613 matches
-
de o manieră neașteptată. Acum, privind retrospectiv lucrurile, pot spune: "Fie numele Domnului lăudat", inclusiv limba germană, pe care la început n-o puteam suferi "fiziologic", considerând-o în junețe, asemenea expresiei unui personaj al lui Creangă, pe numele său Trăsnea, "cumplit meșteșug de tâmpenie" (respectivul referindu-se nu la limba germană, ci la lecțiile de gramatică). Cu media "10" la absolvirea Cursului Postuniversitar de Relații Internaționale, am fost, dintr-o serie cu 75 de cursanți, printre cei 15 "norocoși" angajați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
odată apucând armele; m-am temut pentru tine până ce acei frați, fii ai pământului - fapt cu adevărat extraordinar - se luptară între ei cu acele arme periculoase, până ce se uciseră unii pe alții. Dar iată că balaurul neadormit, cu solzi zbârliți, trăsnind și șuierând, se descolăcește amenințător, măturând cu foc terenul în fața lânii de aur. Unde era atunci bogata-ți zestre? Unde-ți era soția regală și istmul ce separă cele două mări? Tot eu, eu care acum am devenit pentru tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de zale, cu părul vâlvoi, orbit de sângele ce-i șiroiește pe frunte, în mână cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe lume! Nu ne mai păsa nici de viață, nici de moarte! În clipa aceea am știut că nu putem fi înfrânți: izbânda a noastră era! Cum o înturnat soarta bătăliei Domnul Ștefan... De nu era Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apoi, zâmbește el mucalit după ce se liniștește, așa ne place nouă, moldovenilor, să umblăm ca Vodă prin lobodă, cu nasul pe sus și coada pe spinare. Cine ce are cu noi? "Aiasta-i pohta ce-am pohtit!" Chiar mi-a trăsnit un gând, spune surâzând. Îi trimitem Slăvitului Padișah, cu umilința cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu oarece prefăcută veselie, de ochii lumii, să creadă prostimea că, totuși, a fost o biruință. Parcă prostimea-i proastă, să nu priceapă. Mi-a povestit de-a fir a păr cum a primit sultanul vestea înfrângerii. Să-l fi trăsnit, n-ar fi fost mai uluit. Nu-și credea auzului. "Cum?! Cum?! Nu!! Nu se poate!! Cum așa?!?! Nu este cu putință!! Oastea Împărăției?!?! Sublima urdie?!?! Stropșită?!?!... Spulberată?!?!... Și... și de către cine?! De o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mult neastâmpăr, tot atât de repede o s-o sucească de-o să-mi zică "cel Rău" au "cel Cumplit"... Nu vă luați după gura prostimii, că-i cam slobodă: acu' te-nalță, acu' te coboară, acu' te cântă, acu' te scuipă! Le-a trăsnit unora să mă hirotonisească "Mucenic al Moldovei". Eu gândesc că vor să mă batjocorească. Cum mi-ar sta, "Sfântul Mare Mucenic Ștefan cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lăsând piciorul stâng ce zvâcnea să atârne liber pe lângă șa; laba i se umflase de nici nu mai încăpea în scară. Trecură prin vad Suceava ce se umflase de venea tulbure, mânioasă, până la burta calului. Un fulger scăpără despicând cerul, trăsnind undeva pe culmea dealului, iar la lumina lui, o clipă, prin perdeaua deasă a ploii, zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu nădejde galopul... Străjerul din turn, ciuciulete, cu o velință în cap, se nevoia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de copii! Să mai crești, mă!... Valea! Zău, nea Dumitre, ia-mă și pe mine... se milogește el. Nu ț-am spus?! se răsucește Dumitru să-i ardă una după ceafă, dar n-apucă să dea, rămâne cu mâna ridicată trăsnit de un gând ce-l înseninează. Fă-te-ncoa! Mă Petrică! Batem palma! Te iau tovarăș! Mă iei?! țopăie de fericire Petrică. Dumitru îi șoptește ceva la ureche și Petrică o zbughește după casă. Savastița iese cărând un sac cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil! Fantastic! "Năzdrăvanu' " ista... "ca mâța", strigă-n cor boierii entuziasmați. Ștefan zâmbește cinic și continuă cu aceeași patimă, sarcastic, încrâncenat: ...Și-n puterea nopții, când turcaleții osteniți dorm somnul cel greu și dulce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mitul juvenilității eterne; Eliade tratează în felul său această temă, adică la modul realist echivoc. Scenariul este aparent simplu; un bătrân, despre care aflăm mai târziu că este profesor de latină și de italiană, care se cheamă Dominic Matei, este trăsnit de un fulger, la semafor, în noaptea de Înviere, chiar în spatele bisericii. Fulgerul înseamnă aici regenerare, implicit ridicare deasupra timpului. Cu toată epiderma arsă, deși, dacă se pierde mai mult de 50% din aceasta, pacientul moare prin axfisiere. Însă acest
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
vis. Învață limbi stăine în timpul somnului. Are și darul de a vedea în vis, deci a prevedea, anticipând, astfel, evenimentele. El se simte detașat de trecutul său: „parcă n-aș mai fi acel și...“. O tânără institutoare, Veronica Buhler, este trăsnită în timpul unei furtuni în munți și, când este descoperită de Dominic Matei, ea șoptește: „Shanti, Shanti“. Tânăra afirmă că se numește Rupini și este fiica Kagabhata din casa indiană Kshatria, descendent dintr-una din primele familii din Magadha convenite la
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
o margine de pădure și intră cânele în pădure; scoate, domnule, un porc sălbatec. Bang, cade jos..." Atunci se scoală cel ce ascultă, scuipă în palmă și se pregătește mânios: "Ho! dacă-l vâri și pe ăsta la torbă, te trăsnesc, mizerabile!" Unul merge la vânat. Isprăvește halicele, caută, caută, găsește un cuiu; încarcă pușca cu cuiu. Prin pădure, iaca o vulpe. Trage pe când vulpea trecea prin dreptul unui copac. Pac. Rămâne vulpea prinsă cu coada de copac în cuiu. Repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
catarguri albe, cadavrele brazilor. De liniștită ce e, apa pare neagră. Din când în când în bătaia soarelui lucește ca o linie de argint, un păstrăv. Umblând la drum cu o călăuză, se burzuluiește vremea, începe să tune și să trăsnească pe codri; pâraiele vin, cu zgomot cărând bolovani și sfărămături de stânci. Bistrița vine deodată tulbure și rea. Plutele întârziate în amurg trag la mal la adăpost. Se face îndată seară și întuneric adânc. Călăuza, parcă ar fi influențată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pădurar 30 ani și n-a făcut nici unui om proces că a tăiat în pădure și deși avea atâția ani, n-a înjurat nici de mamă. Dar în ziua de 11 august 1970, într-o poiană în Râșca a fost trăsnit el și cu nora sa Alexandrina care era o gospodină de mare vrednicie. Și la urmă a născut în 1900 pe Iosif, care trăiește și azi. Îi foarte deștept, dar mai smucit 14. Eu am fost cel dintâi copil născut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
băga în pădure. Tăia cu toporul câteva lemne din care unul foarte gros să ție foc, făcea măliguță, mânca și se culca, dar cu urechile asculta orice zgomot din pădure. Și când zărea o dihanie, era a lui și o trăsnea. Și era de voinicie rară. Ori era voinic ori nu. Nu se punea nimeni cu el. Odată s-a dus în fața Râștei în pădure și a tăiat un copac gros ca o mijlocie și lungă ca de 2 m și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Ștefănescu, institutoare de rară frumuseță dar fără noroc, s-a măritat după un advocat care a orbit și o bătea. Am cunoscut-o în casă la Stahu în Fălticeni. 4.-Pe Leon în 1902, a fost Primar, dar a fost trăsnit. 5.-Pe Elisabeta măritată după Învățatul Cosma, care era un om bun dar foarte moale. La Școala normală eu eram în clasa I-a și el în clasa a V-a. 6.-Și pe odorul de băiat care a murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o căruță întreagă de lemne în spate; arătosul David, a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortul excesiv depus la învățătură; nepoliticosul Mirăuță, care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite, dar nu se obosea prea mult cu școala; Trăsnea, care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual, foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin; Zaharia „GâtlanSimionescu, un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe; Buliga, un preot dedat consumului de alcool și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cui i se cuvine-. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii, ale cărei reguli trebuiau învățate pe de rost, încât ―unii dondăneau ca nebunii, până îi apuca amețeala-. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea, Oșlobanu sau Mogorogea ăcolegi de școala cu Nică) dar și figura aparte a lui moș Bodrangă care rămâne alături de ei până când se desființează școala și unii dintre ei sunt transferați la Socola.Ultima parte a Amintirilor din copilărie ne prezintă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și de urmă nu-i mai dați-. Umorul e stârnit și prin alte procedee: a) caracterizare ironică: fata Irinucăi ―era balcâză și lălâie de-ți era frică să înnoptezi cu dânsa în casă-; b) prin nume sau porecle comice: Torcălău, Trăsnea, Chiorpec, popa Duhu, Gâtlan; c) prin prezentarea unor oameni și scene care stărnesc hazul, cum ar fi scena cu dascălii de la Fălticeni care ―dondăneau ca nebunii-, învățând gramatica lui Măcărescu; d) autoironia, adică scriitorul întoarce gluma asupra lui: ―am fost
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
nurorile ei, Stan Pățitul, Badea Ipate etc. Sunt oameni vii, țărani din Humulești, țărani din plasa Muntelui din județul Neamț. Și vestiții năzdrăvani Ochilă, Flămânzilă și Păsări-Lăți-Lungilă, și Gerilă și Setilă sunt flăcăi șugubeți și „ai dracului-, ca și dascălii Mogorogea, Trăsnea și ceilalți din Amintiri, numai cât tratați epic. Și chiar capra și iezii ei nu-s decât megieși ai feciorului lui Ștefan a Petrei, o biată văduvă cu trei copii. Puneți în loc de capră - un nume femeiesc, în loc de iezi - copii și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Ei, cum? Să faceți cum v-oiu învăța eu și habar să n-aveți. Ce să facem? Întreabă cea mai mare. Ia, să dăm busta în casă la babă, și tu s-o iei de cânepa dracului și s-o trăsnești cu capul de peretele cel dinspre răsărit, cât îi pută; tot așa să faci și tu cu capul babei, de păretele despre apus, ș-apoi ce i-oiu mai face și eu, veți vedea voi. „ Nora cea mică trântește baba
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
să facă de ciudă. Fata babei atunci și-a luat inima-n dinți și a zis: Las', mamă, că nu-i prădată lumea de bogății; mă duc să-ți aduc eu și mai multe. Și cum zice, pornește cu ciudă, trăsnind și plesnind. Merge și ea cât merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata moșneagului; se întâlnește și ea cu cățelușa cea slabă și bolnavă; dă și ea de părul cel ticsit de omide, de fântâna cea mâlită și
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
căci în scena arcașului identificarea cu ținta este esențială. Și tocmai pe săgeată se va răzbuna cerbul: „Cerb când se sculară/ Și se scuturară/ Și se blăstămar’:/ - Săgeatămbrodată,/ Vedea-te-aș uscată/ În cui atârnat/ Tu ce n-ai venit-u/ Trăsnind, fulgerând,/ Mii de veste-m dând,/ Ca să mă trezesc-u/ Să mă străjuiesc-u/ Straja din trei părți?” (BerezeniVaslui). Săgeata devine „armă magică” și forța ei rezidă în faptul că „este un simbol al schimbului dintre cer și pământ” ce semnifică „depășirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ne omorau semenii noștri, cum unei mame gravide ungurii i-au înfipt baioneta drept în burtică omorând-o și pe ea și pe copilaș. Si de atunci șiroaiele de lacrimi le mai purtăm și astăzi. Ce s-a întâmplat la Trăsnea și Ip nu se poate uita, iar versurile care circulă acum au justificare : Nori de ploaie se adună Dinspre Cluj spre Odorhei ; Unii vor să ne impună Să jucăm cum cântă ei. Mințile au luat-o razna ; Umblă zvonul deșănțat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]