762 matches
-
cerești, denumirile diverselor întreprinderi, organizații, asociații; numele individuale și generice ale diferitelor produse industriale, titlurile operelor literare, muzicale, artistice etc. Acceptând această sferă lărgită a domeniului onomasticii, nu înseamnă că ne propunem totodată să acoperim toate ramurile sale. Antroponimia și toponimia ne par pentru început suficiente ca obiecte și subiecte ale investigației noastre. 163 Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. III, București, Editura Minerva, 1987, p. 416. 164 Vezi Ștefan Badea, Semnificația numelor proprii eminesciene, Editura Albatros, București, 1990
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Timișoara, Biblioteca Municipală, 1969. 173 Vezi Ioan Slavici, Opere, vol. 9, (Memorialistica, Varia), Editura Minerva, București, 1978. 174 Florentina Vișan, "Titlu-figură a textului poeziei chineze clasice", în Studii și cercetări lingvistice, XXXIX, 1988, nr. 4, p. 344. 175 Ilie Dan, Toponimie și continuitate în Moldova de Nord, Editura Junimea, Iași, 1980, p. 19. 176 Ion Toma, "Categorii socio-geografice în toponimia din Oltenia I. Oiconimele", în Studii de onomastică, IV, 1987, p. 395. 177 Ivan Evseev, Cuvânt-simbol-mit, Editura Facla, Timișoara, 1983, p.
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Vișan, "Titlu-figură a textului poeziei chineze clasice", în Studii și cercetări lingvistice, XXXIX, 1988, nr. 4, p. 344. 175 Ilie Dan, Toponimie și continuitate în Moldova de Nord, Editura Junimea, Iași, 1980, p. 19. 176 Ion Toma, "Categorii socio-geografice în toponimia din Oltenia I. Oiconimele", în Studii de onomastică, IV, 1987, p. 395. 177 Ivan Evseev, Cuvânt-simbol-mit, Editura Facla, Timișoara, 1983, p. 26. 178 Aurel Șorobetea, "Rebreanu și Yoknapatawpha?", în Steaua, XXI, 1970, nr.11, p. 52. 179 Nicolae Balotă, De la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
obârșie Într-o ediție următoare. Câteva vorbe despre cuvântul Gălăuțaș Încercarea de a descoperi originea unui toponim nu este Întotdeauna un lucru prea ușor. A-l folosi fără argumente plauzibile, deci demne de crezare, e cam riscant. Iorgu Iordan În Toponimia Românească nu s-a prea interesat de numele localităților din Ardeal, iar În dicționarele la care au trudit Sextil Pușcariu, Ovidiu Densușianu, I. A. Candrea și Tictin, nici vorbă să găsesc vreo urmă de etimologie care să mă scoată din
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
substitui una mult mai veche conținând și cuvântul pârâu (părău) care numaidecât ne trimite la substantivul traco-dacic. Secuii, odată stabiliți În Ardeal, s-au priceput de minune la secuizarea sau chiar la Înlocuirea unor toponime și antroponime. De fapt În toponimia minoră din România avem multe necunoscute. Dacă toponimia majoră e cunoscută din Antichitate, nume de rîuri și locuri fiind menționate de istorici romani,greci și bizantini, cu numele de pârîuri, locuri și localități e mai dificil să le stabilim originea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pârâu (părău) care numaidecât ne trimite la substantivul traco-dacic. Secuii, odată stabiliți În Ardeal, s-au priceput de minune la secuizarea sau chiar la Înlocuirea unor toponime și antroponime. De fapt În toponimia minoră din România avem multe necunoscute. Dacă toponimia majoră e cunoscută din Antichitate, nume de rîuri și locuri fiind menționate de istorici romani,greci și bizantini, cu numele de pârîuri, locuri și localități e mai dificil să le stabilim originea.Aceste nume, fie că vin din substratul traco-dacic
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
F. Van Rossum-Guyon (1983), care scrie: "Stau mărturie cercetările făcute de anumiți critici, în concurență, pentru a regăsi realitatea locurilor descrise de Balzac cu toate că acesta nu a crezut de cuviință să le "autentifice" prin recursul la o topografie și o toponimie veritabile". Astfel, printre altele, în ce privește romanul de care ne ocupăm (este vorba de Preotul de țară), cele ale lui Anthony Welpton plecat "în căutarea unui sat necunoscut: Montégnac", din A. Anthony Welpton, " În căutarea unui sat necunoscut: Montégnac", în Anul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Altul e din Cegani,/ Al treilea din Lupșani”. Localitățile nu ne spun mare lucru (deși se citează Cegani, cu direcție la peștele cegă; altfel spus, în economia eposului se pune în mișcare, printre altele, și onomastica, după cum am văzut, alături de toponimie), dar se vede că erau stăpîni pe locuri bine cotate, cum „mic de ciobănaș” dispunea de turme fabuloase. Moșnegii purtau în fală „vîslele la spinare” și se înfățișau fără sfială la curtea domnească. Vîslele erau însemne ale breslei pescarilor. Se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cele mari, bogate și frumoase ale literaturii poporane pentru ridicarea edificiului literaturei moderne”. Cartea preotului bucovinean apărea la Cernăuți, autorul avînd grijă să precizeze pe pagina de titlu: „Membru al Academiei Române”. În aceeași vreme, cernăuțeanul Dimitrie Dan publica lucrarea Din toponimia românească, de data asta în capitala țării (București, „Socec”, 1896). Peste tot, se trezise la viață același „plai românesc”, toponimic, demografic, de suflet. Nu trebuie să aducem mișcările folcloristice naționale, din secolul al XIX-lea, la numitor comun, de dragul științei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o întreagă pleiadă de mânuitori ai condeiului, în frunte cu Stelian Baboi, ctitor de carte rară izvorâtă din esențe de spiritualitate românească. Vine, așadar, Nicoale Ariton, cu un roman despre țărani, despre niște țărani din Boțoaia, tot atât de hâtri ca și toponimia acelor locuri și își propune să facă o radiografie rurală greu de egalat și nici de comparat cu alte cărți ce și-au tras seva din ,,talpa țării". Țăranii lui Ariton nu seamănă nici cu cei din Rebreanu, nici din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
fost reluată de către Robert Roesler, în două lucrări; o „Dacien und Romanen” (1868); o „Studii românești. Cercetări cu privire la istoria veche a României”, Leipzig (1871). -Principalele idei ale teoriei imigraționiste: o exterminarea populației de origine dacică de către romani; o dispariția vechii toponimii daco-getice; o imposibilitatea romanizării populației dacice în 165 de ani; o retragerea completă a populației romanizate din provincia Dacia în sec. III d.Hr., odată cu retragerea aureliană; o poporul și limba română s-au format la sud de Dunăre deoarece
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
I-III, Editura Universitaria, Craiova, 1993-2002. Articole: „Despre clasificarea numelor de locuri“, în Anuar de lingvistică și istorie literară, Iași, XXIX, 1983-1984, A., pp. 321-335; „Despre tautologiile toponimice“, în SCL, XXXIV, 1983, nr. 6, pp. 498-502; „Despre aplicarea statisticii în toponimie“, în SCL, XXV, 1984, nr. 3 pp. 169-180; „«Etimologia de grup» în toponimie“, în LR, XXXIX, 1990, nr. 5-6, pp. 447-451; „Factori extralingvistici favorizanți în pro cesul de toponimi zare“, în CL, XXXVIII, 1993, nr. 1-2, pp. 255-259; Citat de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Anuar de lingvistică și istorie literară, Iași, XXIX, 1983-1984, A., pp. 321-335; „Despre tautologiile toponimice“, în SCL, XXXIV, 1983, nr. 6, pp. 498-502; „Despre aplicarea statisticii în toponimie“, în SCL, XXV, 1984, nr. 3 pp. 169-180; „«Etimologia de grup» în toponimie“, în LR, XXXIX, 1990, nr. 5-6, pp. 447-451; „Factori extralingvistici favorizanți în pro cesul de toponimi zare“, în CL, XXXVIII, 1993, nr. 1-2, pp. 255-259; Citat de șase ori în lucrarea de referință Lexicon der Romanistischen Linguistik, vol. III, Niemayer
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
implicate în procesul devenirii numelor de locuri, dar și geografii, istoricii, etnologii, sociologii, demografii etc., în a căror sarcină și competență stă descoperirea amănuntelor sociogeografice care au determinat sau au facilitat folosirea cuvintelor respective pentru denominarea topicului în cauză. Așadar, toponimia (sau topomastica), disciplină lingvistică avînd ca obiect studiul numelor de locuri, este un domeniu științific de graniță, interdisciplinar, relativ nou, primele studii caracterizate prin rigoare metodologică datînd abia de la sfîrșitul secolului al nouăsprezecelea și începutul secolului douăzeci. Dome niul a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numelor proprii, au fost elaborate principii, metode, criterii și tehnici specifice privind studierea acestora, grupate sub titlul sugestiv de lingvistica numelui propriu sau considerate ca disciplină științifică de sine stătătoare, denumită onomastică, a cărei parte componentă, cu particularități importante, este toponimia sau toponomastica. Numele de locuri sunt elemente ale limbii și, în această calitate, constituie semne lingvistice care au, în consecință, o formă (expresie) și un conținut (sens). Cele mai multe deosebiri față de cuvintele comune privesc latura lor semantică, adică sensul (conținutul). Părerile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și împrejurărilor în care s a produs onimizarea topică, adică apariția, dezvoltarea, diversifica rea, extensiunea etc. numelui respectiv, cu alte cuvinte „povestea“ acestuia din punct de vedere geografic, istoric, sociologic, lingvistic. Un lingvist rus, V.A. Nikonov, aprecia că, în ceea ce privește toponimia, demersul etiologic deține rolul de pivot al cercetării în raport cu investigarea etimologică propriu-zisă. Îngemănarea celor trei abordări impune caracterul interdiscipli nar al toponimiei ca disciplină științifică, avînd la bază polivalența funcțională a numelui de loc. Metoda Wörter und Sachen (cuvinte și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acestuia din punct de vedere geografic, istoric, sociologic, lingvistic. Un lingvist rus, V.A. Nikonov, aprecia că, în ceea ce privește toponimia, demersul etiologic deține rolul de pivot al cercetării în raport cu investigarea etimologică propriu-zisă. Îngemănarea celor trei abordări impune caracterul interdiscipli nar al toponimiei ca disciplină științifică, avînd la bază polivalența funcțională a numelui de loc. Metoda Wörter und Sachen (cuvinte și lucruri) din lingvistica numelor comune devine, în lingvistica numelor proprii (de locuri) metoda cuvinte, oameni și locuri, îndreptățind aprecierea lingvistului ieșean Dragoș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numărului mare (probabilitatea ridicată ca un element nou să aparțină majorității elementelor vechi, nu grupărilor minoritare statistic), în cazul elementelor moștenite justificarea este relevantă, dar nu decisivă, din moment ce numele transmise din Antichitate sunt foarte puțin numeroase, deci minoritare în ansamblul toponimiei, dar foarte importante, definitorii. Indiciul primordial cu privire la posibilitatea provenienței unui nume de loc din substrat sau din latină îl reprezintă atestările numelui, într-o formă apropiată de cea actuală, care sunt puțin numeroase, mai ales în ceea ce privește moștenirile de care a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unde poate fi chiar mai necesar decît în cazul stabilirii originii cuvintelor comune. Distincția dintre etimologia directă, care stabilește etimonul nemijlocit al cuvîntului actual, și etimologia indirectă, care extinde căutarea la cuvintele din care a provenit etimonul respectiv, separă, în toponimie, nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații diferite. Fazele anterioare toponimizării apelativului sau antroponimului originar nu constituie numai etimologii indirecte, ci, de fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu alt statut (apelativ sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o grupare, ierarhizare sau sistematizare a lor. Exemple de toponime care denumesc simultan o apă și un sat: Albești, Vrîncești, Păulești, Bîrsănești, Drăgoteasca, Bălăneasca, Floroaia, Lupoaia, Snagov, Milcov, Acsău, Beregsău, Baltă, Bujoru, Obaba, Albota, Laloșu. La nivelul ansamblului toponimic general (toponimia romînească) sau oricum foarte extins (pe provincii, regiuni, zone largi, care depășesc orizontul comunităților locale de vorbitori), omonimele au rezultat, de regulă, prin coincidența modelului formativ care a determinat toponimizarea, precum și a formanților incluși în această formulă. Evident, pot fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a interferențelor multiple dintre denominația oficială, administrativă, și cea spontană, populară, dintre motivat și arbitrar. Situațiile sunt complexe și diverse, depinzînd și de tipul de oraș la care ne raportăm. Selectăm, pentru exemplificare, din monografia realizată de Adrian Rezeanu asupra toponimiei Bucureștiului, cîteva mostre de astfel de înlănțuiri și încrengături ale denominației topice. Stratificările, pe etape de dezvoltare, arii de influențe, zone de interferență sunt evidente atît pe direcția verticală (Podul Calicilor, Calea Craiovei, Calea Prundului, Calea Mehedinților, Drumu Mehedin ților
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
individualizare a topicelor împreună cu care constituiau cupluri denominative. Cauzele unor astfel de procese nu diferă întru totul de cele care determină „moartea“ cuvintelor comune. Schimbările petrecute în învelișul sociogeografic al teritoriului afectează într-o măsură importantă haina onomastică a acestuia, toponimia. Cele mai expuse acestei „erodări“ sunt rea litățile sociale și toponimele corelate cu acestea, cum ar fi așezările umane și numele lor, oiconimele. Este revelator faptul că din perioada antică se păstrează destul de multe nume de ape (Dunăre, Olt, Mureș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dezvăluie, în afara liniilor generale cunoscute din generalizările teoretice și din clasificările ordonate de cîteva criterii esențiale, numeroase detalii, excepții, meandre și suprapuneri greu de codificat teoretic. Este și cazul numelor de locuri romînești, care prezintă aceleași caracteristici generale trasate pentru toponimie în general, dar care, examinate în amănunt, dezvăluie aspecte pe cît de greu sistematizabile, pe atît de interesante din perspectiva implicațiilor multiple de ordin socialistoric, etnologic, demografic etc. De aceea, ni s-a părut potrivit ca, în partea a doua
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ale limbii, un semn toponimic. Primele clasificări au fost efectuate cu precădere de către toponomaștii geografi, fiind numite, de aceea, geografice, iar clasificările care au la bază cuvintele cuprinse în formulele toponimice constituie îndeosebi preocuparea lingviștilor, fiind numite, în consecință, lingvistice. Toponimia romînească a bene ficiat de numeroase variante ale ambelor tipuri de clasificare, precum și de încercări de combinare a celor două criterii pentru obținerea unei sistematizări „integratoare“ a numelor de locuri. Vom prezenta, selectiv și sumar, cîteva categorii de nume cuprinse
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ > < genitiv > < acuzativ, substantiv + substantiv, substantiv + adjectiv, prepoziție + substantiv etc.). Importanța grupării toponimiei în funcție de diferite criterii este concretizată în primul rînd prin identificarea unor tendințe specifice fiecărei categorii privind raportul originar, formula etimologică, traiectoria evolutivă, vechimea etc., constituind premise orientative pentru căutarea soluțiilor științifice de analiză diacronică ori sincronică a numelor, luate individual
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]