310 matches
-
credea că viața și dragostea sînt veșnice. Apoi Într-o zi s-a Întîmplat că Euridice a fost mușcată de un șarpe și a murit. Și, dacă Euridice a murit, aveam tot dreptul să mă revolt, cu toate că auzisem de la Înțelepții Traciei că lecțiile altora În privința morții nu ne sînt de nici un folos. Știam că nu voi mai putea cînta niciodată ca pînă atunci dacă recunoșteam că nu pot nimic Împotriva timpului. Pentru că, plîngînd-o pe Euridice, Îmi plîngeam și cîntecul care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Întorceam, Între mine și lume se așeza o amintire ce-mi absorbea cîntecul și-l repeta altfel, trist și sfîșietor. Trebuia să smulg aceste văluri care mă separă de lume pentru a mă scălda, iarăși, liber, În diminețile de pe munții Traciei, ca un zeu, risipind un cîntec fără amintiri, neîmpovărat de nici o moarte... Poate că am coborît În Infern numai pentru a ucide o amintire... Dacă n-o mai aveam pe Euridice, m-am rugat, poate, de zeii Infernului să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Orfeu. Zeii au sădit În el un har, cîntecul și dragostea, care s-au ridicat acum, amîndouă, Împotriva lui, Împingmdu-l să vrea o libertate fără amintiri. După aceea nu va mai spera nimic, Își va putea sparge lira de munții Traciei sau va hohoti Într-un plîns inutil ca o fiară care urlă În pădure sub cerul gol. Dacă nu mai are nici o justificare nu i-a rămas decît să creadă În destin... Pe fața sa se crispează această ambiguitate: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
rea decît moartea. Știam că nu voi vedea pe nimeni În spatele meu, știam că amăgirea se va risipi Într-o clipă și totuși din momentul acela am devenit altul. Nimic nu mai poate fi la fel ca Înainte.... Acum munții Traciei sînt și mai goi fără amintirea pe care am sugrumat-o. Atît de goi, Încît văd limpede că mă Îndrept spre ceea ce am zărit acolo jos; femeile trace mă vor sfîșia În bucăți și mă vor arunca Împreună cu lira mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mai pustiitoare-în 559, au loc atacurile kutrigurilor conduși de Zabargan, care au fost opriți numai sub zidurile Constantinopolului, de generalul Belizarie. Cele mai expuse provincii erau Tracia și Sciția Mică. În 562, se declanșează un masiv atac huno-bulgar, este atacată Tracia, de unde sunt respinși de nepotul lui Justinian, Marcellus. Aproape simultan, au organizat un atac avarii, conduși de Baian. Aceștia cereau permisiunea de a fi primiți în Imperiu, respectiv în Sciția Mică, unde cereau pământ.28 Avarii au atacat din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fragment de calendar gotic, redactat în Tracia, unde în 29 noiembrie se menționează: "În Goția, dincolo de Dunăre, apostolul Andrei". Zeiller se întreba: Această mențiune a Sf. Andrei n-ar putea fi un ecou al tradiției, care face din el apostolul Traciei și Scythiei"? În secolul al VII-lea se naște cea mai "politizată" dintre tradițiile alcătuite în jurul apostolului Andrei: sfințirea de apostolul Andrei a primului episcop de Constantinopol, legendarul Stachys. Această legendă a sfințirii acestuia a avut drept rezultat reluarea legendei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și al VI-lea. În acel moment, romanicii erau pe malul stâng (nordic) al Dunării, sub stăpânirea trecătoare a unor elemente germane (gepizii). Cronicarul bizantin Suidas, citat de Iorga, elogiază pe Chilbudios, apărător al Dunării, viteaz și dezinteresat, strateg al Traciei, care a oprit pe barbari la hotar-după căderea generalului roman, el notează că "Istrul poate fi trecut în voie de barbari". Suidas menționează "limba latinilor", care nu poate fi decât dialectul romanic nord-dunărean. În această perioadă, la slavii din regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, care trăia împreună (conviețuia) cu slavii, avem puține informații. În vremea aceasta, populația era bine romanizată, majoritatea vorbea latinește, încât un slav din nordul Dunării cunoștea destul de bine latina ca să încerce să se substituie unui general roman, Chilbudios, guvernatorul Traciei. Numărul celor ce vorbeau latina, în nordul Dunării, creștea și datorită prizonierilor romani aduși de slavi din sud. Procopius, în Istoria secretă, spune că de pe urma actelor de pradă ale slavilor, 20.000 de romani sunt duși anual în robie în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unele concluzii. Un document despre "nașterea poporului român" nu avemla fel nu există vreo atestare despre locul și timpul când s-a închegat limba română. În ceea ce privește locul, teritoriul romanizat, unde se vorbea latina populară, acesta cuprindea Moesia Superior, Moesia Inferior, Tracia nord-vestică și Dacia. În regiunile moeso-geto-dace a fost localizată "patria" de naștere, leagănul limbii române, împreună cu poporul român, a limbii primare, protosau străromâne, premergătoare despărțirii celor patru dialecte (daco-, megleno-, istro-român și aromân). În ceea ce privește limba "străromână", cele mai tipice trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bizantinii au trecut curând la organizarea administrativă și militară a teritoriilor cucerite, au fost înființat theme (unități militare și administrative), precum thema Dobrogei, condusă de un strateg, cu reședința la Dorostolon, iar Bulgaria de nord-est a fost inclusă la thema Traciei. Thema Dobrogei a continuat să existe pe tot timpul stăpânirii bizantine în anii 1000-1001, conducea aici Damian Dobromir, patrikios și anthypatos, după nume, el pare să fie român. La începutul secolului al XI-lea, se impune denumirea de "Paradunavon" (Paristrion
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locale nedreptățite din regiunea Dristra pentru a-și apăra interesele. Nestor, sub forța împrejurărilor, a trecut de partea revoltei de la Dunăre și a pornit împreună cu ei spre Constantinopol. În drum, ei au prădat și jefuit, împreună cu pecenegii, teritoriile Macedoniei și Traciei (cf. Attaliates, p. 205-206, 207-209). După câțiva ani, la urcarea pe tron a lui Nicephor III Botaniates, "sciții de la Dunăre" (localnicii, autohtonii) au trimis soli la Constantinopol pentru a-și mărturisi supunerea, iar cei aliați cu pecenegii, care au jefuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vecine. Fuseseră cel puțin puse temeliile viitorului. Decizia finală avea să fie luată însă abia în perioada postbelică. Harta 5. Albania în 1913 MOȘTENIREA OTOMANĂ Prin 1914, posesiunile otomane din Balcani fuseseră deci reduse la orașul Constantinopol și la hinterlandul Traciei. Țelul mișcărilor naționale revoluționare balcanice fusese atins: Imperiul Otoman fusese izgonit din peninsulă. Într-un anumit sens, totuși, nu se schimbaseră prea multe lucruri. Locuitorii Peninsulei Balcanice trăiseră timp de cinci sute de ani sub aceeași flamură. Ei aparținuseră aceleiași
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un al doilea, și mai distrugător, avea să urmeze destul de curînd. Focarele periculoase din Peninsula Balcanică erau tot chestiunile naționale nerezolvate încă și luptele politice interne, care aveau drept rezultat o mare instabilitate. În ceea ce privește prima problemă, după împărțirea Macedoniei și Traciei și întemeierea Albaniei, naționalitățile balcanice răsturnaseră în sfîrșit stăpînirea otomană (vezi harta 6). Celelalte revendicări naționale nu se puteau referi decît la teritoriul habsburgic sau, în cazul României, la Basarabia, aflată sub stăpînirea Rusiei. Existau puține șanse ca guvernul român
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era posibil. Venizelos, în schimb, încă principalul ministru, era convins de victoria Aliaților. Ca și Brătianu, el voia să profite de ocazie ca să obțină cîștiguri teritoriale. În ciuda acelora dobîndite în 1912 și 1913, Grecia avea încă revendicări în privința Epirului, a Traciei, a părții de apus a Anatoliei, a anumitor insule din Marea Egee, în special a celor Dodecanese, și a Ciprului. Discuțiile asupra acestor probleme aveau să se extindă pe un interval de peste trei ani. După ce Imperiul Otoman a intrat în război
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost apoi formată o coaliție guvernamentală. În august 1919, Uniunea Agrară a obținut majoritatea voturilor în alegeri, iar Alexandru Stamboliski a devenit premier. În noiembrie 1919, guvernul său a semnat Tratatul de la Neuilly. Documentul acesta prevedea cedarea teritoriilor din vestul Traciei obținute în urma războaielor balcanice Greciei și a patru regiuni militare locuite în mare parte de bulgari Serbiei. Statul trebuia să plătească și o despăgubire de 450 de milioane de dolari și să accepte limitarea efectivelor armatei, poliției și gărzilor de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Neuilly, statul grec primea de la Bulgaria un teritoriu din Tracia. Prin cel de la Sèvres, el dobîndea de la Imperiul Otoman insulele strategice Imbros și Tenedos, plus, printr-o prevedere deosebit de controversată, dreptul de a ocupa o regiune din împrejurimile Izmirului. Cu excepția Traciei, cîștigurile obținute prin acest aranjament aveau să fie anulate în urma unei campanii militare din Anatolia. Istoria postbelică a Greciei va fi deci puternic influențată de neînțelegerile dintre marile puteri în privința Asiei Mici și mai ales de instituirea Republicii Turce. CĂDEREA
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
britanice, italiene și franceze își preluaseră îndatoririle de ocupante. Ținuturile arabe au fost scoase de sub administrația otomană și trecute sub control francez și britanic. Cu toate protestele italienilor, Grecia a primit o zonă din regiunea Izmir și a ocupat toată Tracia. Liderii armenilor și ai kurzilor din Anatolia răsăriteană erau foarte activi, pregătind organizarea unor state autonome sau independente. Dacă toate planurile acestea ar fi fost puse în practică, zona controlată de turci ar fi acoperit numai o mică regiune din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de al doilea război balcanic sudul Dobrogei fusese cedat României, iar majoritatea teritoriilor macedonene fuseseră împărțite între Grecia și Serbia. Mai tîrziu, prin Tratatul de la Neuilly din 1919, Bulgaria fusese obligată să cedeze patru districte de graniță Iugoslaviei și vestul Traciei Greciei. Cu toate că pierduse teritoriul de pe coasta Mării Egee, pactul prevedea purtarea de negocieri cu Grecia referitor la ieșirea la mare a Bulgariei. Mai mult, Aliații stabiliseră o despăgubire în valoare de 450 de milioane de dolari, sumă echivalentă cu un sfert
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cărora aveau conflicte cu vecinii lor, iar aceste dispute au avut prioritate față de dorințele de reconciliere. Albania avea pretenții asupra Epirului grecesc și a districtului Kosovo din Iugoslavia, unde trăia un sfert din populația albaneză. Bulgaria nu acceptase niciodată pierderea Traciei sau a sudului Dobrogei, iar cea mai mare parte a populației rămînea ferm convinsă că macedonenii erau bulgari. Grecia avea neînțelegeri nu numai cu Bulgaria și pretenții asupra sudului Albaniei, ci și dispute cu Iugoslavia în privința folosirii portului Salonic, care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
asupra ținuturilor revendicate pe bază istorică sau națională. Toate statele aveau dispute teritoriale cu vecinii lor: în legătură cu Macedonia erau angajate Bulgaria, Grecia și Iugoslavia, iar în legătură cu Transilvania, poate cea mai serioasă, Ungaria și România, dar existau de asemenea conflicte în privința Traciei, Epirului, Dobrogei, Basarabiei, Bucovinei, Dalmației, Istriei, Vojvodinei și a regiunii Kosovo, precum și a Insulelor Dodecanese, a Ciprului și a altor zone mai mici. Concurența legată de aceste teritorii a contribuit atît la învrăjbirea popoarelor din Peninsulă, cît și la justificarea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Contribuțiile lui la eforturile războiului s-au limitat la asigurarea serviciilor de garnizoană în teritoriile cucerite de trupele germane și italiene. Bulgaria era și ea o sursă importantă de materii prime, mai ales de grîne, pentru Berlin. Ocuparea Macedoniei și Traciei de către bulgari a stîrnit un mare entuziasm la început. Naționaliștii obținuseră astfel ceea ce ei considerau drept granițele corecte ale statului lor. În mai 1941, guvernul bulgar a anexat o parte din ținuturile ocupate; germanii, care cedaseră deja Tracia, nu au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
una dintre cele mai înapoiate zone ale peninsulei. Autoritățile au înființat aproape opt sute de școli, precum și o bibliotecă, un teatru național și o universitate. Aceste instituții aveau desigur scopul de a servi drept mijloace de asigurare a bulgarizării Macedoniei și Traciei. În același timp, Sfîntul Sinod bulgar a preluat administrarea tuturor afacerilor bisericii ortodoxe. Fiecare soldat și fiecare funcționar bulgar, produse ale propriei lor educații naționale, era convins că locuitorii Macedoniei și Traciei, pe care ei le numeau Belomorie, erau realmente
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
drept mijloace de asigurare a bulgarizării Macedoniei și Traciei. În același timp, Sfîntul Sinod bulgar a preluat administrarea tuturor afacerilor bisericii ortodoxe. Fiecare soldat și fiecare funcționar bulgar, produse ale propriei lor educații naționale, era convins că locuitorii Macedoniei și Traciei, pe care ei le numeau Belomorie, erau realmente conaționalii lor. Cu toate că exista o bază a acestei credințe în Macedonia iugoslavă sau în Vardar, cea mai mare parte a fostelor ținuturi aflate sub stăpînirea Atenei suferiseră în perioada interbelică o schimbare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai mare parte a fostelor ținuturi aflate sub stăpînirea Atenei suferiseră în perioada interbelică o schimbare radicală a structurii naționale. Dacă în 1912 populația grecească alcătuia doar 43 % din cea a Macedoniei, iar în 1919 numai 17 % din cea a Traciei apusene, prin anii '20, în mare măsură ca urmare a recolonizării refugiaților din Asia Mică, grecii constituiau 89 % din locuitorii Macedoniei egeene și 62 % din cei ai Traciei. Chiar dacă slavofonii formau doar o minoritate relativ mică, autoritățile bulgare au depus
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din cea a Macedoniei, iar în 1919 numai 17 % din cea a Traciei apusene, prin anii '20, în mare măsură ca urmare a recolonizării refugiaților din Asia Mică, grecii constituiau 89 % din locuitorii Macedoniei egeene și 62 % din cei ai Traciei. Chiar dacă slavofonii formau doar o minoritate relativ mică, autoritățile bulgare au depus toate eforturile ca să-și transpună în viață proiectele de naționalizare. După ocuparea Traciei, oficialii bulgari au închis școlile și alte instituții publice grecești. Ei au pregătit totodată luarea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]