364 matches
-
mă enervează cu comuniștii ăia. — Ce Dumnezeu bolborosești acolo? tună Ignatius din hol. — Isuse, spuse Santa. Parcă aud că s-a-ntors Ignatius. — Șșș, șopti doamna Reilly în receptor. — Ascultă ce-ți spun eu, scumpo. După ce se-nsoară, Claude n-o să mai trăncănească despre comuniști. Nu are la ce se gândi, asta-i. Tu trebe să-l iubești. — Santa! — Maică Doamne! exclamă Ignatius. Vorbești cumva cu dezmățata aia de Battaglia? — Taci din gură! — Mai bine i-ai trage lu’ Ignatius ăla cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Zău că s’teți norocoși cu o damă de companie ca mine. Aveți mare nevoie, mai ales când îi Claude prin preajmă. Santa mai flecări așa, cu o voce și mai răgușită ca de obicei, apoi închise telefonul. — Despre ce naiba trăncănește codoașa aia bătrână când vorbește cu tine? întrebă Ignatius. — Taci din gură. — Mulțumesc. Văd că atmosfera aici e la fel de veselă ca întotdeauna. Câți bani ai adus azi? Un sfert de dolar? țipă doamna Reilly. Sări de pe scaun și băgând mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi fost de îngrozitor! — Traumatic și îngrozitor. În momentul de față, cred că ei sunt pe undeva pe afară, biciuind vreun moderat pe care mama mea l-a auzit azi dimineață, la băcănie, vorbind în favoarea Națiunilor Unite. Toată ziua a trăncănit despre acest incident. Ignatius râgâi. Am trăit săptămâni de tortură. — E atât de ciudat să o găsesc pe mama ta plecată. Pe vremuri nu se mișca niciodată de aici. Myrna atârnă chitara de tăblia patului și se întinse pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ridică mâinile, În poza clasică de luptă cu pumnii. Pe cel care plutește ca un fluture și ustură ca un pumn dat În nas. Logan zâmbi. — De ce nu? În fața celulelor de detenție se găsea o mică mulțime. Toți veseli și trăncănind. Mormăind, Insch Îi trimise de acolo. Nu știau că era extrem de neprofesionist ceea ce făceau? Voiau ca lumea să creadă că e OK să comită atacuri? Rușinați, privitorii În uniforme se risipiră, lăsându-i doar pe Logan pe Insch și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decît să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe-n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătîngă nu te-ai săltat măcar un metru de la pămînt... Acum lasă-mă să-mi adun forțele, să-mi strîng gîndurile Într-o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pămîntene, la neajunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
comunici despre tine este că exiști. În rest, mă mulțumesc să-mi scotocesc memoria Îndărătnică, un termometru ce nu Înregistrează decât stările febrile, și să te suprapun peste cel care eram eu la vârsta ta. Dar oamenii vor continua să trăncănească, iar tu și cu mine vom continua să ne strigăm unul celuilalt inutilități de-a curmezișul scenei, până când ultima, nesuferita cortină va cădea, pleosc!, peste capetele noastre tremurânde. Dar tu-ți Începi spectacolul bolborositor de lanternă magică, cu aproximativ aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o singură concluzie: Buzz se va mai ocupa încă patruzeci și opt de ore de răzbunare, după care se va ascunde într-o vizuină pe undeva. Se auzi clopoțelul de la sfârșitul cursului. Buzz era nervos: Mary Margaret Conroy nu va trăncăni niciodată, ci doar va confirma ipoteza prin acțiunile ei: tot ce făcea el acum era să alimenteze ura lui Mal față de Dudley. Cursul despre arta indienilor maya se sfârși cu o năvală de studenți, Mary Margaret fiind cea mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un pui de găină zăpăcit, umplând cu provizii o traistă de cumpărături, în timp ce Ammaji vestea vecinii despre naștere, țipând de la fereastra de lângă patul lui Kulfi. În scurt timp, casa era plină cu cei veniți să facă urări de bine, care trăncăneau încântați, neștiind dacă să vorbească despre copil sau despre ploaia de mâncare . Minunat! exclamau întruna, iar apa și se scurgea din haine formând adevărate bazine la picioare. Ce copil frumos... și-ți vine să crezi că a-nceput musonul? Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sălbatic, crengile crescuseră unele într-altele, fiind acum folosită ocazional pentru păscutul caprelor. Copacii livezii se întindeau aproape pe toată coasta dealului, până sus, mărginind pădurea de cercetare a universității. Hotărâți și cu un scop bine stabilit, membrii familiei Chawla trăncăneau și țipau în sus spre frunziș. Într-un târziu, în capătul cel mai îndepărtat al desișului de guave, chiar lângă peretele dărăpănat ce mărginea pădurea, îl descoperiră pe Sampath în copacul lui, stând și mâncând o guavă, cu picioarele atârnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
asta de rău pentru oameni te poate epuiza. Pe de altă parte, mă simt și provocat de el. — Normal că ești. Serios că ar trebui să-mi Închidă frățiorul. Să-l bage Într-un azil. Trebuia să-l auzi cum trăncănea. — Atunci ai vorbit cu el? — L-a pus pe un tip să descrie magnifica aterizare. După care a pus el mâna pe telefon. Nemaipomenit. Ca și cum ar fi ajuns la Polul Nord cu bicicleta. Își dai seama că ne vor da În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ani, în statul muncitorilor și al țăranilor, se retrăsese în acest loc liniștit. Pe fața lui nu citeai aventurile prin care trecuse, atât era de gospodărească și de statornică impresia pe care o făcea. La cafea și la prăjituri am trăncănit despre una și alta: cariera lui ca manager în Vest, numeroasele călătorii pentru Krupp în India, Australia și mai știu eu unde. El a povestit despre încercările ratate de a intra, prin joint ventures, în afaceri Est-Vest și despre ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost confirmată mâna infirmă, precum și faptul că omul cânta bine - „Încă mai poate, dar din ce în ce mai rar de-acum.“ După asta, discuția nu s-a mai purtat decât între el și Ute, despre istorii de pe insulă, în care morții și viii trăncăneau în dialectul local. Martin Gruhn, cel care, așa cum își dorise când era mic, văzuse lumea, ne-a arătat, nu fără o urmă de mândrie, măști, covoare colorate, fetișuri sculptate atârnate pe pereți. Am băut împreună o ultimă țuică. La întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la față, în straiele acelea ce acopereau totul. Cochet, așa cum nu se arătase niciodată ca profesor de latină, monseniorul își spunea „cocoș pe cuibar“. Ședea în fața mea, mai rotofei decât îl aveam eu în memorie: bucătăria mănăstirească îi pria. Am trăncănit numai puțin despre cea în sfârșit sanctificată. Pe plan politic, el reprezenta în continuare poziția partidului de centru, pe care nu îl regăsea însă decât în mică măsură la actualii creștin-democrați. L-a lăudat pe părintele Wiehnke, confesorul meu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și deja dincolo de toate miracolele din lada cu trucuri a catolicismului - mergeam totuși la biserică, numai ca să pândesc fata sâmbăta după-amiaza: cât mai aproape cu putință de confesional, cu o bancă în spatele codițelor. Până și despre secretele mărturisite la spovedanie trăncănește bucata de rășină pietrificată, galbenă ca mierea: gura mea îi va fi descris cu atâta precizie în ureche experimentatului preot detaliile închipuirilor ce animau practica juvenilă a onaniei, încât, cu acest prilej, numele fetei ca receptacul al poftelor mele îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și mine. Unii urlau, deși nu erau răniți. Cineva scâncea ca un copil mic. Eu am rămas locului, în pantalonii uzi de pișat, și mă uitam la doi pași de mine, la trupul sfârtecat al unui băiat cu care tocmai trăncănisem despre nu mai știu ce. Măruntaiele. Fața lui rotundă, care părea să se fi micșorat în clipa morții... Dar ceea ce stă scris aici cu detalii am citit într-un chip asemănător în altă parte, la Remarque sau Céline, așa cum Grimmelshausen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcusem niciodată, am invitat-o pe domnișoara Schwarz la cafea și cozonac la Schilling, pe Tauentzienstraße, sau a fost cumva la Kranzler pe Kudamm? De neexprimat în cuvinte este cum și pe unde ne-am luptat cu după-amiaza aceea lungă. Trăncănind, bănuiesc: cum vă descurcați cu dansul în picioarele goale? Ați luat încă din copilărie lecții de balet? Și cum e noua dumneavoastră profesoară, celebra Mary Wigman? Severă și exigentă, așa cum v-ați dorit? Sau am vorbit cumva chiar despre regii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiica mai mare a lui Raoul, Rosanna, și, pe Frieder, prietenul gemenilor, la un tur, avându-l drept ghid pe bunic, prin oraș și prin suburbia Wrzeszcz, Langfuhrul de odinioară, ca și la o întâlnire cu neamurile noastre kașube -, am trăncănit, în timp ce copiii căutau prin spuma valurilor leneșe ale Balticii chihlimbare minuscule, despre una-alta, la urmă și despre intermezzo-ul ei monastic de acum mai bine de cincizeci de ani. Eu aveam impresia că încă se mai simțea bântuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ne-am așezat pe terasa dinspre grădină, ca într-o vizită de prezentare în casa, tipică marii burghezii, a bunicii paterne, rămase văduvă și care, franțuzoaică din sud și calvinistă, intrase prin căsătorie în casa zwingliană, a început să se trăncănească, peste mine - de parcă eram invizibil - în franțuzește. Abia dacă ajungea vreun cuvânt la cel venit de la drum, care se vedea distribuit din greșeală într-o cuminte piesă de familie, iar în acest timp bea ceai subțire, ronțăia prea mulți biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în Portugalia, Danemarca și în atelierul din Behlendorf. Trinitatea lor are grijă ca fluxul meu epic să nu se poticnească. Când o văd pe una, pe cealaltă, pe a treia, îmi vine imediat ceva în minte; și deja încep să trăncănească între ele ca niște surori: când vioi, când între pauze. Toate trei sunt muzele mele mecanice. Altele n-am. În volumul de poezii Obiecte găsite pentru necititori, care a apărut la sfârșitul secolului trecut și care enumeră în acvapoeme mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
feminin. Mișto și tontuță sau bună și a dracului sau cum te-oi mai vrea... Să fii acolo. Înțelegi? Să ai nume. Să vorbesc cu tine. Să-mi răspunzi, când am chef. Și să taci naibii, când trebuie. Să nu trăncănești. Ema e un nume frumos. Și neutru. Adică n-am avut vreo prietenă Ema sau ceva de genul. Nu sunt un singuratic din ăia obsedați care-și umflă mușchii la o tipă virtuală. E-ma. Ema. Să existe o Ema
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
capului, măi oameni buni! Roibu este viața mea... Vinde-l fără zăbavă, măi cumetre, cât mai ai cui pe undeva pe la munte, că în două-trei săptămâni îl dai degeaba la colectivă... Și nu te mai da așa rotund că au trăncănit și alții mult mai țanțoși ca dumneata. Și i-au îmblânzit cu zaharicale, cu bombonele și cu caramele... la fălci, pe la coaste, în burtă și pe sub burtă. * * * Caii, măi oameni buni, îs ca niște trântori de chiaburi! Aiștia ne bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
făgăduit, și-a zis grăjdarul, salivând cu gândul la fripturi și la tocane aburinde, bine mirositoare, și la mulțumirea sufletească pentru răzbunarea împotriva lui Roibu și a tuturor trândavilor de teapa lui... Și să-i mai aud pe cei care trăncănesc împotriva petroliștilor precum că ne-au mințit, că îi mănâncă ocna fără nicio milă, măi tovarăși! * * * Mă Gheo, măi! De ce l-ai omorât pe Roibu, mă prostane?! l-a admonestat conductorul Țambal pe casapul cailor. I-ai dat cu ranga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
te mai poți aștepta de la el... Pune-ți în mișcare trupa! Cere sprijinul lui Curdu de la Suceava! Și fără vociferări, Timpane! Dar de unde le știi pe toate aistea, Dinule? De la mulțimea din colț, care se adună în jurul lui Papagal și trăncănește vrute și nevrute. Că doar vezi și tu ce le mai înflorește în toate felurile, ca să tragă oarece spuză la oala cu nemulțumiri care și așa stă să dea în clocot. Cum?.. Ai impresia că Papagalul chiar vorbește în mod conștient, Vetucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Capitala de nu mai încapi de ei prin localuri, la cinematograf și, mai nou, în propria casă... Ăștia încet-încet vor duce țara de râpă!.. Și cu mama ce-ai de gând? Că pe lângă faptele astea de adolescentă neinițiată mai și trăncănește pe deasupra... Cică zilele trecute ar fi fost pe la Drept ca să-l întâlnească pe Cătălin... Ea știa că el e asistent... Dar, surpriză!.. Nimeni nu auzise de el... Pe moment n-am niciun gând... Vezi și tu că lipsește de-acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spun, Ellie, dar, sincer, mi-e jenă să mai dau ochii cu Adrian. Ții minte cum era pe vremuri. El își scria românele, eu îmi scriam piesele de teatru. Ne informam reciproc cum merge treaba. Acum, iaca, vin aici și trăncănesc despre proiectele mele, iar el, în replică, îmi zice o laie. E ca si cum as servi la tenis în fața unui adversar ciung. — Lui Adrian nu-i pasă. Ei bine, mie-mi pasă. Mă face să par... lăudăros. — Zău că nu, Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]