1,165 matches
-
sale mitico-filozofice asupra universului, „puterea gândirii poetice", „Îndreptat? Întotdeauna spre mit": „Sensul ultim al crea? iei eminesciene este refacerea lumii misterioase, plin? de semnifică?îi, a miturilor". (Zoe D.-Bu?ulenga) Constituindu-se astfel În „originală re?ea de arhetipuri", topos-urile poetice eminesciene amintesc de semnifică?iile mitice ?i cosmogonice pe care le aveau, În vechea spiritualitate oriental?, acele vechi desene cu valoare sacr? ce Întruchipau ideea de „imago mundi", de „centru al lumii" numite „mandala". Mandala „este, iconografic, o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o imagine a lumii prezentând simbolic toate principiile cosmologice: centrul, cele patru puncte cardinale etc. ", având, În acela?i timp, „ virtu?i de arhetip, dar ?i cosmogonice ". (M. Eliade) Asemenea motivelor cu valoare simbolic? ce formau aceste desene sacre orientale, topos urile poetice reprezint? „centrul" spa?iului poetic eminescian, imaginea universului mitic pe care acesta Îl creeaz?; ele devin astfel simboluri centrale din care se ramific? re?eaua complex? de semnifică?îi ale operei: „De altfel, mitul deriv? totdeauna dintr-un
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sensul semantic dat de mit" (N. Bomher) , de valoarea de simbol pe care o au toate elementele ce compun universul liricii sale. Scopul poeziei fiind de „ a aduce lumea, via?a ?i pasiunile ei În forme estetice" (Eminescu -Manuscrise), aceste topos uri poetice, complex organizate În ceea ce N. Bomher numea „re?eaua de imagini mitice" se identific? atât de mult cu universul spiritual al poetului, Încât, În absen?a lor, crea?ia să artistic? ar deveni lipsit? de semnifică?ie ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu universul spiritual al poetului, Încât, În absen?a lor, crea?ia să artistic? ar deveni lipsit? de semnifică?ie ?i consisten?? metafizic?. Recuren?a „motivului" florii albastre ar fi unul dintre nenum?ratele exemple care ar confirma ideea c? topos-urile poetice devin, În crea?ia eminescian?, simboluri, imagini ale unui univers mitic pe care poetul Îl creeaz? În opera să. La un prim nivel al utiliz?rii sale, ar p?rea c? acestea reprezint? doar o func?ie „ornat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o stea În frunte poart?". Doar aici, În universul mitic al p?durii, floarea albastr? devine un „simbol magic", pentru c? doar spa?iul acesta al p?durii mitice de?ine la Eminescu atribute care-1 investesc cu for?e de topos magic" (Zoe D.-Bu?ulenga) . Acesta este locul „vr?jit" În care firea Întreag? binecuvânteaz? Împlinirea iubirii ?i de aceea floarea albastr? devine un „atribut magic". De altfel, Întregul context al poemului demonstreaz? acest lucru: nuntă are loc Într-un
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
muzicalit??i interioare, profunde, o muzic? inconfundabil?, care devine semnul de identitate al eminescianismului” (E. Simion). ??zute din perspectiv? mitic?, elementele ce compun acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri" (cum sunt numite de Zoe D.-Bu?ulenga): „toposul mitic al p?durii"; „mitul profund al codrului", „lumea mitic? a str?vechiului codru" v?zut? că spa?iu magic nesupus
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
profunde, o muzic? inconfundabil?, care devine semnul de identitate al eminescianismului” (E. Simion). ??zute din perspectiv? mitic?, elementele ce compun acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri" (cum sunt numite de Zoe D.-Bu?ulenga): „toposul mitic al p?durii"; „mitul profund al codrului", „lumea mitic? a str?vechiului codru" v?zut? că spa?iu magic nesupus trecerii timpului; „lacul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mitic?, elementele ce compun acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri" (cum sunt numite de Zoe D.-Bu?ulenga): „toposul mitic al p?durii"; „mitul profund al codrului", „lumea mitic? a str?vechiului codru" v?zut? că spa?iu magic nesupus trecerii timpului; „lacul -topos sacru" În „ ??lin (file din poveste) " etc. Codrul, sătul, luna, stelele, salcâmul, teiul etc.toate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
al p?durii"; „mitul profund al codrului", „lumea mitic? a str?vechiului codru" v?zut? că spa?iu magic nesupus trecerii timpului; „lacul -topos sacru" În „ ??lin (file din poveste) " etc. Codrul, sătul, luna, stelele, salcâmul, teiul etc.toate aceste topos-uri mitice ale universului crea?iei eminesciene alc?tuiesc astfel: „un uria? sistem de conota?îi care Îmbr????eaz? via?a omului ?i a cosmosului În imagini arhetipale, de valoare universal?? ?i În sonuri care dau limbii române voca?ia
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rtate a stelei care mai lumineaz? cerul ?i dup? ce „icoana" ei s-a stins, iubirea Inc? mai vibreaz? În sufletul poetului chiar dac? această a pierit „În noapte-adânc?". Toate semnifică?iile pe care le cumuleaz?, În contextul poeziei, acest topos poetic demonstreaz? Inc? o dat? c?? ?i În poezia „La steaua" „fragmentul trimite la totalitate, la lumea macromotivelor tipic eminesciene ?i major romantice" „Lumin? din lumin?", „vastitate f??? hotar", str??? tând infinitul spa?iilor, inundând „v?ile de haos" cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
îi". (Od?-În metru antic) Desprinse parc? din picturile pe care poetul le privea În bisericile Moldovei sau pe care, „fiind ??iet" le Întrez?rea „printre pleoape", colindând ??durile fermecate ale Ipote?tilor, aceste „pagini Înstelate" relev? că ?i celelalte topos-uri poetice care alc?tuiesc universul poeziei o multitudine de semnifică?îi artistice imaginile poeziei lui Eminescu „nu sunt În func?ie de gandire", „ci pur ?i simplu metafore", afirm? G. C?linescu. „Sfânt ochi de aur" ce „tremur? În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
niciei („Pref? cute-n stele de-aur merg pân'la-a veciei u??") sau arzând În dep?rt?ri pan? ce pier („...ard dep? rt?rilor / Pan? ce pier"), stelele sunt În poezia eminescian? metafore ale luminii. Semnifică?iile acestui topos poetic sunt multiple: s?la? al sufletelor, Întruchipeaz? efemerul existen?ei umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pu?în obi?nuit? la noi ?i vine numai din voin?a de a aduna laolalt? elemente tipice ". (G. C?linescu) Ipostaz? a naturii acvatice, lacul este element definitoriu al universului imagistic eminescian. Ochi de ap? În mijlocul p?durii, este topos sacru al unei naturi mitice, „metafor?" ale c? rei semnifică?îi se circumscriu universului liric, filozofic, cosmic al poeziei eminesciene. Este loc al Întâlnirii de iubire. Inundat de razele magice ale lunii, e ochiul ei de lumin? deschis, pe p
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a Încifrat? În formele accesibile privirii". (Ioana Em. Petrescu) Lacul poate fi v?zut, din această perspectiv?, ca imagine a acestei oglinzi magice În care se reflect? elementele materiei În primordialitatea lor. Exist?, de asemenea, o dimensiune mitic? a acestui topos poetic: lacul este locul unde se celebreaz? nunta lui C?lin ?i a feței de Împ? rât: „ Lang? lacul care-n tremur somnoros ?i lin se bate Vezi o mas? mare-ntins? cu f?clii prea luminate ". (C?lin -file
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i lin se bate Vezi o mas? mare-ntins? cu f?clii prea luminate ". (C?lin -file din poveste) Celebrat? În universul magic al codrului, nuntă simbolizeaz? momentul de echilibru, de armonie Între micro ?i macrocosm, de aceea lacul devine topos sacru centru al universului; aici vin „din patru p???i a lumii" „Împ?ra?i ? i mp???țese", „Fe?iFrumo?i cu p?r de aur", „Zmei cu solzii de o?ele", „cititorii cei din zodii", „??galnicul Pepele" personaje de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
umple Întreaga lume ?i În orice fiin?? pe care o iubi?i din toat? inima a?i g?sit floarea albastr?". (Fr. Spielhagen „ Naturile problematice ") Simbol tainic al „norocului care umple Întregul suflet" (G. Brandes), floarea albastr? este unul dintre topos-urile poetice pe care Eminescu 1-a Împrumutat din romantismul german, dar pe care 1-a Înzestrat cu valen?e artistice noi, „deschise spre orizontul culturii na?ionale, integrându-1 Într-o viziune legat?, coherent? asupra iubirii că for?? uria??, constructoare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iile folclorice, floarea albastr? Încununeaz? fiin?ele alese; devine astfel simbol al transcenderii, prin iubire pur?, a „cercului strâmt" al realului. Purtând o, fiin?ele obi?nuite se Înal?? În sfera superioar? a absolutului. „Polisemia" de accep? îi a acestui topos poetic iubire, aspiră?ie metafizic?, fabulos folcloric d? poeziei eminesciene o frumuse?e aparte, o str?lucire simpl?, adâncime filozofic?. În „Miradoniz", florile sunt „gânduri de aur" d?ruite p?mântului: zână rupe, din gr?dina ei miraculoas? cu „p
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Luceaf?rului prin acest joc de planuri Între aproapele ?i am?girea „lumii", cu „norocul" ?i „iluziile" ei ?i departele senin ? i rece al lumii ideilor, floarea albastr?, ca simbol al aspiră?iei spre absolut, este In poezia eminescian? un topos poetic a c? rui semnifică?îi confer? originalitate ?i adâncime universului s?u „ț?ram de magic? plenitudine; că În folclor, scânteind de ape ?i lun?, r?sunând de vraj? de izvoare ?i c?deri de flori" (Zoe D.-Bu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a stelelor ninsoare", poate asculta „glasul gândurilor" ce Întorc „uria?a roat a vremei" În „lumea cea aievea", a „Închipuirii", pentru c? aici gândul poetului a deschis orizontul poeziei. Universul eminescian al codrului reune?te În structura să concentric? toate topos-urile poeziei sale. Axul central În jurul c?ruia graviteaz? aceast? „corol? de minuni" este Lacul (imago mundi) În oglindă c? ruia se reflect? ochiul cosmic al lunii, diadema argintie a stelelor, ramurile copacilor, zborul p???rilor, chipul iubitei Întreg universul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Mai st?-nr???cinat?-n mun?i de piatr? Cu murii de granit, cu turnuri gote Cetatea-mi veche, Sarmisegetuza?" „Acestui spa?iu paradisiac al „p?durilor de basm" Îi identific? Eminescu vârstă copil?riei pentru c? numai În acest „topos magic cu puteri supranaturale" vârstă de aur a naturii se contope?te cu vârsta de aur a copil?riei ?i cu vraja basmului. Poezia „O, r?mai..." se construie?te astfel pe aceast? tripl? ipostaz? a timpului mitic p? durea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
că veacuri". Ie?irea din spa?iul ei protector, mitic („bol?i asupr?-mi cl?ținând") coincide cu ie?irea În universul profan, supus trecerii, devenirii, clipei, sugerat de spa?iul amorf al câmpului: „Câmpul semnific?, În opozi?ie cu topos-ul ap?rât, ad?postitor al p?durii, locul descoperit, amorf, În care omul devine ?int? u? oar? a destinului, locul În contingent În care amară condi?ie uman? este presupus? a se desf?? ură " (Zoe D.Bu?ulenga): „ Astfel
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din crea?ia să. Poezia eminescian? deschide un alt orizont prin care fiin?a uman? poate atinge idealul acestei „plenitudini" existen?iale ?i prin care poate transcende spa?iul Îngust ?i rece al contingentului. ??durea este În crea?ia să topos sacru În care, prin iubire, omul I?i reg? se?te identitatea ?i într? În eternitatea naturii, În ritmurile ancestrale ale acesteia {C?lin file din poveste, Dorin?a, Cr?iasă din pove?ți, Povestea teiului etc): „Adormi-vom, troieni
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
puterilor magice ale p?durii, ale copil?riei, ale visului"; prin aceast? dubl? regresie În copil? rie ?i vis, ea reintr? În arhaitatea naturii (al c?rei simbol devine vârstă de aur). Prin raportarea la mitul istoriei, semnifică? iile acestui topos poetic se multiplic?. Prezen?a codrului este Inso?it? Întotdeauna de atributele „arhait??îi, purit??îi ?i puterii"; prin identificarea acestuia la spa?iul istoric românesc, este relevat? unitatea de leg?tur? ancestral? ce se stabile?te Între eroul ales
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
dialectica drumului alb-verde / alb reprezentând drumul mamei, cel verde reprezentând drumul iubitei, în timp ce împreună împletite conștiința trecerii ireversibile a timpului); în ocheanul criticului întâlnim și tema ființei vegetale (poet al relației natură-cosmos); poetica elementelor (narcisismul, orfismul, polifonismul, muzicalitatea); relația sacru-religios, toposul morții (dialogul cu moartea), toposul luminii (zorile, apa divină), a Duminicii Mari. Ca și criticii basarabeni Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan, care și-au îndreptat judecățile de valoare către relația poezie-copilărie, Th. Codreanu ne (re)introduce în zona tematică, aducând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
drumul mamei, cel verde reprezentând drumul iubitei, în timp ce împreună împletite conștiința trecerii ireversibile a timpului); în ocheanul criticului întâlnim și tema ființei vegetale (poet al relației natură-cosmos); poetica elementelor (narcisismul, orfismul, polifonismul, muzicalitatea); relația sacru-religios, toposul morții (dialogul cu moartea), toposul luminii (zorile, apa divină), a Duminicii Mari. Ca și criticii basarabeni Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan, care și-au îndreptat judecățile de valoare către relația poezie-copilărie, Th. Codreanu ne (re)introduce în zona tematică, aducând pe de o parte considerații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]