583 matches
-
pe perete. Brusc, în pivniță începu să miroasă a mosc și transpirație. Omul de pe ladă, cu ochii strânși și gura strâmbată ca și când ar fi simțit un gust oribil, apăsă violent pe trăgaci. Zâmbi apoi naiv și năucit. Micul declic al trăgaciului fusese singurul sunet care se auzise. Coborî de pe ladă și se așeză, copleșit, pe ea. Patronul se repezi la el și aproape îl dărâmă în îmbrățișare, în schimb, inșii din sală începură să urle ca scoși din minți, să înjure
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de spaimă copleșitoare, o frică animalică, la care nu puteai suporta să asiști. Părea că tocmai frica asta îndupleca întotdeauna soarta și-l ajuta să scape. Tensiunea sa emoțională ajungea la culme când apăsa brusc, strângând ochii și rânjind, pe trăgaci. Se auzea micul declic, după care trupul său cu oasele grele se prăbușea moale pe podea, leșinat dar neatins. Câteva zile zăcea în pat, cu totul golit de vlagă, dar apoi se întrema repede și își relua viața împărțită între
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aruncîndu-și pe jos rochiile însîngerate, pătate ca niște pansamente de substanță cenușie și lichid ocular. Dar Ruletistul sui pe lada îmbrăcată în brocart roșu, își duse pistolul la tâmplă și, cu aceeași expresie de spaimă paroxistică pe figură, smuci de trăgaci. Apoi, în tăcerea care suspendă totul timp de câteva secunde, se auzi doar bufnitura corpului său pe podea. După câteva zile de delir la spital, Ruletistul își reluă viața obișnuită. Mi-e greu să uit chipul său torturat zăcând cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
măreția teologică pe care o căpătase ruleta. După ce Ruletistul încarcă arma și puse în rotație butoiașul, stârnind iarăși micul râset sacadat de metal negru, bine uns, piesa hexagonală, grea de cartușe, se opri cu singurul loc gol în dreptul țevii. Declicul trăgaciului, care sună în sec, și căderea Ruletistului fură înconjurate de-o liniște sacră. Stau cu pătura pe mine la masa de scris si totuși mi-e oribil de frig. Cât timp am scris rândurile astea, camera mea, cavoul meu, a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dintr-o salvare rămăsese numai caroseria, pe când motorașul cu roți dințate și volant zăcea într-alt colț al camerei. O broască de tablă era desfăcută în două și, ca un maț lucitor, arcul ieșise din locașul său. O pușcă fără trăgaci era azvârlită sub scăunelul cu spătar roz, lăcuit. Pe rafturi se aflau și cărți, dar nu câte crezusem, cele mai multe subțirele și cu litere uriașe, ca pentru școlarii mici. Nu mai știu ce-am vorbit, dar mă grăbesc să ajung la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și de îndrăgostit ! O flacără orbitoare, albă îți lumina ciudat mintea, îți părea că ești foarte treaz și la un moment dat te-ai gândit ce-ar fi să-ți lipești revolverul de tâmplă și pe urmă să apeși pe trăgaci ? Așa ceva ai putut gândi în noaptea aceea ! Dar nu erai perfect treaz pentru că, atunci când ai intrat înapoi în salonaș, căldura dinăuntru ți-a făcut rău, poate și faptul că ei îi ținea cineva companie, probabil Jorj Ioaniu. Abia ai putut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dar cum ar fi să mi se scoale tocmai acum? CÎnd sună din nou telefonul, armele noastre devin extraordinar de interesante. Deci există aceste siguranțe și o țeavă cu ghinturi și niște tije lungi și un arc, și iată și trăgaciul... Nu sînt singurul foarte absorbit de țintele imaginare pe care le văd la capătul țevii. Îl surprind cu coada ochiului pe Vlad, la 2 metri de mine: are o expresie de gropar, nu pare să vrea să caute Înțelegere. Nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seama dacă distanța până la patrulă este potrivită pentru a nu da de bănuit... Da! Au ieșit la locul potrivit. Toaibă și Trestie au devenit umbra patrulei!... Sergentul Cicoare, cu un cercetaș în dreapta lui, mergeau liniștiți spre necunoscut, cu mâna pe trăgaci. „Oare Toader și Trestie sunt pe urmele lor? Vor acționa la timp? - se întreba sergentul, în timp ce zgomotul pașilor patrulei se apropia din ce în ce mai mult. Îl chinuia întrebarea: „Oare ceilalți sunt unde trebuie?” Și singur s-a consolat: „Altfel nu se poate
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să nu sune din toată inima. Prin celălalt capăt al magaziei, sergentul Cicoare cu ai lui au așteptat ca sentinela să pornească spre capătul unde o aștepta Urecheatu. Au pornit în urma ei cu mers de jivină... Urecheatu, cu mâna pe trăgaci, mergea liniștit alături de prizonier... O zvâcnitură scurtă a brațului prizonierului și un vâjâit prin aer l-au făcut pe Urecheatu să se lase fulgerător la pământ. Văzând că nu l-a atins, rusul a strigat: „Ilia! Eu sunt, Ivan! Românii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a proptit în față cu țeava automatului sprijinită în pieptul lui: Dacă nu te miști, te fac ciur, nenorocitule!!! Cercetașii lui Trestie se retrăgeau ca niște umbre, adăpostindu-se după fiecare copac sau ridicătură de pământ, fără să apese pe trăgaci... Când s-au văzut cu toții în marginea pădurii, Toaibă a privit mustrător spre Trestie. Nu-i vina noastră, Toadere. Ai văzut și tu ce vânt nebun s-a pornit. O creangă uscată s-a rupt a căzut și a făcut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zgomote care dovedeau că acolo se petrecea ceva. Nu a aprins lumina. A luat pușca și s-a apropiat tiptil de ușă. A deschis-o dintr-o mișcare scurtă și precisă și a întins arma către înainte, cu degetul pe trăgaci. în lumina palidă a zorilor, proiectată de luna care tocmai se pregătea să se ducă la culcare, femeia a deslușit niște siluete în mișcare. A strigat cu o autoritate de nebănuit la o femeie recunoscută pentru calm și echilibru: - Stai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
bunicu-meu, a suferit teribil din pricina neînregimentării mele în breaslă. O singură dată - ultima dată -, pe când aveam vreo 10-12 ani, mi-au pus arma la umăr, țintind la nimereală un copac înțesat cu ciori, și m-au obligat să apăs pe trăgaci. Am urlat de groază când au căzut moarte câteva, și totul, absolut tot ce mi se păruse până atunci o sărbătoare princiară, mi-a devenit monstruos. De atunci aveam să capăt, definitiv... patima pescuitului! Mai bine de jumătate din micuța
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
alte sute apărute zilnic pe un bloog personal intitulat Jurnal, și ne interesăm foarte des dacă nu a fost încă arestat de garda personală a președintelui. Gloanțele pamfletelor sale dure, dum-dum, neiertătoare, extrem de bine documentate, înainte de a se apăsa pe trăgaci, descoperă partea întunecată a realității jalnice, sau și mai de temut - trăsăturile fizice și de caracter ale unor personalități publice responsabile de administrarea proastă a vieții economice și sociale. Toate aceste ținte din „poligonul” în care își exersează verva imbatabilă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
soldați : - La ochi, arm’ ! Automat, aceștia executară. - Foc ! Bălăbănind țeava, Crețu începu să tremure. Cojoc bolovăni dobitocește ochii albi. Singur prostul nu începuse a descâlci ce este și aștepta cu arma în țintă. Iosifan răcni : - Trage, vită ! Nerodul apăsă pe trăgaci și, mirat, ca o pară coaptă, Lică pică din răchită. Avram rămase cu gura căscată. Undeva, în fundul inimii, se simțea însă răzbunat. Cu cute de cărbune pe obraz, Iosifan întoarse la stângamprejur, în pas forțat. Uluiți și supuși, oamenii săi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fi timpul să-și schimbe vocea, cum naiba l-o fi chemînd pe grădinarul ăsta, picioarele Nildei ca niște buturugi, vrăjitoarea de spălătoreasă, majordomii, nimic mai Îngrozitor decît un țărănoi țanțoș. Își Închipui că era un revolver și apăsă pe trăgaci. „Gata!“, strigă, uitîndu-se la Susan și chemînd-o, hai repede. N-a fost chip să plece, sărmanul de el, fiindcă Sălbatica pregătise un tort În cinstea lui Julius și ținea mult să-i servească pe toți. Susan spuse că o să guste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Gosseyn. Spuse cu o strâmbătură: - Nu o voi abandona pe amanta mea fără luptă, chiar ca un om cu viitor neclar. Mâna intră într-un buzunar și ieși cu un mic aparat analog unui evantai. Îl ridică și apăsă pe trăgaci. Nu se întâmplă nimic. Gosseyn înaintă și-i luă arma din mâini. Yanar nu se împotrivi. Figura îi era destinsă, dar ritmul nervos îi atesta teama. Era uimit că arma lui, fragilă în aparență, dar puternică, îl trădase. Gosseyn se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Reacțiile omului, atât interne cât și externe, rămâneau fără anvergură. Discipolul era altceva. Cum opera Discipolul, era imposibil de judecat după aparență. Dar nu aveau rost supozițiile celor care ignorau adevărul cu totul. Gosseyn aștepta. Un arătător mental ezita pe trăgaciul nervos care va arunca cele patruzeci de mii de kilowați ai dinamului din refugiul Discipolului, prin spațiu, în substanța din umbră. Un glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn. Spuse cu o strâmbătură: - Nu o voi abandona pe amanta mea fără luptă, chiar ca un om cu viitor neclar. Mâna intră într-un buzunar și ieși cu un mic aparat analog unui evantai. Îl ridică și apăsă pe trăgaci. Nu se întâmplă nimic. Gosseyn înaintă și-i luă arma din mâini. Yanar nu se împotrivi. Figura îi era destinsă, dar ritmul nervos îi atesta teama. Era uimit că arma lui, fragilă în aparență, dar puternică, îl trădase. Gosseyn se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Reacțiile omului, atât interne cât și externe, rămâneau fără anvergură. Discipolul era altceva. Cum opera Discipolul, era imposibil de judecat după aparență. Dar nu aveau rost supozițiile celor care ignorau adevărul cu totul. Gosseyn aștepta. Un arătător mental ezita pe trăgaciul nervos care va arunca cele patruzeci de mii de kilowați ai dinamului din refugiul Discipolului, prin spațiu, în substanța din umbră. Un glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
țâșni cu iuțeala fulgerului și, trecând prin metal, smulse arma din teaca unuia din oamenii de pe cușcă. Silindu-se din răsputeri să-și mențină echilibrul, Ixtl îndreptă arma spre scaner și spre grupul de oameni din spatele lui, apoi apăsă pe trăgaci și sări jos. Nimeni nu-și dădea seama cine a tras. Acum nu-i mai era frică. Energia trecuse prin scaner și atinsese, într-o măsură mai mare sau mai mică, aproape toate aparatele din laboratorul improvizat. Înregistrarea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
chiar de naiba am dat, Doamne iartă-mă, a zis Petre. Ce ne facem? Brusc s-a întors la mine și m-a privit bănuitor. — Nu cumva l-ai... mata? A îndoit degetul arătător ca și cum ar fi apăsat pe un trăgaci. — Eu? Doamne ferește! Nici nu știu să țin o armă în mână. — Haida de! Asta-i brea de tot... Un’ ți-e bușca? — Cum adică? N-am pușcă, am zis, și m-am simțit ca un actor prost într-o piesă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ținută cu patul spre el. O luă în mână și trebui să facă un efort pentru a-și reține impulsul de a-i îndrepta țeava direct asupra bătrânului. - Cum funcționează? întrebă el. - Păi, pur și simplu, ochești și apeși pe trăgaci. Poate doriți s-o încercați pe o țintă pe care v-o punem la dispoziție. Fara ridică țeava puștii: - Da, zise el triumfător, și dumneavoastră sunteți această țintă! Ia mergeți la ușa din față și apoi treceți afară (ridică glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și riscul omuciderii. Dar petrecerea la care v-am invitat e a noastră. N-ar fi rău să vă adaptați acestei situații și să aruncați o privire în spate. Urmă un răstimp de tăcere. Fara rămase nemișcat cu degetul pe trăgaci. Gânduri sumbre i se născură din toate jumătățile de măsură din care, în decursul anilor, își construise o imagine fragmentată despre Arsenale: că au susținători secreți în toate ținuturile, că au un guvern particular nemilos, ținut tot în secret, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
își dăduse seama că nu era o chestiune de inteligență sau de rațiune. Cu siguranță că înțelesese acest lucru, pentru că deodată ridică mâinile sus și spuse repede: - Nu trage, prostule, la urma-urmei noi nu te-am împușcat. Cu degetul pe trăgaci, Cayle se stăpâni. - Banii mei! Urmă o pauză. O voce puternică spuse: - Ce se întâmplă aici? Mâinile sus! Tu, ăla cu pistolul! Cayle se întoarse și merse cu spatele către zidul cel mai apropiat. Trei dintre ofițerii navei trecuseră pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Ioniță Dragu. Începe tu! Ceilalți vin după aia în cor. ― Dar, domnule, profesorul se bâlbâia, tremurând din toate mădularele, vă rog să mă credeți... ― Mucles! ― Niciodată în viața mea... Chipul cârnului se schimonosi. Fixă amortizorul, întinse brațul și apăsă pe trăgaci. Glonțul se înfipse cu un pufăit ușor lângă bombeul profesorului. Ioniță Dragu sări ars în picioare. Șoferul mototoli spasmodic fața de masă. ― Ce faceți?! Nu vă dați seama? E cri... Alt proiectil îi șuieră pe lângă ureche retezîndu-i cuvintele. Scarlat încercă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]