1,162 matches
-
mitic?, elementele ce compun acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri" (cum sunt numite de Zoe D.-Bu?ulenga): „toposul mitic al p?durii"; „mitul profund al codrului", „lumea mitic? a str?vechiului codru" v?zut? că spa?iu magic nesupus trecerii timpului; „lacul -topos sacru" În „ ??lin (file din poveste) " etc. Codrul, sătul, luna, stelele, salcâmul, teiul etc.toate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
al p?durii"; „mitul profund al codrului", „lumea mitic? a str?vechiului codru" v?zut? că spa?iu magic nesupus trecerii timpului; „lacul -topos sacru" În „ ??lin (file din poveste) " etc. Codrul, sătul, luna, stelele, salcâmul, teiul etc.toate aceste topos-uri mitice ale universului crea?iei eminesciene alc?tuiesc astfel: „un uria? sistem de conota?îi care Îmbr????eaz? via?a omului ?i a cosmosului În imagini arhetipale, de valoare universal?? ?i În sonuri care dau limbii române voca?ia
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rtate a stelei care mai lumineaz? cerul ?i dup? ce „icoana" ei s-a stins, iubirea Inc? mai vibreaz? În sufletul poetului chiar dac? această a pierit „În noapte-adânc?". Toate semnifică?iile pe care le cumuleaz?, În contextul poeziei, acest topos poetic demonstreaz? Inc? o dat? c?? ?i În poezia „La steaua" „fragmentul trimite la totalitate, la lumea macromotivelor tipic eminesciene ?i major romantice" „Lumin? din lumin?", „vastitate f??? hotar", str??? tând infinitul spa?iilor, inundând „v?ile de haos" cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
îi". (Od?-În metru antic) Desprinse parc? din picturile pe care poetul le privea În bisericile Moldovei sau pe care, „fiind ??iet" le Întrez?rea „printre pleoape", colindând ??durile fermecate ale Ipote?tilor, aceste „pagini Înstelate" relev? că ?i celelalte topos-uri poetice care alc?tuiesc universul poeziei o multitudine de semnifică?îi artistice imaginile poeziei lui Eminescu „nu sunt În func?ie de gandire", „ci pur ?i simplu metafore", afirm? G. C?linescu. „Sfânt ochi de aur" ce „tremur? În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
niciei („Pref? cute-n stele de-aur merg pân'la-a veciei u??") sau arzând În dep?rt?ri pan? ce pier („...ard dep? rt?rilor / Pan? ce pier"), stelele sunt În poezia eminescian? metafore ale luminii. Semnifică?iile acestui topos poetic sunt multiple: s?la? al sufletelor, Întruchipeaz? efemerul existen?ei umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pu?în obi?nuit? la noi ?i vine numai din voin?a de a aduna laolalt? elemente tipice ". (G. C?linescu) Ipostaz? a naturii acvatice, lacul este element definitoriu al universului imagistic eminescian. Ochi de ap? În mijlocul p?durii, este topos sacru al unei naturi mitice, „metafor?" ale c? rei semnifică?îi se circumscriu universului liric, filozofic, cosmic al poeziei eminesciene. Este loc al Întâlnirii de iubire. Inundat de razele magice ale lunii, e ochiul ei de lumin? deschis, pe p
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a Încifrat? În formele accesibile privirii". (Ioana Em. Petrescu) Lacul poate fi v?zut, din această perspectiv?, ca imagine a acestei oglinzi magice În care se reflect? elementele materiei În primordialitatea lor. Exist?, de asemenea, o dimensiune mitic? a acestui topos poetic: lacul este locul unde se celebreaz? nunta lui C?lin ?i a feței de Împ? rât: „ Lang? lacul care-n tremur somnoros ?i lin se bate Vezi o mas? mare-ntins? cu f?clii prea luminate ". (C?lin -file
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i lin se bate Vezi o mas? mare-ntins? cu f?clii prea luminate ". (C?lin -file din poveste) Celebrat? În universul magic al codrului, nuntă simbolizeaz? momentul de echilibru, de armonie Între micro ?i macrocosm, de aceea lacul devine topos sacru centru al universului; aici vin „din patru p???i a lumii" „Împ?ra?i ? i mp???țese", „Fe?iFrumo?i cu p?r de aur", „Zmei cu solzii de o?ele", „cititorii cei din zodii", „??galnicul Pepele" personaje de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
umple Întreaga lume ?i În orice fiin?? pe care o iubi?i din toat? inima a?i g?sit floarea albastr?". (Fr. Spielhagen „ Naturile problematice ") Simbol tainic al „norocului care umple Întregul suflet" (G. Brandes), floarea albastr? este unul dintre topos-urile poetice pe care Eminescu 1-a Împrumutat din romantismul german, dar pe care 1-a Înzestrat cu valen?e artistice noi, „deschise spre orizontul culturii na?ionale, integrându-1 Într-o viziune legat?, coherent? asupra iubirii că for?? uria??, constructoare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iile folclorice, floarea albastr? Încununeaz? fiin?ele alese; devine astfel simbol al transcenderii, prin iubire pur?, a „cercului strâmt" al realului. Purtând o, fiin?ele obi?nuite se Înal?? În sfera superioar? a absolutului. „Polisemia" de accep? îi a acestui topos poetic iubire, aspiră?ie metafizic?, fabulos folcloric d? poeziei eminesciene o frumuse?e aparte, o str?lucire simpl?, adâncime filozofic?. În „Miradoniz", florile sunt „gânduri de aur" d?ruite p?mântului: zână rupe, din gr?dina ei miraculoas? cu „p
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Luceaf?rului prin acest joc de planuri Între aproapele ?i am?girea „lumii", cu „norocul" ?i „iluziile" ei ?i departele senin ? i rece al lumii ideilor, floarea albastr?, ca simbol al aspiră?iei spre absolut, este In poezia eminescian? un topos poetic a c? rui semnifică?îi confer? originalitate ?i adâncime universului s?u „ț?ram de magic? plenitudine; că În folclor, scânteind de ape ?i lun?, r?sunând de vraj? de izvoare ?i c?deri de flori" (Zoe D.-Bu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a stelelor ninsoare", poate asculta „glasul gândurilor" ce Întorc „uria?a roat a vremei" În „lumea cea aievea", a „Închipuirii", pentru c? aici gândul poetului a deschis orizontul poeziei. Universul eminescian al codrului reune?te În structura să concentric? toate topos-urile poeziei sale. Axul central În jurul c?ruia graviteaz? aceast? „corol? de minuni" este Lacul (imago mundi) În oglindă c? ruia se reflect? ochiul cosmic al lunii, diadema argintie a stelelor, ramurile copacilor, zborul p???rilor, chipul iubitei Întreg universul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Mai st?-nr???cinat?-n mun?i de piatr? Cu murii de granit, cu turnuri gote Cetatea-mi veche, Sarmisegetuza?" „Acestui spa?iu paradisiac al „p?durilor de basm" Îi identific? Eminescu vârstă copil?riei pentru c? numai În acest „topos magic cu puteri supranaturale" vârstă de aur a naturii se contope?te cu vârsta de aur a copil?riei ?i cu vraja basmului. Poezia „O, r?mai..." se construie?te astfel pe aceast? tripl? ipostaz? a timpului mitic p? durea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
că veacuri". Ie?irea din spa?iul ei protector, mitic („bol?i asupr?-mi cl?ținând") coincide cu ie?irea În universul profan, supus trecerii, devenirii, clipei, sugerat de spa?iul amorf al câmpului: „Câmpul semnific?, În opozi?ie cu topos-ul ap?rât, ad?postitor al p?durii, locul descoperit, amorf, În care omul devine ?int? u? oar? a destinului, locul În contingent În care amară condi?ie uman? este presupus? a se desf?? ură " (Zoe D.Bu?ulenga): „ Astfel
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din crea?ia să. Poezia eminescian? deschide un alt orizont prin care fiin?a uman? poate atinge idealul acestei „plenitudini" existen?iale ?i prin care poate transcende spa?iul Îngust ?i rece al contingentului. ??durea este În crea?ia să topos sacru În care, prin iubire, omul I?i reg? se?te identitatea ?i într? În eternitatea naturii, În ritmurile ancestrale ale acesteia {C?lin file din poveste, Dorin?a, Cr?iasă din pove?ți, Povestea teiului etc): „Adormi-vom, troieni
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
puterilor magice ale p?durii, ale copil?riei, ale visului"; prin aceast? dubl? regresie În copil? rie ?i vis, ea reintr? În arhaitatea naturii (al c?rei simbol devine vârstă de aur). Prin raportarea la mitul istoriei, semnifică? iile acestui topos poetic se multiplic?. Prezen?a codrului este Inso?it? Întotdeauna de atributele „arhait??îi, purit??îi ?i puterii"; prin identificarea acestuia la spa?iul istoric românesc, este relevat? unitatea de leg?tur? ancestral? ce se stabile?te Între eroul ales
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pentru ca acestă zi de mîine să nu fie doar o simplă abstracțiune, Muzeul Literaturii și-a luat precauția de a intra chiar de astăzi în mitologia creației literare și de a se transforma din ambient și din reper peisagistic în topos cultural. Gîndirea eliptică și nondiscursivă a lui Gh. Iova, exercițiile de levitație ale lui Marian Drăghici, retorica de camuflaj a lui Paul Vinicius și reveriile rimbaldiene, de înger carbonizat, ale lui Felix Lupu, se fecundează aici și germinează la vedere
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
geografia nopții" care e senectutea ("M-am întîlnit cu trupul meu gol în oglindă / gol ca în ziua Judecății-de-Apoi... i-am pipăit coastele genunchii sternul / i-am pipăit atent / întregul ornament de oase năruite"),pe de altă parte din criza toposului provincial (tîrgul natal e supus unei eroziuni, unei agonii nu mai puțin dureroase decît cea a satului, îngemănată cu aceasta). Trecutul nu mai e în stare a deveni prezent și nici prezentul nu mai e în stare a deveni trecut
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
format acolo, Russo descoperea uimit o realitate căreia contemporanul și concetățeanul său genevez avea să-i consacre miile de pagini ale Jurnalului intim. Antrenat de o asemenea dinamică, Russo își privește copilăria ca pe un paradis pierdut. în deceniile următoare, topos-ul în cauză va deveni loc comun al literaturii noastre, însă Alecu Russo l-a formulat cel dintîi. "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
-ți faci singur patul, să-ți cîștigi pîinea zilnică, să te speli, să nu calci pe bătături pe altul, să ai nevasta ta, copiii tăi, spița ta, cu grijile lor cotidiene". Mandarinul nu e decît tipul omului tradițional al unui topos idealizat prin esențializare. Semnificativ, Pandrea a refuzat totdeauna soluția emigrării: " Cine se refugiază în mapamond este o canalie sau un neputincios". Sau: " Voi rămîne aici, înzăpezit și vegetativ, în non-violență, în inacțiune, pasiv și resemnat. îmi voi apăra demnitatea umană
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
ca o emblemă a opulenței vieții. Ioan Flora rezistă cu greu inventarierii exhaustive a lumii materiale, care-l încântă printr-un neistovit spectacol (a se vedea poezia Labirint). Exuberanța spațiului presupune aplecarea, cu o dispoziție egală a spiritului, asupra unor toposuri geografice ori ficționale dintre cele mai diverse. Cu o gestică lentă, poetul dă impresia că descrie, pictează, enumeră. Unele din poeme, nu cele mai bune ale sale, rămân în acest stadiu descriptiv. Este vorba îndeosebi de portretele dedicate unor colegi
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
foarte înalt sandale cu pielea și talpa de aur altminteri/ complet goală de la glezne pînă în creștet alergi pe coapsa mea de parcă/ ai fi desculță și ai alerga pe plaja de la 2 mai dis-de-dimineață la răsăritul soarelui" (ibidem). Precum un topos al întîlnirii dicteului automat și al lucidității, cel dintîi, în pofida suprarealismului ortodox, posedînd totdeauna o disciplină subiacentă, poezia în cauză își declară o ebrietate austeră a limpezimii, în chipul în care Valery socotea că inteligența, "stare trează, produce misterios și
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
triumfă ca o dimensiune a subiectivității transfiguratoare. Să consemnăm acum cîteva impresii ale autoarei în ipostază de turistă care adulmecă timpul perceput ca un soi de justificare a spațiului în lăuntrica instanță. Concentratul de istorie pe care-l cuprinde un topos constituie un alibi al său. Uneori în așa măsură, încît timpul, element părelnic abstract, dizolvă empiria, îi ia locul, astfel precum un schelet ar fi mai plin de semnificație decît făptura ce-l conține. "Ruine, templele sînt mai frumoase. Dezbrăcate
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
Candid la Isarlîk. }inta șarjei sale este în continuare maleficul sistem comunist, în spectrul căruia crede a putea descifra balcanismul nostru funciar, inadaptarea endemică a românilor la normele civilizației, el însuși socotindu-se un mittel-european, exilat pe viață într-un topos care-l aliena. Două sînt nivelele acestui mediu reprobabil. Mai întîi, la scară națională, "epoca de aur", specificată de josnica inflorescență a cultului "celui mai iubit fiu al poporului", ecou al despotismelor asiate. Nepotismul, traficarea posturilor publice, puzderia de fărădelegi
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
moral și înlăuntrul unei tot mai pronunțate aspirații către sacru. începînd chiar cu ciclul Megalopolis, pictura sa se structurează sever, nucleele compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în pictura lui
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]