611 matches
-
mult un acoperiș de nori negri ca pâsla. Tot ce era apropiat crepusculului era cufundat într-o baie de lumină, iar ce era încă în noapte, era amorțit de o pătură grea de tăcere. Stăteam acolo și priveam acel răsărit trăsnit de frumusețea sa. Gloria, măreția și magnifica sa teroare mă imobilizaseră și mă țintuiră pământului. Îl simțeam pe Vladimir în apropierea mea fiind incredibil de încântat. Pentru el era o simfonie de o armonie divină. O armonie pe care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ei! — Smintito! distinge la un moment dat. Parcă e vocea Domitiei Lepida, fiica celeilalte Antonii. — Dezmățato! Sângele îi îngheață în vine. Asta e Agrippina! Iuțește pasul. Aleargă. Să ajungă cât mai repede. Cotește la dreapta, la stânga, și se oprește ca trăsnită în fața unei scene de coșmar. Aemilia Lepida e cu mâna vârâtă până la cot în părul Agrippinei, care și-a încleștat dinții pe unul din cerceii ei din perle încrustate în aur șlefuit. Antonia încearcă zadarnic să le despartă, în timp ce Domitia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după întoarcerea la Roma. N-au trecut nici două săptămâni de când s-au despărțit în Dalmația. Se îmbrățișează cu afecțiune. — Eroule! se apleacă musafirul spre el. Tiberius face involuntar un pas înapoi și-și ține respirația. Pute a usturoi de trăsnește! Plautius se retrage imediat și întreabă cu o afectare teatrală: — Mă comport cumva prea familiar cu șeful meu de pe câm pul de bătaie? Tiberius se preface că nu observă ironia. Nu are nevoie de încă un dușman. În plus, atât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrangea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele”. Comportamentul, precum și vorbele lui Gerilă amintesc de cele ale țăranilor Oșlobanu, Trăsnea și a altor personaje prezente în opera Amintiri din copilărie. Asemeni celorlalți uriași, deși un personaj imaginar, este antropomorfizat, dobandind sentimente și emoții tipic umane, replicile sale fiind adesea redate în proză ritmată si rimată, cu rolul de a crea
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
rece, de milă părăsit, Cu mintea de dreptate și bine râzătoare, Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât. Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă, Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt - Prin limbile de flacări, ce-n valuri se frământ -, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mândră Oxigenata. — Pot, pentru că-i adevărat. — Eu sunt singura de-aici care l-a cunoscut pe Steve Ketchel. Eu sunt din Mancelona și acolo l-am cunoscut și ăsta-i adevăru’ și tu știi că-i așa și să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. — Și pe mine poa’ să mă trăsnească. — E adevăru’-adevărat și știi că-i așa. Nu-i doar o chestie pe care s-o fi inventat și țin minte exact ce mi-a spus. — Și ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aici care l-a cunoscut pe Steve Ketchel. Eu sunt din Mancelona și acolo l-am cunoscut și ăsta-i adevăru’ și tu știi că-i așa și să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. — Și pe mine poa’ să mă trăsnească. — E adevăru’-adevărat și știi că-i așa. Nu-i doar o chestie pe care s-o fi inventat și țin minte exact ce mi-a spus. — Și ce ți-a spus? o-ntrebă condescendentă Oxigenata. Alice plângea și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mare și mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau mirați cum se ridică zi de zi aceste piscuri prea mărețe. Numai că în ziua în care își schimbă codrul fața verde, numai ce trăsni în pereții muntelui, nori de zloată și de gheață s-au prăbușit curmând orice viață pe tot cuprinsul muntelui. Și peste ceasuri, când mândrul soare și vânturile limpeziră hăul, cu-n stânjen se săltase Ceahlăul... Legenda Pietrelor Detunate (folclor) Oamenii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Facerea". Și ca să nu facă boroboațe pe întuneric în învălmășeala aceea, (lumânări nu erau, iar „lampa lui Ilici”, becul electric, nici pomeneală), Dumnezeu s-a gândit că-i trebuie lumină. Ia te uită, asta înseamnă clar că, înainte de a-i trăsni prin cap ideea cu facerea, milenii și milenii de-a rândul, bietul moșulică a orbecăit ca moroiul prin întuneric. Ce noroc pe noi că nu s-a accidentat lovindu-se de ceva, mai ales la cap, dar după cum am spus
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai mare-i grădina lui Dumnezeu, care adăpostește pe cei săraci cu duhul. Și dacă pe undeva prinde o scânteie, suflă apoi în ea până se face pălălaie. Acum, cu penuria asta de puncte „fierbinți” pe glob, ce le-a trăsnit prin cap: să înlocuiască slugile lor pe care-i aveau prin țările din nordul Africii de 20-30 de ani cu altele mai puțin ruginite dar ștampilate ferm în fund „Made in USA” iar în frunte cu ștampila ovală „APROVED” adică
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în perioada noastră „democratică” decât în perioada stalinistă. Observ că vi se ridică sprâncenele a mirare, dar explicația este simplă precum găina, pardon, oul lui Columb. În perioada stalinistă, deci aia a anilor ’50, nu scria fiecare critic ceea ce-i trăsnea prin cap așa ca în zilele noastre, ci la modul perfect organizat i se dicta, șo pe acela, șo pe celălalt. Și atunci numai ce vedeai că apare în Scânteia lui Silviu Brucan sau Octavian Paler (doi cameleoni deveniți mari
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în avion fusese și o fetiță cu o păpușă. Eu, personal, mă îndoiesc. Nu neapărat categoric, dar mă îndoiesc. Și chiar dacă așa ar fi stat lucrurile - ceea ce eu nu cred nici o secundă - pun rămășag că fetiței nici nu i-a trăsnit prin cap să atragă atenția prietenei ei asupra lui Seymour. Vorbesc prea mult despre poezia fratelui meu? Sunt prea limbut? Da. Da. Vorbesc prea mult despre poezia fratelui meu. Sunt limbut. Și lucrul ăsta nu mă lasă rece. Dar motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acum. Ambele conțin o anumită cantitate de adevăr perfid, dar nu suficient. Pentru că tocmai acum, între paragrafe, am descoperit faptul ireductibil și înspăimântător că tânjesc să vorbesc, să fiu iscodit, să fiu interogat despre acest anume om mort. Mi-a trăsnit prin cap că printre numeroasele justificări ale acestui fapt - și, sper, unele mai puțin infame - se numără și obișnuita mândrie a supraviețuitorului că el este unicul suflet viu care l-a cunoscut intim și l-a înțeles pe decedat. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Îndoielile. Îmi dădeam foarte bine seama de asta. Banii care mi se dăduseră erau numai și numai În folosul și spre protecția clientei mele, iar urmărirea altor evenimente trecea pe locul al doilea. M-am resemnat. Cum să nu rămîi trăsnit la apariția unui asemenea tip? Mă simțeam de parcă aș fi băut un vagon de cafea ca să-mi treacă mahmureala. Eu nu mai știam ce să-i răspund și tipul, remarcîndu-mi inferioritatea, arătă cu capul, spre cafenea. — Ei, ceva rezultate ? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să-i povestesc și să-mi lipesc obrajii de el. A mai trecut o vreme, au venit câteva ierni peste el, câteva primăveri peste mine și într-o noapte de-nceput de vară, când cireșele erau aproape coapte, a fost trăsnit, în plină furtună. Mi-aduc și acum aminte dimineața aceea rece și sticloasă când umblam desculț și tremurând în jurul lui, neștiind ce să fac și cum să-l mângâi, și pe bunicu’ cu securea în mâna . „Îl tăiem de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mulți se întreceau în a-și face nevoile pe semenii lor, de la fiecare după intestine, fiecăruia după cât de jos era în ierarhie și cât depindea de primul. Inserție, 2004. Vorbitul la trecut e o prostie. Cocina nu are încă sfârșit. Trăsnește în instituții, în nerușinare, în comportamentul de pradă. Probabil tendința mea să folosesc timpul trecut era o wishful thinking. Femeile din generația mea sunt tarate și ca femei, nu doar ca persoane. Nouă ne-a fost frică să facem dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dau câte o raită la triburile de retardați, mostly eastern. Își racolează câte o băștinașă care pică pe spate că devine occidentală și scapă de sărăcie. Decât să te bată măr un conațional, practic pe gratis, și să mai și trăsnească a șliboviță, parcă e mai bun un westman. Miroase de obicei a bere, are salariu ca lumea și scapi de mătură pentru aspirator, de sobă pentru microwave. Devii doamnă. O dată ajunse acolo, le apucă strechea. Se contaminează de emancipare. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vocație ascetică, doar atunci când îți permiți să optezi. Intru în magazine de mezeluri și strâmb sincer din nas. Ideologia anticarnagiu și anticărnuri mi-a intrat bine în cap. Îmi iau cereale, ciuperci, mult hulita soia. Mi se pare că măcelăriile trăsnesc a miros barbar de hoit. Am ajuns să văd animalele vii, reconstituite, umblând pe pășune fără ca noi să le fugărim cu cuțitul. Ei bine, aceeași persoană ecologist ideologizată cu mai bine de zece ani în urmă ședea cu un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca de la catedră. „Un om are o singură mamă și câțiva tați incerți. Cum eu știu cine-i mama mea, data viitoare fac o concesie și-ți spun tata Suciu, ești mulțumită?” „Du-te-n trăznetu’ lu’ Dumnezău să te trăsnească! Hai în casă, că râde lumea de voi, bețivilor și lucruri slabe și barabe ce sunteți!” Mircea nu era încă mulțumit de efect. Se duse drept în grădina unde avea niște roșii la care, cu o seară înainte, pusese araci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și pe Kristina nu ne impresionează. Îi trântim câte o ironie și se mai potolește. Între noi îl căinăm pentru ciupitura de paranoia cu care l-a dotat soarta genelor și mediului. Dar celor două femei afgane, acest bărbat le trăsnește a putere de anihilare. Se simt strivite și mici. Oricum, este o mare necuviință să stea cu bărbați la masă, așa că se volatilizează îndată ce ei apar. Inserție. Nu mă pot abține să nu îmi amintesc alt episod care descinde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
panglicuță roz. Nimeni nu are aici nevoie de garduri. Nimeni. Respectul pentru proprietatea privată este în capul omului, nu în zidurile Ierihonului pe care le înălțăm noi, nu în buncăre și cazemate. Dumnezeule, la noi, lumea a treia poate că trăsnește și mai mult în Băneasa, unde se face cartier de belferi ai tranziției, iar această a treia lume e direct proporțională cu grosimea zidurilor dintre curți. Uneori vezi și aici garduri de jumătate de metru, fiindcă sunt fancy. La întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
neagră, noduroasă, se ridicase spre mine. Voia să mai zică ceva, dar deodată ochii, sticlind, i se înălțară și mânile cuprinseră pușca. Un vâjâit ca de vânt trecea pe sus. Un stol mare de rațe se învălui deasupra noastră. Puștile trăsniră, umplând de tunete adânci pădurile bătrâne de sălcii. Țipete ascuțite și mirate de găinuși răspunseră din trestii, câteva rațe căzură greu în stropi roșii, pe apă, pe când stolul, ca izbit de furtună, se întorcea brusc, se înălța, se pierdea pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-a atras atenția - era Teenie! Îmbrăcată într-o salopetă argintie, peste care își trăsese cizme portocalii de vinil până la genunchi. Astăzi avea părul albastru. Ca să se asorteze cu buzele de un albastru strălucitor. Teenie era de origine coreeană și trăsnită până în măduva oaselor. Cu toate astea, era colega mea preferată din toată echipa de la McArthur, o adevărată prietenă de fapt. Mă sunase chiar în timp ce eram în Irlanda. —Anna! a exclamat. Te-ai întors! Ooh, părul tău e superb. Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ni s-a făcut a fost că m-au promovat. Wendell, persoana pe care o înlocuisem la Candy Grrrl, a fost mutată alături la Visage, solemna noastră marcă franțuzească, și a renunțat cu bucurie la pălăriuțele roz și la pantofii trăsniți în favoarea fustelor lungi și drepte și a taioarelor strânse sălbatic în talie. Am mai tastat o dată „Eye, Eye, Captain“. Îmi era teamă de fapt. Asta era a treia zi de când revenisem la lucru și încă nu elaborasem nici măcar un comunicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost de-a dreptul cumplit, mai ales pentru el. S-a mutat de acasă pentru o vreme, dar acum s-a întors și încercăm să depășim situația. Apoi l-am sunat pe Aidan și, ca orice persoană pe care o trăsnești cu o veste ca asta, a fost total dat peste cap. Își făcea griji doar pentru tine, era îngrozit că ai putea crede că te-a înșelat. Dar ca să fie clar: asta s-a întâmplat înainte ca voi să începeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]