328 matches
-
care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. (...) Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paiele. Călcam lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa junglă amazoniană. Avântam rapid brațele unite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dar și prin detașarea, vezi chiar indiferența, cu care autoritatea parentală Îi lasă pe adolescenți să-și aleagă, precoce, anturajul sau un anumit mod de viață. Cuvântul „libertate” pentru care au luptat Europenii și Americanii a devenit un fel de totem, un cuvânt passe-partout, pe care Îl poate revendica oricine, creând un fel de anarhie subterană a societăților moderne ajunse Într-un Înalt stadiu de randament și civilizație. Nu vreau să articulez aici fraze ultime sau enorme, dar... asaltul pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Martin a exagerat cu băutura, ieri, la serbarea campestră. S-a și culcat foarte târziu. Ehlvest poartă un breloc cafeniu din lemn, cu o gravură complexă pe una din fețe. În mână ține un bețișor bine lustruit, un fel de totem. Probabil are un cult pentru spiritul păgân, care trăiește o revigorare în țara sa... La frontiera poloneză, grănicerii ne țin trenul în loc vreo jumătate de oră. Dincolo începe Rusia, iar prima escală e Kaliningradul (Königsbergul) - un alt „loc (rănit) al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vreo banderolă, miracolul mi-a scăpat. Prietenia iudeo-creștină își are în Franța figurile ei proeminente, Claudel, Maritain, cardinalul Lustiger. Prietenia islamo-creștină, pe ale sale, mai bănuitoare și din ce în ce mai discrete, Massignon, Corbin, Mansour. Cele două rețele se ignoră politicos. Fiecare cu totemurile sale. Mai rău: cu cât duetiștii se felicită reciproc pentru buna înțelegere, cu atât devin mai surzi față de al treilea, ca și cum ar exista un efect de basculă între apropierea iudeo-creștină, îmbucurătoare, și îndepărtarea de islam, neliniștitoare. Niciun miracol. Colocviul familiei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o ființă deschisă vieții spiritului, așadar participant la cultura în care s-a născut”. Preluând interpretarea lui J. G. Frazer, Encyclopaedia Universalis notează că inițierea are menirea de „a revela sufletul către neofit pentru a-l face să-și cunoască totemul”. Dacă trecutul novicelui este amputat brusc, fără nici o revenire paseistă, „învățătura inițiatică are drept scop să-i dea novicelui ceva ce el va continua să posede după noua sa naștere”. Același efect iradiant după încheierea ceremonialului a fost identificat și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
replici ale acestuia. Centrul lumii se află deci pretutindeni unde axa mitică unește sferele. În fragmentul de mai sus, focalizarea o face „mormântul Domnului”, indiciu de creștinism. Născut într-un spațiu de trecere, sub dominația făpturilor mitice îmblânzite și devenite totemuri (leul și zmeul, adesea figuri ambigue, interșanjabile), Mistricean nu va avea nici o întârziere în a-și împlini destinul și a se consacra prin luptă. Nu lipsit de importanță este faptul că și moartea îmbracă forma deplasării spațiale, despre neofit spunându
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumina soarelui chiar”, după zece ani inițiatici, în baladă. Ipostaza ofidiană din Mistricean I(7) combină simbolul șarpelui protector al casei, întâlnit și în mitologia greco-romană sub forma lui genius loci cu implicații ce țin de cultul strămoșilor, al căror totem este aici șarpele. „Atributele comune cu anticele divinități ocrotitoare ale vetrei, de tipul Larilor domestici, zeului Lateranus, zeiței Mania, Manilor și Penaților latini” fac din dușmanul ofidian o apariție complexă ce acționează și ca limită extremă în Centrul Lumii. În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai pare exagerat. Șarpele, balaur prin dimensiuni, nu poate zbura, dar se deplasează cu viteza celui urmărit de Iorgovan și are „trei coade de aur”. Metalul prețios (în prezență hiperbolică și în descrierea solzilor) și numărul magic dezvăluie o ființă totem, ce își revendică neofitul pentru a recrea modelul sacru, antropoofidian. Balada Scorpia I(8) aduce în scenă două personaje în aparență ofidiene. Scorpia și Samodia (fiul ei capabil să se metamorfozeze în voinic) ademenesc trecătorii ajunși întâmplător „în inima câmpului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o pictură a unui arcaș mitic, flăcăul îngenunchează și săgeată cerbul între coaste. Arcul are valențe exorcizatoare și este asociat prin definiție inițierilor, având puterea de a instaura ordinea prin uciderea dușmanului, de a distruge forțele nefaste prin doborârea animalului totem. Sugestia totemică este augmentată, căci în scena arcașului identificarea cu ținta este esențială. Și tocmai pe săgeată se va răzbuna cerbul: „Cerb când se sculară/ Și se scuturară/ Și se blăstămar’:/ - Săgeatămbrodată,/ Vedea-te-aș uscată/ În cui atârnat/ Tu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
familie) și adus în universul uman, unde ordinea îi transformă trupul în mod aproape „instituțional”. Paharul este, așadar, o marcă a planului social, în timp ce apa băută din copita adâncită în pământ circumscrie flăcăul lumii sălbatice, făcându-l să ia forma totemului său. Colindele de tip III, 55, Leul, au un statut mai deosebit, dat mai întâi de prezența animalului în imaginarul carpato-danubiano-pontic, și apoi de confrun¬tarea propriu-zisă. Anatomia animalului este un argument pentru faptul că leul nu primește o funcție
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care voinicul se pregătește pentru un act ce altminteri ar trebui să fie o teribilă confruntare de forțe. Șarpele, ca unică prezență zoomorfă a monstrului devorator, prezent în cele mai multe procesiuni inițiatice, figurează aici, cât se poate de clar, Strămoșul și totemul. Mâncatul pe jumătate marchează „moartea temporară” și saltul în materia primară, pierderea dimensiunii umane inferioare. Șarpele înghite întotdeauna partea posterioară a flăcăului ca sugestie a proveni¬enței subterane a reptilei, și ca gest ce „conservă” simbolic oasele și craniul, depozitare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
uriaș al creaturii luându-l tărâmul celălalt, printr-o „contaminare” magică. „Călătoria” „unde iarba crește/ Fir găitănește” este călătoria în stomacul fiarei, iar transferul de forțe și cunoașterea absolută vine din această incursiune ce păstrează la origine identificarea cu animalul totem prin înghițire. Mai evidentă este transfigurarea eroului prin metamorfoza care amintește prin sintagmele folosite de înghițire: „I-a dat o palmă, lu Ionică, l-a făcut o muscă și l-a băgat sub șaua calului. Când l-a dat jos
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cal reprezintă un alt argument al ființei mitice comune ce amintește de Centaurii antici și de imaginea autohtonă a Sântoaderilor. În spațiul românesc înghițirea inițiatică nu poate fi concepută în absența calului, căci acest fapt ar compromite proba însăși. Animal totem al eroului și semn al condiției sale de „flăcău de însurat”, calul este simbolul sui-generis al etapei intermediare, mitice a existenței masculine. Dacă în colindele de flăcău traversarea mării era făcută numai cu ajutorul calului năzdrăvan, Pătru Căciulă din balada omonimă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stihiile și domolirea lor vin dintr-o apartenență mistică la ele. Fata conține în ființa sa datele necesare unei întrepătrunderi cu Întunericul, de aceea vom găsi fecioara plutind în mijlocul diluviului iar flăcăul, ca expresie a naturii dinamice, solare, înfruntând animalul totem, fapt ce înscrie gândirea mitică românească în tiparul oriental al lui yin și yang. În două colinde din Dobrogea apare și o comparație frecventă în imaginarul folcloric: „Ochi-și negri ca și mura”; dincolo de conotația telurică, imaginea câștigă și o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în spațiul securizant al casei sale. Contrar celor declarate, trimișii sunt pețitori, nu vânători și cerințele lor au o valoare magică: „Nu ți-am cere dașa mult,/ Făr-d-unghiile și coarnele”. Aceste elemente animaliere au valoare de talisman și putere asupra totemului; cerându-i fetei însemnele statutului animal, amândouă excrescențe în care se află depozitată forța naturii sălbatice, pețitorii își asigură reușita gestului. Dincolo de supunerea magică, cele două „gajuri” servesc și pentru „împărtășania” rituală din animalul sacru, fapt ce așază căsătoria sub
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a dovedit deja virtutea și mentorul său nu face decât să-i asiste finalizarea inițierii cu un gest magic, de transfer al cunoașterii. Decodarea „urmei de fiară” urmează și ea un traseu ascendent, evoluția semnului feminin supus încercării: de la fiara totem, la floarea simbol al statutului marital și la mireasă. Punctul final al ipostazei feminine se încadrează într-un uman recunoscut, cu drepturi sociale. Imaginea vegetală a fetei păstrează dominanta sacrului: „Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
evidență tocmai prin acest refuz al existenței profane condiționate de mâncare, postura lui nefirească la ospăț atrăgând atenția că ne aflăm la începutul unui rit inițiatic. Neofitul se purifică de substanțele viscerale și începe pregătirea fizică pentru cuminecarea din animalul totem, pe care îl întrupează peștele uriaș sau cerbul în colinde. Valoarea sacră a hranei vine din primordialitatea ei, din faptul că a fost prima mesă a eroului întemeietor care a sacrificat fiara la temelia lumii. Valoarea cosmogonică a inițierii a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițierii a fost subliniată în repetate rânduri de Mircea Eliade, care consideră Geneza drept model al formării omului. Filiația creației în scenariul inițiatic autohton explică imaginea diluviului strunit de fecioara în leagănul mitic, în colindele de fată mare, sacrificiul animalului totem la masa ceremonială de la nunta sacră, uciderea șarpelui din care apare musca columbacă, în balada lui Iovan Iorgovan, recupe¬rarea aștrilor din dimensiunea infernală. Ritualul inițiatic al populației karadjeri din Australia este, ca majoritatea acestor rituri de trecere, profund marcat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
I.C. Drăgan/ Îi mai varsă câte-un ban". Glumea, firește, așa că tot eu trebuie să mă înham la travaliul răspunsului explicativ, măcar că majoritatea opurilor mele vor fi ieșit de sub teasc în colecții siglate "Eseu", "Eseuri de ieri și de azi", "Totem", "Texte de frontieră". E adevărat însă că, în "Eseuri de ieri și de azi", la Institutul European, Sorin Pârvu, colegul și sicofantul meu personal, tipărea, între altele, un roman de Costache Olăreanu plus un manual de jurnalism. În "locus mioriticus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conspectul este pur interior visceral.” (p. 174). E “exaltare “în scut și “amploare” , “adâncime” în pecete.Un sigiliu”pecetluia”, “înnoda într-un punct vital începutul și sfârșitul unei deveniri”.(p.174) Efigia cerbului despărțit de capul așezat mai sus, simetric, totem înscris într-un trifoi și încadrat între 3 stele - deci în Scutul lui David și în Pecetea lui Solomon, comunică “imaginea macrocosmosului”, dualitatea Foc - Apă, tainele numelor și ale numerelor sacre. în limbaj alchimic, cerbul fugar și crucea pe care
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
unele bătute cu pietre prețioase de-ți luau ochii, precum și niște ghiuluri dolofane și borțoase cât castanele. Mă gândeam cum de-și mai putea mișca bietele degete încorsetate și strangulate de menghinele ucigătoare de formă circulară ale celui mai răspândit totem de pe fața pământului, simbolul puterii supreme: aurul. Unghiile sidefii și pielea albă și perfect întinsă de pe mâini te duceau cu gândul la regina Cleopatra. Dar ceea ce ne-a impresionat cel mai mult și a pus capac uluirii noastre infantile a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fotografii, tablouri, câteva kelimuri și broderii vechi, porțelanuri fine de familie trecute bucată cu bucată prin „comisii muzeale“ înaintea expedierii, pentru ca nu cumva, luându-le cu noi, să păgubim patrimoniul. În starea de provizorat în care ne aflam, deveniseră adevărate totemuri. După ce am prins cheag, multe dintre ele aveau să sfârșească abandonate în cuferele din pivnița celei de-a doua locuințe, la Köln. Ne-am aflat curând și un nou serviciu. Altul decât cel de „acasă“. Schimbarea profesiei am făcut-o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
așa cum îl știam din ilustrațiile lui Valentin Tănase la Povestirile istorice ale lui Dumitru Almaș. Oare ilustrațiile fuseseră inspirate de film ? Nu așa funcționau lucrurile astea ? Se sprijineau unul pe altul ; se legitimau între ele ; se îngrămădeau în peisaj ca totemurile din camera unui autist, proclamînd că totul e normal. Multora dintre cei care l-au văzut, ștefan trebuie să li se fi părut lung și plicticos ; dar anormal nu cred că li s-a părut. și era anormal : nu se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
inițial sursă de frică și groază, devine, după încheierea doliului, geniu protector; cadavrul care inițial inspira teamă, nevoie de distanțare devine apoi relicvă venerată; animalul totemic este în mod cert o ființă sfântă, dar atunci când i se consumă carnea neritualic, totemul devine sursă sigură aducătoare de moarte. Ambiguitatea sacrului provine din aceste transformări ale purului și impurului. Însă Durkheim explică această ambiguitate a sacrului dintr-o perspectivă sociologică originală. „când societatea trece prin unele situații care o întris tează, o sperie
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Senghor, Jertfe negre, cu un cuvânt al autorului, pref. trad., București, 1969; ed. bilingvă (Hosties noires- Jertfe negre), pref. trad., București, 1976, De la negritudine la civilizația universului, cu un cuvânt al autorului, București, 1986 (în colaborare cu Mircea Traian Biju), Totem, pref. trad., București, 1996; S. Kosovel, Extazul morții, București, 1975; Khalil Gibran, Poeme, pref. trad., București, 1983, Profetul, pref. trad., București, 1991; Jean Joubert, Omul de nisip, pref. trad., București, 1991; Charles Baudelaire, Florile răului și alte poeme, pref. Mihai
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]