335 matches
-
este activat în permanență și menține o stare de relaxare artificială. Plecând de aici, telespectatorul trebuie să iasă din această stare se relaxare, dacă vrea să revină la realitate. Asta cere un efort resimțit uneori sub forma unui fel de toropeală, de dificultate de a se ridica din fotoliu. Alte studii au fost realizate pe un segment special de telespectatori, calificați drept dependenți de televiziune. Aceste persoane folosesc televiziunea „pentru a nu se mai gândi la altceva și pentru a nu
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
să nu uite cumva să fie atent de pune fătuca aceea oasele în pungă, să i le dea să le ducă motanului, Solomon. Din când în când, popa râgâia ușor, ca și cum ar fi vrut să încerce să ofteze, copleșit de toropeală. Scotea doar un scrâșnet, de osie neunsă, și se avânta imediat să mai golească un pahar. Se răsuci iarăși spre bucătăria de vară, unde se strânseseră mai toți ai bătrânului Soporan, de numai îl îngropaseră. Dădea popa să prindă un
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
în destramă Și ce folos că sara Trag rădăcinii mele Puterea și nectara în loc de frunze, stele Mă strânge rădăcina Și porii mi s-au strâns Și-n cercuri strânse, anii Ca-n chingi de fier mi-i număr Și-o toropeală rece, Lucidă m-a cuprins Mlădița mi se trece Și-mi cade de sub umăr Să fie somnul, oare De piatra-nsingurare Sau numai moartea... Bună, atotcuprinzătoare. L'Eternel Retour Sunt pietre încheiate Atât de lustruite și finite Că numai împietririi sunt
Poezie by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/8698_a_10023]
-
năvălirii „tătarilor” din nord. Rutina aceasta ascunde ceva plin de mister, un miracol de care sunt atrași toți cei care pătrund în fort și care le sucește mințile, printr-un joc ciudat între real și imaginar: „Avu senzația că o toropeală neașteptată îl cufundă în somn. Dar era încă destul de lucid. Un haos de imagini, aproape de vis, îi defilau prin fața ochilor, începeau chiar să înfiripe o poveste; dar după câteva clipe își dădu seama că este încă treaz.” (p. 34) Din
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
obosește pustietatea "plicticoaselor săptămîni". De fapt, e vorba de apelul de a părăsi o casă cu zidurile strîmbe, de a te abate de la drumul clar marcat care te duce într-acolo, e vorba de un refuz al confortului și al toropelii din această casă. Se cuvine totuși să amintim că într-o astfel de împrejurare a pierde înseamnă a da, că a da înseamnă, în cele din urmă, a te regăsi. Exaltarea unui fel de dublu glorificat atestă, într-adevăr, căutarea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în Monique Segre (coord.), op. cit., pp. 54-73. 273 Ibidem, p. 57. 274 "Presley ar putea fi foarte bine unul dintre eroii mitici ai societății noastre contemporane, adevărat Zeu creator, care a scos America de după război și întreaga lume occidentală din toropeală, din moartea lor lentă și le-a condus în era rock-and-roll-ului, consfințind instaurarea adolescenței, a sexualității, a libertății, a lipsei de griji și a extravaganței. Elvis pare să fi creat civilizația îndeletnicirilor plăcute și nu invers." (Ibidem, p. 73). 275
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Jupâneasa Marica, torcând la lumina puțină a lumânărilor sau mai degrabă a vetrei cu jeratic, că deși ziua crescuse era tot frig și ea și fetele și mai ales soacră-sa Stanca nu se lăsau duse la culcare decât când toropeala le înmuia cu totul, se uită mustrător la fete: — Dacă s-a învoit taica să vă spună basme, nu se cuvine să răsăriți în vorbă. Da, da’ fără căpcăuni, se tângui Ilinca. — Și fără fete care înnebunesc că le fură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aplicată unor copii risipitori de către părinți care nu aveau încredere în ei înșiși și în descendenții lor. Autohtonii au înțeles că proprietatea și-ar schimba curând proprietarul dacă muncitorii din Occident ar prinde rădăcini în acest pământ. În loc să iasă din toropeala lor seculară și să adopte ei înșiși obiceiuri laborioase, ei preferă să rămână între limitele retrograde ale unei legi turcești! Ei bine! Le vom spune pe șleau că astfel se încurajează lenea și arta de a face datorii; e o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Zeus. Între timp Hermes sta în camera sa aducând libații, făcea incantații nu zeilor, căci el însuși era zeu, acest ritual era destinat altor entități dorind să facă lumină în viața sa. Îl inundase o lumină vie, minunată enormă. Odulce toropeală îl cuprinse, și atunci avu o viziune, i se arătă o ființă imensă, fară definită formă, care-i vorbi astfel: -Hermes nu te teme. Sunt Osiris și vreau să te ajut, dar trebuie să te supui suferințelor și supliciului. -Mă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Nu vorbesc, dar gândesc adeseori. Numai că eu uit. Deveni dintr-o dată grav: - Nu, nu sunt sigur că exist. Dar voi exista, de asta nu mă îndoiesc. Rateau o întrebă pe Louise ce crede de toate astea. Ea ieși din toropeală și spuse că Jonas are dreptate: părerea oaspeților lor nu avea nici o importanță. Importantă era doar munca lui Jonas. Și ea simțea că copilul îl stânjenește în lucru. Crescuse și vor trebui să cumpere un divan care va mai lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dracu’ ! Ortansa își aprinde țigara, privind absentă spre bufetul cu bibelouri. Sorb fiecare din paharul înalt de cafea, n-au timp să se privească, își îngrijesc parcela proprie de plictiseală. Încăperea căzută în muțenie și umbră. Nici cald, nici răcoare : toropeală, pândă, letargie, plictis. Până te-apucă așa, din nimic, cheful de-a repune gândurile în mișcare, un trotil îngust și rapid, dai drumul la imprudențele, câte, pregătite, ascunse ! Aerisirea cotloanelor unde se păstrează tristețea, molozul minciunilor, tainele tulburi, intențiile vinovate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
i-a adus aminte nădejdile din noaptea aceea și i-a pus iarăși în fierbere toate gândurile de atunci. A avut câteva clipe de neliniște, ca un fața unei vedenii dojenitoare. Pe urmă, vreo trei zile, gândurile, dezlănțuite dintr-o toropeală prelungă, l-au chinuit și i-au sfâșiat sufletul. Își zicea că toate sforțările lui de a ocoli soarta s-au zdrobit și că de azi încolo numai moartea l-ar mai putea mântui... Moartea însă îl îngrozea acuma mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o tresărire și se apropie, sprintenă și bucuroasă, întrebîndu-i: ― Ți-e mai bine?... Așa-i că te-ai mai ușurat? ― Da, foarte bine, zise Apostol în șoaptă. Veselia aprinsă în ochii ei, tinerească, visătoare, îi alungă gândurile care-i chinuiseră toropeala bolnavă. În glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri până azi s-ar fi schimbat și s-ar fi împlinit cu niște mlădieri mai blânde, poate de credință ori poate de pasiune. Văzînd-o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îi mai împiedica să tremure în țara asta blestemată unde ziua îi sleia arșița și noaptea îi înțepenea frigul. Unii ațipeau în mers și picioarele lor, deprinse cu drumul, îi duceau singure. Acum, ațipea din când în când și Iahuben. Toropeala aceasta fugară îl mai încălzea. Trezit din ea, îi era mai frig. De la o vreme nu-l mai putu ține treaz nimic, nici noaptea înstelată, nici deprinderea de ostaș, nici statura dreaptă pe taurul pestriț a lui Auta, nici chiar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
său, picioarele lui ar fi mers ușor de tot. Dar de la o vreme genunchii tineri începură să tremure și istovitul soldat făcea ca și toți ceilalți sforțări să se țină treaz, știind că de acum încolo în întîia clipă de toropeală picioarele se vor îndoi din genunchi și trupul va cădea în nisip, zăngănind din arme, și acolo va adormi ca leșul unui mort. După socoteala timpului, nu mai era însă mult până în zori. Merseră astfel până când soarele lumină tot deșertul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era de mirare după atâta oboseală. Ce era de făcut? Se gândi că lucrul cel mai bun este să doarmă până în zori și apoi, odihnit, să se întoarcă la cortul soldaților. Ațipi. Nu trecu însă mult și îl trezi din toropeală un foșnet. Deschise ochii: nu era nimeni. Nici nu putea fi cineva, căci oamenii din ținut, cu capul împuiat de prăpăstii, nu se mai încumetau să se apropie de locul acela nici chiar ziua. Fără să-și miște capul, Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poemul fără a-l rupe În două, lăsînd continuitate acestei harnice și fără de sfîrșit preocupări, ne Încîntă felul În care ea se prelungește molipsind motanul pentru care torsul, schimbînd registrul, devine doar incantație trîndavă. Între caier și poala bunicii, mimînd toropeala motanului, nu se poate să nu resimți desfătarea poveștii toarse cu aceeași inepuizabilă răbdare a bunicii și ascultată cu lipsa de griji și fervoarea nedisimulată a copilului care ai fost odată. Dacă, respectînd continuitatea de sens, am surprins atmosfera poemului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
In war, there are no winners, but all are losers. It is my prime duty to strain every nerve to avoid a repetition of the Great War in Europe. În cursul aceluiași an, Cabinetul Chamberlain se trezește din starea de toropeală și de dolce far niente și, împreună cu Franța, semnează un document cu guvernul polonez care garanta securitatea frontierelor Poloniei. Hitler însă a crezut că este vorba de un bluff tipic anglo-saxon și de bravadă galică, așa încît semnează cu Uniunea
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
trebuia în mod obligatoriu să consume "bere Moctezuma" sau ape gazoase îndulcite, nu mai există probabil, iar cel în care am locuit eu douăzeci de ore trebuie să fie o combinație între grija ospitalieră a gazdelor și un început de toropeală luminoasă a simțurilor... Dar orașele sunt așa cum le-am simțit și, dincolo de adevărul lor, există, poate, un adevăr al nostru de care am avut nevoie în ele... jaguarul Când am plecat spre parcul-muzeu "La Venta", n-am bănuit ce ne
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu ochii în pământ, urmând-o în cameră, și ceva îmi spune că trebuie să mă port așa cum toate erau în jurul meu, fiecare obiect la locul lui statornicit, în însușirea lui reală, doar veioza de la masă arzând, și cald, dulce toropeală mă învăluie, obosit, nedormit, abia aștepți să te tolănești într-un fotoliu și miroul aromat al ceaiului de tei, Aprind lumina! tu ai aprins-o, Nu! Las-o așa! Vrei un ceai de tei? Da? E gata făcut! Tu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
știu cu apa căror rugăciuni să sting acest foc mocnit în sufletul meu, dar care amenință să mă mistuie, și Theo?! Stau pe treptele de piatră în fața casei preoțești, îmi ridic ochii plânși înspre frunzarul auriu al pădurii și dulcea toropeală de septembrie îmi usucă lacrimile pe obraji, părintele Ioan înăuntru trage să moară, dar lumina asta de-nceput de toamnă mi se pare nefiresc de frumoasă, nu înțeleg de ce nu plouă acum când părintele Ioan moare, știa încă de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
visez pentru că vocea lui e undeva deasupra mea și veghează, știu că atâta timp cât va fi acolo nu voi putea coborî acolo unde mă trage cealaltă putere, vocea începe să numere deasupra mea, vin până la mine cuvinte ce mă îndeamnă la toropeală, unu, și parcă încep să mi se modifice dimensiunile corpului, e doar o senzație îmi spun, dar membrele mi se scurtează lent și eu le văd, doi, de departe vocea ca o pendulă îmi bate regulat în urechi, trei, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
muscă uriașă bâzâie vocea lui peste chipul meu feircit, mama n-o vede s-o îndepărteze, ea mă leagănă, a, a, a, Cinci, mă scutur de vocea lui, dar vocea lui e vocea mamei, patru, trupul meu se desprinde din toropeala somnului și începe să crească, îl văd cum crește, pe lângă mine trec imagini neînțelese, trei, te vei simți tot mai bine, relaxează-te, mă urmezi fără împotrivire, mă asculți în tot ceea ce-ți voi spune, pui încet stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
singur în fosta cameră cu treisprezece palmieri, tot la Așternuturi în soare mi-am lăsat privirea, prin ușa întredeschisă se aud glasuri șoptite peste vocile protagoniștilor din filmul de la televizor, mi-e mai bine acum, slăbit numai și-o dulce toropeală se lasă peste ochii mei, unghiile roșii ale Dianei, pieptul tresăltând al preotesei sub capul meu, îi aud inima, clopoțeii de argint de la gâtul Floriței, adorm, XVIII Mă simt mai bine acum, am luat și medicamentele pe care mi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmbrățișă pe cei doi fii mai mari, tulburați, cărora încă nu le venea să creadă, cu chipurile brăzdate de lacrimi, dar nu avu putere să le șoptească ultimele sfaturi adresate tinereții lor lipsite de experiență. Din ce în ce mai des se cufunda în toropeală. „Cine știe“, gândea Gajus, care îl veghea întins pe jos, „unde se duce spiritul lui, ankh-ul despre care vorbea bătrânul preot de la Sais“. Apoi se trezea; dintr-o suflare se ghicea un ordin, o cerere. Îl chemă pe Gajus; băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]