4,226 matches
-
brunet, grăsuț, tânăr, de treabă. Eu aveam frisoane și febră mare, de aceea adunasem toate păturile de pe celelalte paturi peste mine când m-am culcat. și cum stăteam așa zgribulită, acoperită până la nas, s-a deschis deodată ușa, s-a trântit de perete și în cameră a năvălit Dinu, portarul care, căzând în genunchi, a răcnit la mine: „În genunchi, că a venit Împărăteasa Cerului și a Pământului la tine !” În spatele lui a apărut Împărăteasa Cerului și a Pământului. Era o
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
tine. Să-l îndrumi cu băgare de seamă, cu blândețe și să-i dai numai atât cât poate el duce (înțelege) la o anumită dată; dar să-l prinzi tare de subsuori dacă vezi că vrea să alunece sau este trântit. Nu-l lăsa pe cel drag să cadă, dar nu-l lăsa nici pe cel necunoscut. Ajută-i pe toți, chiar și numai o vorbă sau un gest pot face minuni. Nu-ți trebuie pentru asta nici averi nemăsurate ori
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
neam de uscătură, replică: Da′ ce, îi pământu’ tat’tu și al lui mă’ta? Nu cumva ți s-a urât cu binele? Toader se apropie de el și-l trage de urechi alungându l. Ghiță plecă acasă, plângând și trântindu-se cu fundul de pământ că el nu se mai duce cu animalele la pășunat că-l bate Toader Rotaru. Celelate două pușlamale, Dumitru și Costache Cristescu, fratele mai mare a lui Ghiță, i-au și pus gând rău lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
apoi se auzeau vocile și la miezul nopții apărea diavolul cu înfățișare de om, în pielea goală, cu păr lung pe toată suprafața corpului și cu coadă lungă ca de vită și coarne ca de țap, urlând și țipând și trântind obiectele ce se aflau în casă. Patul începea să scârțâie, casa trosnea din toate încheieturile, apoi se auzea un muget prelung și o voce răgușită din care se înțelegea: Asta-i casa mea! Ce căutați în ea? Ieșiți afară, afară de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
năprasnic zbura toate hârtiile de pe masa: rețete, rezultate de la analize, numere de telefon etc. Doctorul se întoarse nervos, Bărbie sări să culeagă hârtiile, iar Lucy se aplecă spre podea după un carnet. În clipa aceea agață cordonul telefonului și-l trânti la podea. Speriată, fata se repezi după telefon, dar calcă pe un cantar care se înclină și căzu peste vaza din colț. − Oprește-te! strigă doctorul, iar Lucy se opri la perete, agățându-se de dulăpiorul cu medicamente. Tragedie: dulăpiorul
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
cealaltă parte. Și cum au și poftă de zmeură, mai trec și pe la tufele de la gard. După masă bunica merge în grădină și își pune mâinile în cap. Straturile ei frumos îngrijite sunt călcate în picioare, tulpinile sunt rupte și trântite la pământ. Se pare că recolta va fi la jumătate. − Fetelor, voi n-ați văzut cărările dintre straturi? − Da’ ce-am făcut?!?
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3084]
-
Cristian Silaghi să treacă în Iugoslavia, în zona Comloșul Mic, în ziua de 14 august 1989. „La orele 23:10 am ajuns la Comloșul Mic, frontiera era la 500 de metri. Ne-am dat jos din mașină și ne-am trântit în șanț, unde am stat vreo două ore.... Am început să ne târâm, cu gențile după noi... înaintam târâș cu o viteză de melc. În fine am ajuns la frontieră. Însă frontira era prost plasată, o cale ferată era frontiera
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
frumoasă, cu canapele lungi, măsuțe și scaune sculptate, un pian imens și o vitrină plină de porțelanuri fine. Deschide vitrina (deși este un semn cu „Nu atingeți exponatele!”), scoate o vază de porțelan, o pune la loc, deschide pianul, se trântește pe o canapea. Și timpul trece... Într-un târziu, se hotărăște să caute grupul. O ia pe un coridor, dar nu găsește pe nimeni. În plus, este la etaj și nu găsește scările să coboare, merge în direcția opusă, dar
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
din sat. − Știți voi ce-am auzit azi la piață? Baba Florea a văzut aseară niște stafii care au împins-o de și-a spart capul, iar țața Veta le-a văzut și ea, i-au furat cârja și au trântit-o de și-a spart nasul și barba. Amândouă sunt la spital. − Dar voi, aici, credeți în fantome? − Eu nu cred, dar vecinele astea jură că au văzut ceva. Ceva, ceva tot a fost de le-a băgat în spital
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
apărător al meterezelor din timpurile străvechi. Și, pentru prima oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare în fața acelui monument al dîrzeniei. Însemna că Bărzăunul devenise altul! Nu mai era cel de altădată, pe care să-l poți trînti și mototoli cum vrei. Nu te-astîmperi? rînji îndărătnic Bărzăunul. Mă, începu Ilinca privindu-l cu tot disprețul posibil, să nu mă mai faci "găinușă", că... Că ce? Căă... Și Ilinca nu mai putu continua. Simți deodată că o părăsesc toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sară pe pereți. Citi încă o dată și încă o dată articolul, ca și cum ar fi fost vorba de niște cuvinte magice cu care ar fi putut deschide tainele supreme, iar cînd mai văzu și cine semnează articolul, urlă cît putu: Minciună! Și trînti ziarul pe masă. Văzuse bine și, cu toate astea, mai citi o dată. Semna Matei Mosora, fratele său!... Culmea mistificării! Doar știa un sat întreg că Matei nici măcar nu fusese la peșteră. Și nici nu se întorsese de la logodnica sa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
scriitoare ratată, vezi Doamne din cauza lui tata, că n-a înțeles-o, nu că n-avea ea simț practic și nu se ținea de nimic din toate de câte s-a apucat... Ca și Alex, de fapt. Bine, el a trântit o serie de articolașe și vreo două cărți și-l știe lumea acum, e o figură din astea destul de cunoscute, dar de apucat cred că s-a apucat de vreo zece chestii... Și mi-i aduc aminte, pe amândoi, după ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bingo!, se ciocnește de mine, scriitorașul de mâna a șaptea care o să fie varianta ei expirată de Casanova în blugi pe care în doitreipatru ani o să-i pună chiar ea la spălat, cu Ariel Color, după ce el/eu i-am trântit ușa și am jumulit-o bine, să se învețe minte (o să te... nu, asta nu, dar o să te pup cast seara și o să te ciupesc metafizic, te prinzi? ME-TA FI-ZIC, de fund, să-ți treacă și să revii la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe atunci nu se numea Nevski Prospekt, când... i-am lovit cu pumnul în masă, bădărănește. N-am lăsat-o să termine. Parcă o văd cum mă privea mirată, ca o fetiță care nu știe pentru ce e pedepsită. Am trântit ușa camerei mele, am dat muzica tare cât să bată-n țeavă vecinul de dedesubt și m-am străduit din răsputeri să nu plâng. Între dinți aveam pâine prăjită și icre. Mai târziu, am aflat că David luase ceainicul. Nici unul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Vedeți că nu aveți voie să opriți aici. Mai departe. 120. — Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! — Să merg mai încet? Primele trei săptămâni ale unui ménage à trois aproape perfect. — Mai zi-mi de el. — Poftim? — Mai zi-mi de Alex. Uși care se trântesc și telefoane nocturne. Din ce în ce mai multe țigări. Prea bătrân pentru lacrimi, zice David. Prea bătrân pentru lacrimi, își zice David în barbă și-și promite să nu. Peste două zile ea-i plânge pe umăr și el savurează fiecare moment. E
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încă alx, când dau pagina ca și cum nu i aș auzi, ca și cum nu aș vedea-o pe Lea, care încearcă să închidă ușa între mine și ei, să mi-i șteargă din ureche, să dea refresh, să pretindă că tata nu trântește ușa când pleacă. Și eu pretind că nu o aud pe mama, care e încă mama mea și a lui David, plângând, așezată la biroul Leei, cu fruntea sprijinită în palme. Dau so norul la minimum. De ce? Pentru că sunt laș
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nefericirile mele preadolescentine, creșteam hrănindu-mă din ea, muza mea, creșteam liber de pereții apartamentului de bloc în care părinții mei nu se certaseră niciodată, liber de casa Leei, unde-și strigaseră cuvinte pe care nu le înțelesesem și-și trântiseră uși care închise rămăseseră, liber, mai târziu, de ființa fratelui meu, de propriile mele șontâcăieli într-o viață despre care nu prea știu să-ți spun cum e (frumoasăciudatăabjectăînnebunitoare?), creșteam frumos, creșteam liber. Plictisit, Alexandre închide cartea. Cască. Se ridică
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a scos pe tine de-acolo. Pe tine a reușit să te scoată... — Dar și David e tot al ei... — Nu, David e al amândurora. Și e adevărat că e un preț mare... — Ce vrei să spui? Aproape că-i trântisem ceainicul de pe masă. Lea a aștep tat până când s-a potolit învolburarea din ceașcă, a strâns cu grijă firmiturile de brioșă de pe fața de masă și mi-a răspuns fără să-și ia ochii de pe porțelanul chinezesc. — Tu ești altfel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pămînt întreaga vegetație. Era un haos de sfîrșit de lume. Dar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Ar fi fost mai înțelept să-și găsească adăpost. Oricum, înaintarea era anevoioasă. Abia dacă aduna doi-trei pași avans, cînd furtuna uscată îl trîntea la pămînt cu o forță căreia nimic nu i se putea opune. Țărînă ridicată în văzduh îi intra în ochi și în gură, iar părul răvășit era îmbîcsit de scaieți. Numai ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Și, dintr-o dată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mâncare nu mai faci? Te mu tași? C-a trecut dracu’ și prânzu’. Fi-ți-ar babele-ale dracu’! Că nu vă mai potoliți! N-așteptă să i se răspundă, ieși. Din obișnuință, încercă să tragă ușa după el. Ușa se trânti de tocul cu așchiile smulse și reveni de perete cu putere. — Uuuu, se burzului Florica pe acute..., că parcă nare ciorba pe aragaz... Îi cade și lu’ ăsta mâna dacă-și pune singur în farfurie! Se ridică iar, icnind, și-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nind de podea cu bărbia. Babele se opriră trezite din război. Florica căscă prima gura: — Fa, să știi că l-am omorât! Caterina privi corpul care zăcea pe podea. — Măcar să-mi iau andreaua... Babele se mai uitară o dată la corpul trântit pe jos, din care gâlgâia un sânge incredibil de roșu. Oftară și por niră în șir indian pe holul blocului făcându-și cruci. Se opriră la lift. — Fă, Florico, zise Caterina, da’ și Veta asta, măcar dacă lăsa și ea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fără să se aplece. — Poate că am..., zise el în continuare, accentuând destul de inoportun pe „poate“. Încerca, de fapt, să-și dea răgaz pentru a drege busuiocul. — Ești complet lipsit de imaginație! Lipsit de ima ginație și anost! i-o trânti ea. — Ce dracu’ are-a face lipsa mea de imaginație și... țcare o fi substantivul de la „anost“?) cu faptul că vii la ora asta? — Are! Nimic nu e întâmplător pe lumea asta! peroră ea cu un aer filozof. — Ce? Treaba
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și începu să se foiască prin casă în speranța că respectiva nevastă, a cui o fi fost ea timp de treizeci de ani, cu care se potcovise peste noapte îl va auzi și va binevoi a discuta și lămuri neînțelegerea. Trânti de câteva ori ușile de la dulăpioarele din bucătărie, scăpă intenționat găleata de gunoi de la o înălțime apreciabilă, târî cele două scaune de care dispunea la fața locului dintr-un colț în altul al încăperii și începu să lălăie o melodie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în spatele lui. De-ar trece timpul ăsta mai ușor! Titlurile roșii și negre, cu literă obraznică, săreau din tipar. Pozele țipătoare, nude și de prost gust te loveau direct în plex, îți apucau neuronii de terminațiile nervoase și ți-i trânteau la pământ. Totul într-o harababură infectă, țâțe, copii mutilați de foc, declarații ale unor politicieni cu creierul tras la rindea... Închise ziarul. Ce lume e asta să evadezi în ea? Realitatea, oricât de nasoală, e mai digerabilă. — Cafea, cafea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
oară în mai puțin de juma de an și mai trebuie să-mi vină și socrii de la Zalău săptămâna viitoare și eu uite cum îi primesc, de ne râd și curcile!“ Melania nu găsea de cuviință să-i răspundă. Îi trântea ușa în nas, așa cum faci cu imbecilii care nu înțeleg lucruri dintre cele mai simple. Lucru dintre cele mai simple era, desigur, faptul că unul ca Pușkin, bunăoară, nu te slobozește cu una, cu două odată ce a pus laba pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]