și a tîlhări), asemănător ca evoluție cu brodnic < v. rus broditi, „a pribegi, a vagabonda“. Mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
forma *Brzava propusă) prin etimologie populară (ca în cazul Dierna, Zierna > Cerna) la forma celorlalte, Bîrzava. Mai ales că această formă avea și are o bogată „familie“ lexico-onomastică (Bîrza, Bărzila, Bîr zan, Bîrzăvița, Bîrzeiul, Bîrzești, Bîrzetea, Bîrzica Mică - un pleonasm toponimic -, Bîrzogani, Bîrzoni, Bîrzota, Bîrzoțel, Bîrzuica, Bîrzunțul, Bîrzoiești, Bîrzu). Onomasiologic și alte nume sprijină verosimilitatea toponimizării, pornind de la însușirea de a fi „repede“: Răpedea, Răpegioara, Răpejoara, Repedele, Crișul Repede, Repedea, Repejoara, Repejorul, Bistra (< sl. bystrŭ, „repede“, „limpede“), Bistrețul, Bistrița, Sebeș (< magh.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bistra, iar Bistriței i-au zis, la partea dinspre izvor, Repedea, oferind motiv de comentarii subtile și nuanțate diferiților specialiști, inclusiv toponamaștilor. Tot în sensul soluțiilor multiple, o ipoteză mai nouă propune ca bază pentru Bîrza și pentru familia lui toponimică antroponimele Bîrza, Bîrzea, reconstruite din forme maghiare deformate în documente ca Borza, Burza, Burcza, Barza, Barcza, Borze, Burze, Börsze, Börza, Börsza. Evident, unele dintre toponime pot fi contaminate, adaptate, suprapuse prin apropierea de variante similare provenite din surse diferite. Dominante
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum s-a observat, majoritatea numelor din familia toponimică Bistrița desemnează ape, ceea ce încă e un indiciu (pe lîngă sensul specific hidronimic) că primele au fost denominate hidronimele și de la acestea, prin transfer, celelalte tipuri sociogeografice. Interesant este că Bistrița, ca și alte multe nume de locuri romînești, se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acestei păreri toponimele, pe care lingviștii menționați nu le-au cunoscut, Blahui (culme în Subcarpații Vrancei) și Blasova (stîncă în Balta Brăilei), primul putînd proveni dintr-un antroponim cu baza blah (< vlah), iar celălalt fiind creat de slavi cu sufixul toponimic -ov, fie de la apelativul vlahŭ (h > s este obișnuit, a se vedea Vlăsia), fie de la un antroponim Vlas, ori apropiat de această formă și cu v transformat în b pe terenul altei limbi (în slavă transformarea nu e posibilă). Gheorghe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
denumeau, la ori gine, locuri oprite, „interzise“, „apărate“ de tăiere sau vînat). Interesant este că în toponimia romînească majoră nu sunt decît cîteva nume Poarta, nici unul Pasul, trei Trecătoarea și unsprezece Predeal, „sinonimul“ lor Bran fiind, de fapt, un unicat toponimic. Suprapunerea toponimelor în mai multe straturi etnolingvistice este caracteristică acestei zone de graniță, locuită de populații de diverse origini. Astfel, un alt sat al comunei Bran se numește Sohodol (în slavă, „valea seacă“), denumire dublată de sașii din Rîșnovul apropiat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
populară), Măstacănul, Măstăcănoasa, Mesteacănu, Valea Mesteacănului (și multe altele cu aceeași structură), Mestecăniș, Mesteceni etc. De la numele altor arbori s-au format familii întregi de toponime, din care cităm cîțiva reprezentanți: Afăna, Afinița, Afinicelul Mare (o „con tradicție în termeni“ toponimică), Alunul, Alunișul, Lescovița (< sl. lĕska, „alun“), Măgheruș (< magh. mogyorós, „acoperit cu aluni“), Muierău (Măierău, deformat prin etimologie populară), Aninișul, Aninoasa, Arinișul, Ilfovăț (îl< jalsa, jelsa „arin“), Agîrbiciul, Aghireș (< magh. egeres, „pădurice de arini“), Arțarul, Cleanov (sl. klĕnov, „de arțar“), Brazi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de un secol și jumătate capitala Principatelor Unite Țara Romînească și Moldova, apoi a Romîniei Unite), economic, cultural, politic, social și diplomatic etc., ci și din punct de vedere onomastic, întrucît numele său este constituit lingvistic după formula de structurare toponimică cea mai uzitată în onomasticonul romînesc (cu sufixul -escu în cazul numelor de familie și cu același sufix la plural -ești în cazul numelor de locuri). Este suficient să arătăm că acest model se regăsește în structura a peste 2700
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bach), Hîrtibav (germ. Hartebach = Wälderbach), Holbav (< germ. *Wolfbach > Holbach), Ilimbav (= germ. Eulenbach), Rodbav (< germ. Rotbach). În alte cazuri, bach a fost adoptat după finalul -(b)ac: Beșimbac (< germ. Besenbach), Porumbac (< germ. Forrembach). Nici Cîrlibav nu era suficient de conform „auzului toponimic“ al denominatorilor romîni și atunci a fost și el adaptat, prin contaminarea formei finale -bav cu toponimele care au la finală -ba (Baba Runca, Ohaba, Firijba, Alba, Ilba, Bulba, Ramba, Strîmba, Cotumba, Doba, Oarba, Șarba, Sîrba, Duba, Huluba, Boba, Cosoba
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la finală -ba (Baba Runca, Ohaba, Firijba, Alba, Ilba, Bulba, Ramba, Strîmba, Cotumba, Doba, Oarba, Șarba, Sîrba, Duba, Huluba, Boba, Cosoba, Hamba, Cherba, Torba, Gurba, Solduba, Cociuba etc.), în Cîrlibaba. „Lovitura de grație“ pentru integrarea și mai profundă în modelele toponimice romînești a fost despărțirea numelui, prea lung și tot „neclar“ sau „nedescifrabil“, în componente apropiate fonetic de baza deformată și conforme gramatical romînei, rezultînd compusul toponimic Gîrla Babei. Pentru urechea unui toponomast, această mică „excursie“ toponimică este instructivă și antrenantă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cociuba etc.), în Cîrlibaba. „Lovitura de grație“ pentru integrarea și mai profundă în modelele toponimice romînești a fost despărțirea numelui, prea lung și tot „neclar“ sau „nedescifrabil“, în componente apropiate fonetic de baza deformată și conforme gramatical romînei, rezultînd compusul toponimic Gîrla Babei. Pentru urechea unui toponomast, această mică „excursie“ toponimică este instructivă și antrenantă. Există vocabule (după cum am constatat, inclusiv toponimice) pretabile jocurilor de sunete, cuvinte și sensuri. Cîrlibaba și „avatarurile“ sale fac parte din aceste vocabule. Dovadă că în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai profundă în modelele toponimice romînești a fost despărțirea numelui, prea lung și tot „neclar“ sau „nedescifrabil“, în componente apropiate fonetic de baza deformată și conforme gramatical romînei, rezultînd compusul toponimic Gîrla Babei. Pentru urechea unui toponomast, această mică „excursie“ toponimică este instructivă și antrenantă. Există vocabule (după cum am constatat, inclusiv toponimice) pretabile jocurilor de sunete, cuvinte și sensuri. Cîrlibaba și „avatarurile“ sale fac parte din aceste vocabule. Dovadă că în cîntecele „goliardice“ studențești de acum cîteva decenii era foarte gustat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lung și tot „neclar“ sau „nedescifrabil“, în componente apropiate fonetic de baza deformată și conforme gramatical romînei, rezultînd compusul toponimic Gîrla Babei. Pentru urechea unui toponomast, această mică „excursie“ toponimică este instructivă și antrenantă. Există vocabule (după cum am constatat, inclusiv toponimice) pretabile jocurilor de sunete, cuvinte și sensuri. Cîrlibaba și „avatarurile“ sale fac parte din aceste vocabule. Dovadă că în cîntecele „goliardice“ studențești de acum cîteva decenii era foarte gustat un asemenea „joc“, „strecurat“ în refrenul unui cîntec, a cărui bază
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un sat și o „vîlcea“ în județul Sălaj), Cernitul, Cernaia. Toate numele din grupul Cerna trebuie asociate, într-un fel sau altul, cu apelativul slav črŭnŭ, „negru“, chiar dacă la multe dintre ele poate interveni intermedierea unor formații (apelative, antroponimice sau toponimice) romînești. Vasile Ioniță presupune însă că în limba romînă a putut exista un apelativ cern, -ă, „pămînt negru“ (sau alt sens apropiat), cerut de toponimele, foarte probabil romînești, Cernișoara și Cernița. Sunt atestate, de asemenea, în limba romînă un apelativ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rang de municipiu în zonă, identificat astăzi cu Orșova, reatestat vreme de cinci secole sub diverse forme (Zernis, Tierna, Tsiernensis, Dierna). În apropierea acestui oraș exista, probabil, un rîu cu nume omonim, de la care își primise denumirea orașul, prin transfer toponimic. E posibil ca acest nume să fi avut la bază un apelativ dacic, *diorna sau dierna, cu sensul de „negru“, pe care slavii l-au acomodat prin etimologie populară (dierna și cerna sunt foarte asemănătoare ca formă) sau l au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vîrtejuri“, ciulineț cu sensul de „nămol rău mirositor și foarte adînc, provenit din putrefacția plantelor acvatice plutitoare“, iar ciulmoare cu sensul de „apă tulbure amestecată cu mîl“. În urma acestor informații noi, credem că avem de-a face cu două grupuri toponimice diferite, formate din apelative diferite: Ciulnița etc. și Ciulineț etc., fiecare cu derivații săi. Sensul celor două apelative implicate motivează mult mai bine toponi mi zarea tipurilor de locuri descrise ca referenți geografici ai numelor. Cluj Este numele celui mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
geografici ai numelor. Cluj Este numele celui mai important centru economic și cultural al Transilvaniei, fostă capitală, înainte de Marea Unire din 1918, actualmente municipiu sub numele Cluj-Napoca, reședință a jude țului Cluj. Prin polarizare, el a determinat formarea unor „sateliți“ toponimici: Dealul Clujului (culme în Podișul Huedinului și deal în Dealurile Clujului), Dealurile Clujului (în Podișul Someșan), Făgetul Clujului (rezervație peisagistică în Dealurile Feleacului), Vîrful Clujului (în Munții Bihorului), Fînațele Clujului-Copîrșaie (rezervație botanică în Dealurile Clujului), Fînațele Clujului-Valea lui Craiu (rezervație
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și mijlocii nu le-au atras atenția turcicilor, sau n-au putut să-și impună toponimele în concurență cu cele străvechi, traco-dacice, ori chiar cu cele romînești și slave?) nu le-a ridicat semne de întrebare. Culegerea sistematică a materialului toponimic de pe întreg teritoriul țării și din documente, analiza lui și publicarea, pînă acum parțială, a Dicționarului/Tezaurului toponimic al Romîniei pe regiuni au oferit o imagine mai complexă a masei toponimice, în care toponimele terminate în -ui/-lui nu mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu cele străvechi, traco-dacice, ori chiar cu cele romînești și slave?) nu le-a ridicat semne de întrebare. Culegerea sistematică a materialului toponimic de pe întreg teritoriul țării și din documente, analiza lui și publicarea, pînă acum parțială, a Dicționarului/Tezaurului toponimic al Romîniei pe regiuni au oferit o imagine mai complexă a masei toponimice, în care toponimele terminate în -ui/-lui nu mai apăreau atît de unitare structural și, implicit, etimologic. Unii dintre autorii acestui Dicționar /Tezaur (Gh. Bolocan, Dr. Moldovanu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a ridicat semne de întrebare. Culegerea sistematică a materialului toponimic de pe întreg teritoriul țării și din documente, analiza lui și publicarea, pînă acum parțială, a Dicționarului/Tezaurului toponimic al Romîniei pe regiuni au oferit o imagine mai complexă a masei toponimice, în care toponimele terminate în -ui/-lui nu mai apăreau atît de unitare structural și, implicit, etimologic. Unii dintre autorii acestui Dicționar /Tezaur (Gh. Bolocan, Dr. Moldovanu) și turcologul Emil Suciu au reluat problema de pe alte poziții documentare și de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Mărcoi, Bădoi, Vlădoi, Buhoi, Mănoi, Hițoi, Săvoi, Bîrzoi, Pîrvoi, Cîrstoi etc.) Se pare că -ui și -lui sunt, de fapt, sufixe diferite, chiar dacă pot fi întîlnite variante probabil contaminate (Văsui-Vaslui, Bărui- Bîrlui, Bohui-Bahlui, Țugui-Țuglui). Dr. Moldovanu crede chiar că sufixul toponimic de origine turcică era doar -lui, paronimul avînd altă sorginte. Unanimitatea existentă pentru o bună perioadă în legătură cu identitatea pseudosufixului (rezultat din formantul turcic) a făcut ca analiza radicalului să nu mai pară importantă. În cazul lui Covurlui, ca și a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe de o parte, Capra, Dealu Caprii, Piatra Caprii etc. pe de altă parte) și probabile istoric (atît slavii, cît și pecenegii și cumanii au con viețuit cu romînii timp de secole), ceea ce ne poate pune în fața unor fascinante omonime toponimice de origine diferită. Craiova Este numele unui municipiu din județul Dolj, a două pîraie, afluenți de dreapta ai rîurilor Cerna și Cricău, și a doua sate din județele Alba și Arad. Toponime polarizate (probabil de la hidronim) sunt Lacul Fosilifer de la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin diminutivul său, Dîmbovicioara), Peștera Dîmbovicioarei. Toponimul are o etimologie slavă unanim recunoscută, sl. dǔbǔvica. De altfel el este atestat de mai multe ori, începînd din secolul al XV-lea sub forma Dobovica, „(valea) cu stejari“, (< sl. dǔb, „stejar“ + sufixul toponimic -ovica), o nazal evoluînd la î, potrivit reflexului bulgăresc al elementelor vechi slave. Există în Oltenia și două toponime Dîmbova (un pîrîu și un sat), care provin dintr-un sl. dǔbova (< dǔb „stejar“ + sufixul toponimic -ov). Dîmbovița nu poate fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
stejari“, (< sl. dǔb, „stejar“ + sufixul toponimic -ovica), o nazal evoluînd la î, potrivit reflexului bulgăresc al elementelor vechi slave. Există în Oltenia și două toponime Dîmbova (un pîrîu și un sat), care provin dintr-un sl. dǔbova (< dǔb „stejar“ + sufixul toponimic -ov). Dîmbovița nu poate fi derivat diminu tival romînesc de la Dîmbova, deși sufixul -ița, împrumutat din slavă, este de multă vreme funcțional în limba romînă, accentul pe radical nefiind caracteristic diminutivelor romînești, apelative sau toponime, ci elementelor lexicale formate în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]